Irak, fraudele secolului!

O serie de firme de audit financiar din Statele Unite au semnalat autoritatilor federale "disparitia" mai multor miliarde de dolari si alte nereguli financiare in cele 13 luni in care a functionat Autoritatea Provizorie de Coalitie ("Coalition Provisional Authority" - CPA), administratia de ocupatie instalata de americani la Bagdad dupa caderea regimului lui Saddam Hussein. Actiuni legale au fost initiate, in iunie 2005, impotriva unor firme care au obtinut uriase contracte in Irak - ca "Halliburton" - si totodata au demarat primele audieri pe aceasta tema in Camera Reprezentantilor din Congresul SUA. Se prefigureaza o frauda de mari proportii. Un aspect deosebit al acestei anchete, cu care firmele de audit s-au confruntat pentru prima oara in Irak, a fost uriasa suma "cash" solicitata de CPA. Practic, cu opt saptamani inainte de 28 iunie 2004 - data trecerii suveranitatii Irakului de la CPA la un "guvern irakian interimar" - CPA a solicitat din SUA peste 5 miliarde de dolari, in bani lichizi, dar numai in hartii de 100 de dolari! Aceasta uriasa suma - menita, vezi-Doamne, sa finanteze ministerele "guvernului interimar", guvernatorii de provincii si comandamentul american - nu se mai regaseste acum in documentele contabile ale CPA. Nu este, insa, singura "disparitie misterioasa" de acest fel. Intre mai 2003 si iulie 2004, CPA a dispus de un buget total de 23,3 miliarde de dolari. Si a reusit performanta sa-l cheltuiasca aproape in totalitate, intr-un dispret total fata de cele mai elementare reguli financiare.
Semnalul de alarma: raportul Bowen
Nepasarea suspecta a autoritatilor de ocupatie fata de modul in care s-au cheltuit banii irakienilor a fost semnalata pentru prima data in urma cu un an. Congresul american a fost sesizat de un raport mai mult decat alarmant intocmit de Biroul Inspectorului General al Autoritatii Provizorii de Coalitie (Coalition Provisional Authority Inspector General - CPA-IG). Potrivit statutului sau, CPA-IG colaboreaza cu alte agentii, departamente si entitati non-guvernamentale pentru a asigura cheltuirea eficienta a fondurilor destinate reconstructiei Irakului. Principala sa misiune este "prevenirea si detectarea fraudelor si abuzurilor" in gestionarea acestor fonduri. CPA-IG a fost infiintat (printr-un act al Congresului Statelor Unite) tocmai pentru a fi "un evaluator independent si obiectiv" al activitatii Autoritatii Provizorii de Coalitie. Inspectorul General, Stuart W. Bowen, a fost numit in functie, in ianuarie 2004, in urma consultarilor dintre secretarul Apararii, Donald Rumsfeld, si secretarul de Stat Colin Powell. Dupa sase luni de activitate, Bowen a inaintat Congresului, la sfarsitul lui iulie 2004, un raport preliminar. Documentul descrie un haos incredibil in contabilitatea administratorilor americani din Irak. Si acesta era numai "varful icebergului". Din motive obiective, inspectorii CPA-IG nu putusera verifica toate cele 1928 de contracte platite din "Fondul pentru reconstructie". Au fost analizate numai 43 de cazuri, alese aleator. Ceea ce au descoperit inspectorii este de-a dreptul socant. Din 43 de contracte, 29 s-au dovedit incomplete, sau insuficient documentate. "Nu am putut stabili daca marfurile specificate in contract au fost vreodata livrate, care a fost suma totala platita contractorului, sau daca acesta s-a achitat in intregime de angajamentele sale", se explica in raport.
Procentajul "rateurilor" administratiei americane de ocupatie friza absurdul: 67 la suta din contractele aprobate de CPA si verificate de inspectori s-au dovedit, in cel mai fericit caz, prost intocmite si insuficient monitorizate. In multe situatii nu fusesera respectate nici cele mai elementare reguli de contabilitate.
Inspectorii CPA-IG au constatat nereguli grave in derularea unui contract vizand repararea unei conducte de petrol. In acest caz, ei au putut stabili ca lucrarea costase cu cel putin 3 milioane de dolari mai mult decat facea in realitate. "Factura" fusese incarcata cu nerusinare, fiind puse la socoteala o multime de lucrari care, de fapt, nu fusesera efectuate.
Cele mai spectaculoase "gauri negre" au fost descoperite in contractele derulate de concernul Halliburton, de departe cel mai important beneficiar de fonduri irakiene. Compania, cu sediul in Houston, a castigat (sau a primit pe "tava") mai multe contracte extrem de profitabile cu guvernul american, estimate la un total de 15,6 miliarde de dolari. Vicepresedintele SUA Dick Cheney fusese presedintele concernului din 1995 pana in anul 2000, cand renuntase la aceasta pozitie pentru a candida alaturi de George Bush. "Numarul doi" al actualei Administratii nu si-a uitat, se pare, vechii prieteni. Razboiul impotriva regimului lui Saddam Hussein nici nu incepuse cand Administratia Bush a anuntat ca va incredinta companiei din Houston, fara nici o licitatie prealabila, sarcina reconstruirii infrastructurii petroliere a Irakului. Dar nu numai.
Raportul Bowen semnala, anul trecut, ca, in Irak, Halliburton "pierduse" din gestiune echipamente in valoare de peste 18 milioane de dolari. Asta doar la o cercetare superficiala. Inspectorii CPA-IG verificasera doar 164 de pozitii dintr-un inventar cuprinzand peste 20.000 de obiecte. 52 din cele 164 de obiecte selectate la intamplare nu au putut fi localizate.
Investigatiile au scos la iveala si alte "nereguli" in diferitele parteneriate incheiate cu Halliburton. Subsidiara Kellogg Brown & Root a propus Pentagonului sa infiinteze si sa administreze in Irak un lant de "bufete" ("cafeteria") pentru trupele americane. Proiectul a fost respins dupa ce responsabilii Departamentului de Aparare au aflat ca Kellogg Brown & Root cerea pentru acest proiect cu 67 de milioane de dolari mai mult decat stabilise sa plateasca subcontractorului care ar fi urmat sa faca, de fapt, toata treaba.
Halliburton si scandalul importurilor de combustibili
Cel mai mare "tun" tras de Halliburton in Irak a venit dintr-un contract prin care o subsidiara a sa - firma "Kellogg Brown and Root" - se angaja sa asigure aprovizionarea cu combustibil a populatiei. Combustibil importat din Kuweit si Turcia. Statul care se afla pe locul doi in lume ca marime a rezervelor de petrol si gaze naturale devenise brusc incapabil sa-si acopere din surse proprii macar consumul intern.
O investigatie a Pentagonului a dezvaluit faptul ca "nota de plata" prezentata de concernul din Houston pentru importurile de combustibil catre Irak a fost "incarcata" - in numai sase luni - cu circa 61 de milioane de dolari.
Importurile din strainatate s-au dovedit o adevarata mina de aur pentru compania americana, care a practicat in Irak niste tarife nemaintanite pe piata mondiala a petrolului. Potrivit documentelor, in perioada mai - octombrie 2003, Halliburton a importat circa 61 de milioane de galoane de petrol din Kuweit si 179 de milioane de galoane din Turcia. In afara marelui concern american, alti doi "operatori" mai importa combustibil pentru Irak. Este vorba despre SOMO, compania irakiana de stat, si despre Defense Energy Support Center, unitate specializata a Pentagonului, care asigura aprovizionarea trupelor Coalitiei. In mod straniu, petrolul adus de Halliburton costa mai mult decat dublu fata de cel importat de ceilalti doi "operatori", din aceeasi tara si in acelasi interval de timp.
Halliburton a perceput, in medie, 2,64 dolari pe galonul de petrol din Kuweit. La sfarsitul lui noiembrie, pretul a crescut pana la 3,06 dolari pe galon. In aceeasi perioada, Defence Energy Support Center a importat combustibil din Kuweit la preturi cuprinse intre 1,08 si 1,19 dolari pe galon. Cat despre SOMO, nu a platit niciodata mai mult de 96 de centi pe galonul de combustibil kuweitian. Aceste preturi includeau cheltuielile de transport si distributie. In Kuweit, pretul combustibilului - la poarta rafinariei - era de 71 de centi pe galon. De aproape patru ori mai ieftin decat il vindea Halliburton in Irak.
Documente ale "Army Corps of Engineers" detaliaza costurile combustibililor importati prin Kellogg Brown & Root din Kuweit. Din cei 2,64 dolari pe galon, 1,17 dolari il reprezenta pretul combustibilului la furnizor, 1,21 dolari costa transportul si 26 de centi reveneau direct companiei Halliburton. Ce este in neregula in aceasta socoteala? In primul rand pretul la furnizor. Compania americana platea 1,17 dolari pe galon unui subcontractor din Kuweit, in conditiile in care pretul pietii nu depasea 71 de centi. Reprezentantii Halliburton si cei ai Pentagonului au refuzat sa identifice public furnizorul kuweitian, invocand motive de securitate. Congressman-ul democrat Henry A. Waxman a dezvaluit insa presei ca este vorba despre Altanmia Commercial Marketing Company, o firma obscura despre care nimeni nu auzise pana atunci. Este greu de inteles de ce a ales Halliburton un partener lipsit de referinte si care, in plus, practica un pret cu 50 la suta mai mare decat cel al pietii.
Pe langa pretul aberant platit furnizorului, Halliburton mai oferea 1,21 de dolari pe galon pentru transportul combustibilului din Kuweit in Irak, cale de circa 400 de kilometri. In plus, se mai adauga "partea" companiei americane: 24 de centi - cheltuieli aditionale - si un "comision" de 2 centi. Cheltuielile aditionale reprezinta costuri administrative, de la becuri si hartie, pana la lefurile angajatilor, a explicat Wendy Hall, purtatoare de cuvant la Halliburton.
Expertii independenti care au analizat dosarul sustin ca 26 de centi pe galon reprezinta un "adaos" extrem de piperat. "Nu am mai vazut niciodata asa ceva", a declarat pentru New York Times Phil Verleger, presedintele firmei de consultanta PK Verleger LLC din California. El a explicat: "Este o taxa de monopol - acesta este singurul termen care poate descrie ce se intampla. Orice companie petroliera din America sau Europa ar saliva in fata unui asemenea contract."
Larghetea cu care Pentagonul a cadorisit compania Halliburton (condusa pana in 2000 de actualul vicepresedinte al Statelor Unite, Dick Cheney) cu contracte in Irak si in Balcani contravine nu numai principiilor unui sistem competitional, ci si regulilor impuse de Departamentul Apararii. Acuzatiile au fost lansate, la 21 octombrie 2004, chiar de persoana abilitata sa supervizeze aceste contracte. Este vorba despre Bunnatine H. Greenhouse, sefa Serviciului de achizitii si contractari din cadrul "U.S. Army Corps of Engineers". Intr-un memoriu adresat superiorilor ei, Greenhouse dezvaluia ca, dupa ce si-a exprimat in repetate randuri stupoarea fata de aceste contracte oferite fara licitatie si in conditii cel putin suspecte, s-a vazut data deoparte in luarea deciziilor si amenintata ca isi va pierde slujba. "Angajati ai guvernului Statelor Unite au adoptat un comportament nepotrivit, favorizand interesele companiei Halliburton", a explicat functionara, solicitand lansarea unei anchete la nivel inalt.
Custer Battles si noua moneda irakiana
O alta companie care a speculat din plin "reconstructia Irakului" a fost "Custer Battles", fondata de un fost "ranger" din US Army, si de un fost ofiter FBI, cu putin inainte de inceperea razboiului. Primul mare contract obtinut de firma prevedea furnizarea de arme garzilor si trupelor de securitate care asigurau paza aeroportului international din Bagdad. Compania s-a angajat sa livreze tot armamentul in numai trei saptamani si astfel a castigat licitatia. Desi era recent formata si nu avea mare experienta in domeniul furnizarii de armament, contractul a fost atribuit totusi lui "Custer Battles", apropiata cercurilor republicane de la Washington. Compania nu a putut, insa, indeplini clauzele pentru care se angajase. Cu toate acestea, "Custer Battles" a castigat inca sapte contracte in Irak, insumand in total 100 de milioane de dolari.
O actiune juridica introdusa de manageri de companii eliminate din competitie in mod nejustificat, in Statele Unite. Actiunea acuza "Custer Battles" de "specula de pe urma razboiului" si "fraudarea guvernului american" cu cel putin 50 de milioane de dolari. Intre altele, "Custer Battles" este acuzata in instanta ca si-a insusit mai multe echipamente si unelte, abandonate de "Iraqi Airways" (compania nationala irakiana de aviatie civila) in cursul invaziei. Firma americana le-a sters inscriptionarea, le-a revopsit si le-a vandut apoi guvernului SUA ca noi-noute. Nu toti angajatii de la "Custer Battles" au acceptat sa participe la aceasta ilegalitate. Unul dintre reponsabilii de la Bagdad ai companiei, Robert Isakson, a protestat impotriva unor astfel de practici. El a fost intai amenintat, apoi condus in Iordania, cu arma la tampla, de bodyguarzii firmei.
Tot "Custer Battles" s-a angajat prin contract in 2003, sa "asigure securitatea" a 4 miliarde din noua moneda irakiana - aproape 20.400 de tone de monede - care inlocuiau vechile bancnote cu chipul lui Saddam. Nici acest contract nu a fost indeplinit dupa semnare, o parte din moneda "securizata" de companie disparand ulterior, in mod nejustificat. O alta investigatie a lui US Air Force asupra lui "Custer Battles" a scos la iveala o intreaga "inginerie financiara" prin care un contract de 3,7 milioane de dolari a ajuns in final sa coste 9,8 milioane de dolari. Adica, cu 162% mai mult. Potrivit lui "Associated Press", "Custer Battles" este doar una din cele aproape 60 de companii americane prezente in Irak pentru a profita de pe urma razboiului si a "reconstructiei".
Introducerea noilor bancnote irakiene a fost, de altfel, pentru multi un prilej de a fura ca-n codru. Desi Administratorul american al Irakului, Paul L. Bremer, se lauda chiar cu acest "mare succes". Inspectorii CPA-IG au descoperit, insa, ca inlocuirea vechilor bancnote cu chipul lui Saddam a costat cu cel putin 5 milioane de dolari mai mult decat ar fi trebuit. Iar Paul Bremer a stiut perfect acest lucru. Contractul fusese analizat, inca din august 2003, de specialistii Pentagonului (Defense Contract Audit Agency). Acestia semnalasera faptul ca pretul era umflat si propusesera o reducere cu 5 milioane de dolari a valorii contractului. Constatarile lor nu au avut insa nici un efect. Autoritatea Provizorie de Coalitie a aprobat contractul in formula sa initiala. In mod extrem de straniu, nu exista nici un fel de documentatie cu privire la costurile detaliate ale acestei vaste operatiuni.
"Inainte aveam un Saddam, acum avem vreo 25 de Saddami!"
Organizatia care monitorizeaza stadiul mondial al coruptiei - "Transparency International" - a avertizat recent ca Irakul risca sa devina "cel mai mare caz de coruptie din istorie".
"Transparency International" a publicat "Global Corruption Report 2005" care prezinta invazia americana din Irak drept "ziua care a marcat inceputul unei noi ere in materie de jefuire a proprietatii de stat, a coruptiei si a conflictelor de interese".
"Global Corruption Report 2005" precizeaza: "Cand ii chestionezi asupra felului in care vad nasterea unui nou Irak, probabilitatea cea mai mare este ca irakienii sa nu se refere la hotiile cunoscutului "Ali-Baba", ci chiar la jefuirea Irakului de catre noii sai lideri democrati".
"Sydney Morning Herald" a prezentat in aprilie 2005 un interviu cu un om de afaceri irakian, Mohammed Jawad. Acesta a recunoscut ca daca nu-l "mituieste" direct pe ministrul care organizeaza o licitatie, risca sa "dispara" de pe lista cu licitatori.
Programul ONU "Petrol pentru Hrana" ("Oil-for-Food"), in care s-au constatat atatea acte de coruptie, a fost inlocuit in Irak de programul "Development Fund for Irak" ("Fondul de Dezvoltare pentru Irak") considerat mult mai corupt decat cel anterior.
Inspectorul General Special a sesizat ca, pe 30 ianuarie a.c., ziua alegerilor generale din Irak, autoritatile au folosit electoral 8,8 miliarde de dolari din "Development Fund for Irak". Potrivit lui Mohammed Jawad, in interviul din "Sydney Morning Herald", gradul de coruptie din Irak, atingea cam 10% pe vremea lui Saddam. Acum, Jawad estimeaza ca atinge 95%.
Mohammed Jawad este un om de afaceri irakian - de religie siita, deci un oponent al lui Saddam Hussein - care totusi recunoaste cu sinceritate: "Inainte aveam un Saddam, acum avem vreo 25 de Saddami!".
Avioanele cu bani de la Bagdad
Sa ne intoarcem insa la misterul celor cinci miliarde de dolari - "cash" - solicitate si primite de Autoritatea Provizorie de Coalitie (CPA). Pentru a finanta - chipurile - ministerele "guvernului interimar", guvernatorii de provincii si comandamentul american din Irak. Un prim miliard de dolari a fost livrat in primavara anului 2004. Au urmat, in luna iunie, alte doua miliarde de dolari. Tot in bancnote de cate 100 de dolari. Un oficial american a recunoscut: "Pe 18 iunie a.c., CPA ne-a mai solicitat 2.401.600.000 de dolari, in hartii de 100 de dolari". La 22 iunie 2004, avioanele cargo C-130 au transportat la Bagdad 2,4 miliarde. Trei zile mai tarziu - pe 25 iulie - alte avioane C-130 aterizau la Bagdad, cu inca 1,6 miliarde de dolari, tot in hartii de 100 de dolari. Autoritatile americane nu sunt obisnuite cu acest gen de operatii, uriase sume "cash" care ocolesc sistemul bancar. Faptul ca CPA a specificat, in mod precis, ca miliardele expediate in Irak trebuie sa fie doar in hartii de 100 de dolari, alimenteaza speculatiile analistilor ca formarea "guvernului interimar" irakian, din 28 iunie 2004, ar putea avea la baza operatiuni financiare nu tocmai curate.
Firmele de audit sustin ca alocatiile ministeriale nu se fac niciodata cu bani lichizi. Astfel, se naste ipoteza ca participarea factiunilor politice la "guvernul interimar" din Irak a fost "cumparata" pe sume uriase, care n-au mai trecut prin banci, ci s-au incasat "cash" in hartii de 100 de dolari. Pe ce s-au cheltuit, totusi, sume atat de astronomice?
La sfarsitul lui aprilie 2004, CPA a recrutat generali "baathisti" (membri ai "Partidului Baath" al lui Saddam Hussein), care au format o armata de 5000 de fosti militari irakieni, numita "Brigada Falluja". Intre timp exterminata de fortele de rezistenta irakiene. Recrutarile sunt acum suspectate de autoritatile federale americane ca s-au facut cu banii trimisi din Statele Unite.
In iunie si iulie 2004, primul-ministru interimar Iyad Allawi a recrutat un mare numar de membri ai fostului serviciu secret al lui Saddam ("Mukhabarat") si ai elitelor fortelor de securitate (Garda Republicana). Se pare ca si aceste recrutari s-au facut "cash", cu sume achitate in hartii de 100 de dolari.
Cat a costat "guvernul interimar" al Irakului?
Presedintele Bush a numit "noul guvern interimar" din Irak, instalat la 28 iunie 2004, drept "un pas catre democratie". Dar lucrurile par sa stea cu totul altfel, din punct de vedere financiar.
Astfel, presedintele interimar, vicepresedintii si ministrii au fost selectati aproape exclusiv din grupul de irakieni apropiati lui Paul Bremer, membri ai organizatiei din exil "Iraqi Governing Council" (IGC). Ceremonia instalarii s-a facut departe de ochii presei, in Zona verde, superfortificata, in fata a 400 de irakieni din exil si invitati straini.
Componenta "guvernului interimar" irakian ar putea da o idee la ce au folosit miliardele de dolari - in hartii de 100 de dolari - adusi in mare graba cu avioane americane cargo C-130 la Bagdad, cu opt saptamani inainte de "transferul suveranitatii". Si, din care cei mai multi nu mai pot fi regasiti in nici o contabilitate.
Ministrul de Interne in "guvernul intrimar" irakian a fost desemnat Falah Hassan, fiul unui fost sef de stat major - generalul Hassan Al-Naqib - al armatei lui Saddam. Ministrul Petrolului din "guvernul interimar" a fost numit Thamir Ghadbhan, format in Marea Britanie, care a lucrat indeaproape cu Phillip Carroll, fostul sef executiv de la "Royal Dutch Shell", acum in calitate de consilier. Printre cei 31 de ministri "interimari" se distingea si ministrul Culturii, Mufid Mohammed Jawad Al-Jazairi. Acesta era membru al Partidului Comunist Irakian, de orientare stalinista - interzis de Saddam - si care s-a alaturat "guvernului provizoriu", in mod sigur, pe alte "criterii" decat "democratia".
Alte posturi-cheie in "guvernul interimar" al presedintelui Allawi erau elemente notorii ale "Mukhabaratului", adica serviciul secret al Partidului Baath, al fostului presedinte Saddam Hussein.
Publicatia "The Economist" din Marea Britanie, afirma ca una din problemele principale ale "guvernului interimar" si a presedintelui Allawi a fost aceea a "stergerii" datoriei externe a Irakului. Statele Unite au propus un procent de 80-90% pe care erau dispuse sa le "stearga" din datoria irakiana. Franta a propus stergerea a doar 50% din datorie.
Dupa predarea puterii de catre CPA catre "guvernul interimar" al Irakului, in ministerele de la Bagdad au ramas 160 de consilieri americani, care supervizau toate hotararile Executivului.
Zbigniew Brzezinski, cel mai important expert in geopolitica din ultimii 30 de ani, a declarat ca, in aceste conditii, declaratia presedintelui Bush cum ca noul guvern interimar de la Bagdad se bucura de o "suveranitate totala" este lipsita de orice credibilitate. Brzezinski a argumentat ca o tara ca Irakul, cu o forta straina de ocupatie de 140.000 de militari, ramane "o tara inca ocupata, supusa armatei de ocupatie".
Fondurile irakiene din strainatate la dispozitia Coalitiei
Intre mai 2003 si iulie 2004, "Coalition Provisional Authority" (CPA) a confiscat 23,3 de miliarde de dolari din conturile irakiene aflate in strainatate. Din aceasta suma, CPA a folosit pentru plata contractelor si alte cheltuieli, 19,6 miliarde de dolari. Doar 3,7 miliarde din aceste fonduri mai erau disponibili atunci cand puterea in Irak a fost transferata "guvernului provizoriu", au stabilit firmele de audit americane.
Fondurile irakiene din strainatate aveau trei surse: 1) 1,9 miliarde de dolari, aflati in bancile din SUA, conturi "inghetate" dupa ocuparea Kuweitului de Irak si Razboiul din Golf; 2) 926 de milioane de dolari confiscati de fortele Coalitiei din banci; si 20,7 miliarde de dolari de la asa-numitul "Development Fund for Irak" (DFI, Fondul de Dezvoltare pentru Irak). "DFI" a fost constituit in mai 2003, pe baza Rezolutiei 1483, a Consiliului de Securitate al ONU, care recunostea fosta Coalitie drept "autoritate suverana in Irak".
Primele fonduri intrate in posesia "DFI" au fost 8,1 miliarde de dolari de la Programul "Oil-for-Food" ("Petrol pentru Hrana") care insemna banii irakienilor din 1991 incoace, stransi in cadrul unui program aprobat de ONU.
Din fondurile "DFI", Coalitia a achitat diverse contracte cu companii americane. Plata acestora s-a facut cu banii apartinand de fapt Irakului, "administrati" insa de Coalitie. Ceea ce explica marea frauda care a urmat, constatata de firmele de audit din SUA, iar acum investigate si de Camera Reprezentantilor (Comisia Waxman).
Din cei 19,6 miliarde de dolari, fonduri irakiene (din totalul de 23,3 miliarde), CPA a introdus in Irak - sub forma de moneda americana - 12,7 miliarde.
In iunie 2005, un raport din "Camera Reprezentantilor" al democratului Henry A. Waxman, care a analizat rezultatele auditului CPA, ajungea la urmatoarele concluzii: "Raportul a stabilit trei principale aspecte: 1) o suma fara precedent "cash" a fost scoasa din fondurile irakiene de la "Federal Reserve", si transferata de functionari americani catre CPA din Irak; 2) functionarii CPA au utilizat aceasta suma imensa "cash", fara nici o rigoare contabila; 3) este evident ca, in aceste conditii, risipa, frauda si abuzul s-au manifestat din plin, in cheltuirea acestor fonduri (Comisia Waxman, iunie 2005).
In spatele "libertatii" si "democratiei", frauda si abuzul financiar
CPA a cheltuit 637 de milioane de dolari pentru comandantii militari si angajatii civili din cadrul "Commanders Emergency Response Program" (CERP) si "Rapid Regional Response Program" (RRRP). Inspectorul General Special american a declarat insa despre aceste cheltuieli ca "nu exista nici o siguranta ca frauda, risipa si abuzul nu s-au manifestat in administrarea acestor fonduri "cash". La fel au ramas "necontabilizati" (sau folositi in scopuri obscure) 80% din cei 119,9 milioane de dolari, cheltuiti in regiunea de sud si centrala a Irakului. Potrivit unor surse din cadrul auditului american, un oficial care lucra in aceasta regiune a primit 6,75 milioane de dolari pe 21 iunie 2004, si instructiuni ca sa "lichideze" aceasta suma pana pe 28 iunie 2004, cand CPA preda puterea "guvernului interimar". O saptamana, deci, pentru a "spanzura" 6,75 de miliarde de dolari!
Multe semne de intrebare plutesc in legatura cu transferul a 10,9 miliarde de dolari de la CPA catre ministerele "guvernului interimar". Astfel, 7,3 miliarde de dolari au sosit in Irak de la "Federal Reserve" - pentru a sustine "guvernul interimar" - intre februarie 2004 si 28 iunie 2004. Adica, cu luni de zile inainte ca "guvernul interimar" sa functioneze!
Inspectorul General Special american, care a condus auditul, sustine ca CPA "nu a stabilit sau implementat controale manageriale, financiare sau de contracte, care sa asigure transparenta utilizarii lor de ministerele guvernului interimar".
La un singur minister, auditul a descoperit ca - in scripte - figurau 8206 angajati, care isi incasau regulat salariile. In realitate, ministerul functiona cu doar 602 angajati, adica cu mai putin de o zecime din schema. In buzunarele cui se scurgeau oare salariile acestor "angajati-fantoma"? Reamintim ca, dupa predarea puterii de CPA catre "guvernul interimar", 160 de consilieri americani au "supravegheat" ministerele "interimare". Iar acum comisia din "Camera Reprezentantilor" - pe baza auditului perioadei mai 2003-iunie 2004, incearca sa stabileasca complicitatile in fraudarea a miliarde de dolari.
In spatele lozincilor cu "libertate" si "democratie", firmele de audit din SUA au descoperit in Irak una dintre cele mai mari fraude financiare din istorie. Ancheta din Camera Reprezentantilor - care abia a inceput in iunie a.c. - risca sa "taie" multe capete importante din armata, servicii secrete si angajati civili. Daca aceasta frauda imensa nu va fi "acoperita".

---

Despre autor: