O privire retrospectiva
In ultimii cincisprezece ani, Rusia post-sovietica s-a transformat in mod pozitiv, intr-o maniera fara precedent. Nu mai avem de-a face cu o tara periculoasa. Insa inca ne mai confruntam cu un soi de "samoderzhavi
O privire retrospectiva
In ultimii cincisprezece ani, Rusia post-sovietica s-a transformat in mod pozitiv, intr-o maniera fara precedent. Nu mai avem de-a face cu o tara periculoasa. Insa inca ne mai confruntam cu un soi de "samoderzhaviye" - forma de autocratie traditional ruseasca, prezenta inca din secolul al XVI-lea, sub Ivan cel Groaznic, in care un lord feudal conduce tara in secret, cu ajutorul politiei secrete personale.
Cu cateva luni in urma, vesnicul optimist presedinte Bush declara pentru un post de televiziune rusesc despre Vladimir Putin: "Suntem prieteni si asta este important". Spre deosebire de predecesorul sau, Boris Eltin, Putin este, intr-adevar, treaz si prietenos. Insa asa era si Stalin. Potrivit generalului KGB Ivan Agayants, creierul din spatele summit-ului din 1943 de la Teheran si unul dintre stapanii vietii mele anterioare, Stalin s-a dat peste cap pentru a-l fermeca pe Franklin D. Roosevelt si a chitait de fericire cand acesta din urma l-a numit "Uncle Joe". "Ologul e al meu," se spune ca ar fi jubilat Stalin.
Carisma liderilor rusi, o traditie
La o analiza atenta, carisma lui Putin deriva din faptul ca urmeaza traditia liderilor rusi/sovietici, care s-au invaluit in secrete si au inceput sa fie cunoscuti numai dupa disparitia lor.
In martie 1953, cand incerca sa isi revina din betie intr-o sauna supra-incalzita, Stalin a suferit accidentul fatal. Putini sunt acum dornici sa recunoasca faptul ca l-au slavit, asa cum, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, nu mai existau adepti ai nazismului in Germania. Totusi, in 1953, milioane de oameni au plans la funeraliile lui Stalin. Si eu am plans. Sirenele jeleau, se trageau clopotele, masinile claxonau si, pentru o treime de lume, munca incetase. Moscova transformase de mult manipularea simbolurilor in arta, insa in acea zi s-a intrecut pe sine insasi. Am simtit greutatea istoriei pe umeri in timp ce o intreaga era era data uitarii odata cu omul al carui nume fusese sinonim cu Kremlinul vreme de aproape trei decenii. In numai trei ani, Stalin a fost denuntat drept un macelar odios, responsabil pentru cel mai mare genocid din istoria contemporana.
Putin "nu e un creator, ci o creatie"
Astazi, o putem vedea in treacat pe sotia lui Putin si auzim despre pasiunea lui pentru karate in cadrul unor aparitii ocazionale auto-controlate, insa, in mare, stim mai putine despre el decat stiam despre Stalin la momentul mortii acestuia. Putin pare chiar mai putin tridimensional decat caricaturile de succesori ai lui Stalin. De ce ar trebui sa fie Putin atat de secretos in ceea ce il priveste, avand in vedere facilitatile de internet de astazi? Ca un prim raspuns, si-a petrecut o mare parte a vietii in calitate de spion si are secretomania in sange - nimeni nu trebuia sa stie cu ce s-a ocupat, asa cum nici fiica mea nu stia nimic legat de ocupatia mea reala, cand eram spionul sef al Romaniei.
Totodata, Putin nu este un "ideolog", ale carui ocupatii si discursuri pot fi descompuse si analizate. Nu este un creator, ci, mai degraba, o creatie. Este un produs al KGB, nu un Lenin care a construit acel KGB. Este un rezultat al anti-americanismului propriu Kremlinului, nu un Stalin care a initiat acel anti-americanism. Este o consecinta a proliferarii nucleare si a terorismului anti-american, nu un Hrusciov care a inventat toate acestea.
Echilibristica est-vest
In calitate de general comunist, l-am intalnit pe Nikita Hrusciov de multe ori, atat treaz cat si beat, si inca mai incerc sa imi dau seama cand spunea adevarul si cand mintea. Putin continua aceasta traditie. A devenit primul lider care a transmis presedintelui Bush condoleante pentru tragedia de la 11 septembrie si care a promis sprijin strategic si de specialitate in cadrul razboiului impotriva terorii initiat de SUA. Aceasta a provocat o apropiere in relatiile Americii cu Kremlinul si admiterea simbolica a Rusiei in calitate de partener "junior" in NATO. Desi a fost fondata pentru a face fata expansiunii sovietice, cele doua foste adversare s-au "alaturat ca partenere, depasind 50 de ani de diviziuni si un deceniu de incertitudini," a precizat presedintele Bush.
La scurt timp, Putin si-a readus tara in spectrul de actiune al clientilor traditionali ai Uniunii Sovietice - mai exact, in atentia celor trei guverne teroriste denumite de Bush drept "axa raului". In martie 2002, Putin a inceput sa ajute Guvernul iranian sa elaboreze rachete de tip Shahab-4, care pot fi echipate cu focoase nucleare sau arme biologice. In august 2002, acesta a incheiat cu Saddam Hussein un contract comercial in valoare de 40 de miliarde de dolari. Apoi, in vreme ce SUA se pregateau sa isi planga victimele din atacul terorist produs cu un an mai devreme, acesta a desfasurat covorul rosu pentru dictatorul odios al Coreei de Nord, Kim Jong Il, insotit de inalte onoruri.
Este greu de spus care este imaginea autentica a lui Putin, insa rusii par subjugati de acesta tocmai pentru acest motiv. Rusii adora deceptia bizantina. Generatii de rusi s-au amagit in legatura cu statutul glorios al tarii lor, iar Putin ii face sa se simta din nou in largul lor. I se spune "Eminenta Cenusie" pentru modul in care stapaneste intrigile de culise in stil propriu Vaticanului. Ochii lui albastri, glaciali, sunt apreciati drept marca unui om puternic, tacut, adevarat, care isi alege cuvintele cu grija.
"Experienta democratica se apropie de zero"
Este dificil pentru un ofiter al serviciilor secrete comuniste sa se acomodeze cu democratia. In 1978, cand presedintele Carter mi-a acordat azil politic, eu insumi am fost Putin roman si uneori inca ma mai simt ca un peste pe uscat. Totusi, am dispus de multe avantaje fata de o persoana de genul lui Putin. Tatal meu si-a petrecut viata in slujba reprezentantei General Motor's din Romania si mi-a transmis dragostea pentru America. M-am despartit de comunism in 1978, in perioada sa de apogeu. Si totusi, dupa 23 de ani petrecuti in cea mai libera tara din lume, inca mai deprind democratia. In antiteza, Putin nu este occidental, iar experienta sa democratica se apropie de zero. A servit comunismul pana in momentul in care si-a dat duhul, lucrand pentru KGB, si inca mai este inconjurat de ofiterii serviciului.
Masinaria de P.R. a Kremlinului a prezentat un Putin incantator de europenizat, in pofida faptului ca unica sa experienta in strainatate s-a petrecut in Germania de Est, care, in acele vremuri, era despartita de adevarata Europa de Zidul Berlinului si de alte baricade de sarma ghimpata.
Aceasta imagine aduce aminte de asa-zisele porniri occidentale ale nobilimii din Rusia tarista, care vorbea franceza si bea ape minerale la Baden-Baden, in Germania de vest, in vreme ce locul ei era bine stabilit in societatea mica si ingusta ce gravita in jurul Bisericii Ortodoxe rusesti.
Stagiul de "europenizare" la Stasi
Pentru a vedea unde si-a petrecut Putin anii de europenizare, am vizitat, in 1999, ce a mai ramas din Casa Prieteniei Sovieto-Germane, cu sediile la Leipzig si Dresda, la conducerea careia s-a aflat Putin pana in 1988. De la Comisia Gauck - un grup german care cerceteaza dosarele Stasi - am aflat ca aceasta Casa a Prieteniei a constituit o acoperire KGB pentru desfasurarea unor operatiuni de spionaj impotriva SUA si ca, de fapt, ofiterii sai lucrau la sediul Stasi - una dintre cele mai criminale organizatii ale politiei politice comuniste. Unul dintre birourile lui Putin de acolo semana cu cele ale unor ofiteri care se ocupau de cazuri de dificultate medie, care lucrau cu mine in cadrul unor avanposturi ale Securitatii, situate in regiuni mult mai indepartate.
Dupa investirea lui Putin in calitate de presedinte al Rusiei, Moscova a insinuat ca acesta a detinut o functie importanta in Germania de Est si ca a fost decorat pentru aceasta de catre Guvern.
Totusi, potrivit Comisiei Gauck si revistei germane "Der Spiegel", Putin de abia daca a primit o decoratie de bronz obisnuita din partea Stasi, in calitate de "reprezentant tipic al agentilor de rang secund".
Acolo, in fostele sedii intunecoase si amenintatoare ale Stasi din Leipzig si Dresda, nu am reusit sa depistez vreo urma de democratie care sa fi contribuit la convertirea ofiterului KGB Putin intr-un liberal-democrat. Cu toate acestea, propaganda Kremlinului nu pregeta sa sugereze ca experienta lui Putin de acolo a fost cea a unui Petru cel Mare al zilelor noastre, aflat in turneu prin saloanele si salile de bal din societatea occidentala.
Boris Eltin si-a petrecut o mare parte din viata ca activist de partid, ajungand, in cele din urma, la Politburo, insa s-a despartit de trecutul lui atunci cand comunismul a inceput sa se dezintegreze. Biografiile sale prezidentiale pun accent pe profesia de inginer a acestuia, mai degraba, in loc de cea de politician, descriind amanuntit cum "stapaneste douasprezece indemanari specifice muncitorilor in constructii (zidar, tamplar, sofer, geamgiu, tencuitor etc.), o performanta unica."
"Atasamentul" fata de KGB, mostenire de familie
Putin a devenit ofiter KGB la varsta de 17 ani si nu a beneficiat de o alta educatie sau experienta. Vorbeste in mod deschis despre anii petrecuti in serviciul KGB si despre atasamentul lui fata de institutie, pe care sustine ca l-a mostenit de la bunicul sau, fost bucatar la una din vilele lui Stalin, si de la tatal sau, care a avut "legaturi" cu KGB-ul. Cere natiunii sale sa inteleaga ca KGB-ul actiona "in interesul statului". Solicita rabdare pe motiv ca "90 la suta" din personalul KGB a fost recrutat in colaborare cu cetatenii obisnuiti. Incearca sa redea increderea in vechile simboluri si institutii sovietice, singurele pe care le-a cunoscut. Sinceritatea lui Putin a fost dezarmanta, insa suspecta.
Eltin s-a indepartat de Uniunea Sovietica, iar Putin procedeaza exact invers. A dispus reinstalarea statuii lui Andropov la Lubianka si transformarea biroului acestuia in casa memoriala. Intr-adevar, Andropov este singurul ofiter KGB inscaunat de Kremlin.
La aniversarea preluarii conducerii Federatiei, Putin a dispus, de asemenea, ca imnul sovietic, interzis in 1990, sa fie adus in actualitate, cu noi versuri, concepute de textierul lui Stalin si Hrusciov, Serghei Mikhalkov, acum in varsta de 87 de ani. Mikhalkov nu a ascuns faptul ca inca il mai admira pe Stalin si ca ii dispretuieste pe Aleksandr Soljenitin si Boris Pasternak. Nostalgia vremurilor sovietice a revenit, oficial, la moda. Elena Bonner, vaduva laureatului premiului Nobel pentru pace, Andrei Sakharov, a caracterizat toate acestea drept "o profanare a istoriei." Putin a contrazis-o politicos, declarand ca "am depasit obstacolele intre trecut si prezent".
Cultul personalitatii renaste
Cateva zile mai apoi, intr-un articol de 14 pagini intitulat "Rusia in pragul noului mileniu," Putin a schitat viitorul politic al Rusiei: "statul trebuie sa se afle acolo unde este nevoie, in functie de nevoi; libertatea trebuie sa se afle acolo unde este solicitata, in functie de solicitari". In acelasi articol a calificat eforturile cecenilor de a-si recastiga independenta drept "terorism" si a promis ca il va eradica: "Ii vom ajunge oriunde - daca vom gasi teroristi pe langa casa, vom urina pe ei acolo. Problema este rezolvata."
Are Putin vise imperiale? De la Petru cel Mare incoace, toti tarii Rusiei au fost obsedati de o cale de a ajunge in Lumea Noua. Se spune ca Putin intentioneaza sa construiasca un tunel de 60 de mile intre Rusia si SUA, pe sub stramtoarea Bering, din Chukotka si pana in Alaska, ce ar costa aproximativ 55 de miliarde de dolari si ar dura aproximativ 20 de ani pentru a fi realizat.
Banca Mondiala ar putea contribui cu fonduri, conform directorului Centrului pentru Proiecte de Transport Regional de la Moscova, Viktor Razbegin. Putin este, de asemenea, ocupat cu amenajarea unui palat tarist la Sankt Petersburg, cea de-a doua resedinta a sa, in schimbul a 35 de milioane de dolari, precum si cu transformarea splendidului palat in stil baroc din apropierea Palatelor Peterhof, din Golful Finlandei, pentru a servi drept resedinta de vara. Alte 30 de milioane de dolari au fost cheltuite pentru a decora "Air Force One"-ul lui Putin, un Iliusin 96.
In 2002, Rusia producea in masa portrete oficiale si busturi ale lui Putin. Aceasta tenta stalinista este doar un simbol al statului la fel ca drapelul sau imnul national, s-a justificat Putin. Acesta a adaugat ca ar fi incantat daca portretele si busturile sale se vor regasi pe birouri si pereti dupa incheierea mandatului prezidential. Rusii vor trebui sa astepte pentru ca sa constate daca mandatul lui Putin va fi urmat de un "dupa".
KGB-istii de ieri, conducatorii de astazi
In vremurile sovietice, Occidentul a inventat kremlinologia, o disciplina care incerca sa desluseasca ce anume se intampla in spatele secretomaniei de la Kremlin, prin compararea, de exemplu, a fotografiilor anuale ale paradei de 9 Mai pentru a vedea ce membru al Politburo se afla cel mai aproape de conducator. Astazi, avem putinologi, precum profesorul Stephen White de la Universitatea din Glasgow, profesorul Michael McFaul al Universitatii Stanford si John Dunlop de la Institutul Hoover. Acestia incearca sa se descurce cu informatiile putine de care dispun, insa este aproape imposibil pentru o persoana din afara sa se puna in pielea unui individ a carui cariera s-a desfasurat in tenebrele spionajului rusesc.
Intr-o fotografie oficiala din 2000, trei barbati se aflau in imediata apropiere a lui Putin in timp ce acesta depunea juramantul pentru a deveni presedintele Rusiei. Cei trei erau de provenienta KGB: Serghei Ivanov, acum seful Consiliului de Securitate de la Kremlin; Nikolai Patrusev, seful actualei politii politice a Rusiei, FSB, si, poate cel mai important, Viktor Cherkesov, fostul sef al rau-famatului Directorat V al KGB - care, nu peste mult timp, avea sa devina membru al Guvernului federal. La scurta vreme, un eseu publicat de catre un purtator de cuvant al FSB, Evgheni Lukin, plasa responsabilitatea pentru crimele in masa comise de KGB asupra evreilor care lucrau in interiorul institutiei.
Cateva zile mai apoi, Putin impartea Rusia in sapte "super" districte, fiecare dintre acestea conduse de un "reprezentant al presedintelui" desemnat din randul fostilor ofiteri ai KGB. Intr-un scurt interviu acordat lui Ted Koppel, din partea programului ABC News Nightline, Putin a sustinut ca a adus ofiterii KGB la Kremlin deoarece a dorit sa inlature activitatile ilicite. "Nu are nici o legatura cu ideologia. Este vorba numai despre calitatile lor profesionale si relatiile personale".
In realitate, ocuparea celor mai importante pozitii guvernamentale cu ofiteri de securitate sub acoperire reprezinta o alta traditie ruseasca. Okhrana tarista isi planta agentii sub acoperire peste tot: in birourile guvernamentale centrale si locale, precum si in interiorul partidelor politice, sindicatelor profesionale, bisericilor si ziarelor. Pana in 1913, Pravda era editata de catre un astfel de personaj, Roman Malinovski, care a devenit adjunctul lui Lenin pentru Rusia si presedintele factiunii bolsevice in Duma de Stat.
Iuri Andropov a sovietizat acest concept traditional rusesc. Blocul diplomatic sovietic, comertul exterior, personalul economic si chiar religios aflat in Occident trebuiau sa fie alcatuite din ofiteri sub acoperire, mi-a relatat acesta in februarie 1972. "Aceasta ne va ajuta sa educam birocratii Guvernului pentru a dispretui America, la fel cum o fac ofiterii KGB".
In ianuarie 1974, in timpul unei intrevederi cu angajatii sistemului de comert exterior al Romaniei, prim-ministrul Ion Gheorghe Mauer mi-a soptit la ureche: "Stii ce s-ar intampla daca ai manji cu rahat fiecare ofiter sub acoperire al tau din aceasta cladire?" Nu a asteptat sa-i raspund. "Locul asta urias ar puti a rahat din subsol si pana in mansarda!" Desi lipsita de eleganta, este o imagine edificatoare.
Anti-americanismul rusesc, resuscitat
Germania nu ar fi reusit sa devina vreodata o tara democratica in cazul in care ofiterii Gestapo ar fi fost pastrati pentru a conduce Guvernul si serviciile secrete. Pe de alta parte, in Rusia, peste 50% din pozitiile cheie din Guvern sunt detinute de fostii camarazi ai lui Putin in ale KGB-ului, care s-au intors cu inversunare impotriva a ceea ce KGB-ul a numit vreme de jumatate de secol drept "principalul inamic," SUA.
In aprilie 2000, la numai sapte zile dupa ce Putin a fost ales cu o majoritate coplesitoare in fruntea Rusiei, omul de afaceri american Edmund Pope a fost arestat de FSB si acuzat de spionaj. Procesul lui s-a transformat intr-o farsa. Profesorul Anatoli Babkin, principalul martor al FSB impotriva lui Pope, si-a retras marturia si a declarat ca a fost fortat sa o semneze. FSB-ul l-a amenintat pe Babkin cu inchisoarea, potrivit inregistrarilor difuzate in Rusia, insa, cu toate acestea, si-a retras marturia falsa. Institutul rus de cercetari pentru care lucra Babkin a pus la dispozitia instantei documente care aratau ca materialele incredintate lui Pope nu erau clasificate si ca acestea ii fusesera vandute in conditii legale. Cu toate acestea, Pope a fost gasit vinovat si condamnat la 20 de ani de detentie in baza unui verdict elaborat cu numai doua ore si jumatate inainte. Apoi, pe 12 decembrie 2000, Pope a fost iertat cu marinimie de presedintele Putin, dupa cum si alti americani, protagonisti ai unor inscenari ridicole din partea KGB, au fost amnistiati de predecesorii comunisti ai lui Putin.
SUA au fost puse din nou in postura de inamic al Rusiei. Potrivit unui comunicat de presa al Guvernului rus din martie 2001, o serie de procese de spionaj frauduloase, cu usile inchise, impotriva SUA se aflau in plina desfasurare la Moscova, sub acuzatii descrise de Vest drept "lipsite de dovezi si cu supozitii atat de exagerate incat cel putin trei dintre ele au fost refuzate de instantele de judecata rusesti." Aceste evenimente nu au descurajat FSB-ul lui Putin, care, in fiecare caz, a raspuns verdictului de nevinovat cu o redeschidere a cazului impotriva persoanei vizate. In martie 2001, de exemplu, Vladimir Moiseiev, un diplomat de cariera rus, se afla la al treilea proces pentru aceeasi acuzatie - spionaj in favoarea SUA si a principalului aliat al acestora in Asia, Koreea de Sud. Documentul "incriminator" prezentat drept "dovada" de catre FSB s-a dovedit a fi o copie a unui discurs pe care Moiseiev, un expert in Koreea de Sud, l-a sustinut in public. Cu toate acestea, din iulie 1998, acesta a fost inchis de FSB, al carui sef de atunci, Vladimir Putin, a declarat ca incidentul "se afla in afara oricaror dubii".
In 2003, Putin a creat o noua axa anti-americana, Moscova-Berlin-Paris, menita sa se opuna intentiei Washingtonului de a elibera Irakul de sub tirania lui Saddam. Nu intamplator, summit-ul de la Petersburg asupra Irakului, la care au participat liderii noii axe, a coincis cu demonstratiile anti-americane din 12 aprilie 2003, cand milioane de europeni au luat cu asalt strazile pentru a demostra ca SUA sunt conduse de fanatici beliciosi. Consiliul Mondial al Pacii (CMP) creat de Soviet, al carui presedinte onorific era aceeasi valoare KGB-ista, Romesh Chandra, care a prezidat aceasta institutie in anii in care am fost general comunist, a recunoscut ca CMP organizase aceste mobilizari.
"Democratia nu prezinta interese pentru Putin"
Au trecut 15 ani de cand Uniunea Sovietica s-a "prabusit", iar dovezile exista. Democratia nu prezinta nici un interes pentru Putin. El consolideaza puterea autoritarista centrala la fel ca si predecesorii sai, de la Ivan cel Groaznic la Lenin si la succesorii acestuia. Unii ar putea considera aceasta drept o problema interna a Rusiei. Insa Putin incearca, de asemenea, sa intoarca inca o data vechii aliati sovietici impotriva SUA, iar aceasta merita atentia noastra. Fostii teroristi finatati de KGB ofera acum sprijin ideologic unei noi ofensive anti-americane. Antonio Negri, profesor la Universitatea din Padova - creierul din spatele brigazilor Rosii italiene, inchis pentru rapirea si asasinarea fostului prim-ministru Aldo Moro, a scris recent, intr-o colaborare, un volum anti-american virulent, intitulat "Imperiul". Negri justifica terorismul islamic drept varful de lance al "revolutiei post-moderne" impotriva "noii ordini imperiale". Negri afirma ca globalizarea americana - noul "imperiu" - distruge statele nationale si agraveaza somajul. Potrivit acestuia, capitalismul nu e bun de nimic si trebuie eliminat. Vreme de 27 de ani in viata mea anterioara am fost implicat in crearea unor astfel de Negri si stiu cat de usor pot castiga acestia teren in randul liberalistilor. Nu e de mirare ca "New York Times" a caracterizat Manifestul Comunist modern al lui Negri drept "cartea in voga a momentului". Stanga finantata de KGB in Europa si America este, de asemenea, in proces de resuscitare.
Stangistii au inceput din nou sa isi alimenteze vechile obsesii, mimand aceleasi vechi sloganuri. In calitate de lider al comunitatii serviciilor secrete al blocului sovietic, am fost, odionioara, insarcinat cu promovarea acelorasi sloganuri - inclusiv a acuzatiei ca presedintii americani sunt mincinosi si ca soldatii lor sunt criminali de razboi. Aud din nou ecourile vechii retorici de stanga astazi, in special insinuarile conspirationiste ale unor propagandisti ai zilelor noastre, cum ar fi Michael Moore, si ale nepotilor cu scutece rosii, care sustin vechea aripa de stanga si organismele odinioara comuniste la modul evident.
In Rusia, reprezentantii politiei secrete si ai armatei din perioada Razboiului Rece se gasesc in aceleasi pozitii, cu alte placute pe aceleasi usi. Ganditi-va, de asemenea, cu cata incapatanare respinge natura umana schimbarea.
Reorientarea Rusiei, "in interesul sau"
In pofida atitudinii fatarnice a lui Putin, o noua lume se contureaza drept aliat puternic al SUA. La 5 februarie 2002, opt state europene au semnat un articol in "Wall Street Journal" prin care sprijineau efortul presedintelui Bush de a eradica terorismul prin raspandirea libertatii in lume. Zece foste state-satelit sovietice s-au alaturat acestora in ziua urmatoare. "Tarile noastre inteleg pericolul tiraniei si responsabilitatea deosebita a democratiilor de a apara valorile lor," au declarat ministrii de Externe ai Albaniei, Bulgariei, Croatiei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Macedoniei, Romaniei, Slovaciei si Sloveniei. Pe 8 martie 2004, poporul din Irak a adoptat prima Constitutie elaborata pe plan local. Pe 9 octombrie 2004, Afganistanul a organizat primele alegeri libere. La 9 ianuarie 2005 palestinienii si-au ales in mod democrat presedintele. Prim-ministrul italian, Silvio Berlusconi, a rezumat evenimentul in urmatorul fel: "de fiecare data cand vad steagul american, nu vad doar un simbol al unei tari, insa il vad ca un simbol al democratiei si libertatii."
Granitele Rusiei se intind de la Polul Nord la paralela 35, cuprinzand 12 mari, 270.000 de lacuri si 150.000 de rauri, iar aceasta tara imensa nu poate fi democratizata de catre lumea de dinafara. Insa nici nu ar trebui lasata de capul ei. In cuvintele faimosului sociolog tarist Petr Chaadaiev, "in ciuda tuturor legilor comunitatii umane, Rusia se misca numai in directia aservirii ei si a popoarelor din vecinatate. Din acest motiv, ar fi nu numai in interesul celorlalte popoare, ci si in interesul ei, sa fie obligata sa adopte o noua directie."
In timpul Razboiului Rece, am cheltuit milioane de dolari pentru a scapa Rusia de comunism. Acum este timpul sa o ajutam, de asemenea, sa arunce la cos toate reminiscentele fostului KGB, acest instrument al puterii care i-a izolat pe rusi de lumea reala si i-a lasat sa se descurce in complexitatea societatii moderne prost echipati.
In 1991, cand Uniunea Sovietica a fost desfiintata, rusii urau tot ceea ce in mintea lor avea legatura cu capitalismul, de exemplu intreprinderile private, luarea unor decizii, munca, asumarea unor riscuri, inegalitatea sociala. De aceea, dupa o perioada de schimbare, ei au trecut, treptat si, probabil, cu recunostinta, la forma lor istorica de guvernamant, ruseasca "samoderzhaviye". Acum, barierele pe care sovieticii s-au straduit timp de peste 70 de ani sa le ridice intre ei si restul lumii, dar si intre ei ca natie, incep sa cada incet. Proprietatea a fost institutionalizata iar o noua generatie de rusi pare gata sa-si asume riscul capitalismului. Ar trebui sa incercam sa cunoastem aceasta generatie si sa o ajutam sa isi dezvolte o noua identitate nationala. SUA sunt, de asemenea, nepregatite sa-si asume acest risc enorm. Presedintele Bush crede cu tarie ca "libertatea va fi viitorul fiecarei natiuni si al fiecarui popor de pe planeta" si, probabil, secretarul sau de Stat intelege problemele Rusiei mai bine decat orice alt sef al diplomatiei americane de pana acum. Nu va fi insa usor sa rupi o traditie de cinci secole. Totusi, omul nu ar fi ajuns pe Luna daca nu ar fi studiat, mai intai, compozitia acesteia si locul in Univers.
Copyright: FrontPageMagazine.com, August, 2005

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.