Europa, numele tau este "lasitate"

Scriitorul Henryk Broder a lansat de curand o acuza ofilita: "Europa, numele tau este Conciliatorism." Enuntul are rezonanta deoarece este deosebit de adevarat. Conciliatorismul i-a costat pe evrei - si nu numai - milioane de vieti de vreme ce Marea Britanie si Franta, aliate la acel moment, au negociat si au ezitat prea mult inainte de a-si da seama ca trebuiau sa lupte impotriva lui Hitler si sa-l infranga, deoarece acesta nu mai putea fi impiedicat de niste acorduri stirbe.
Mai apoi, conciliatorismul a conferit legitimitate si stabilitate comunismului in Uniunea Sovietica, in Germania de Est si in restul Europei de Est, unde, timp de decenii, guvernele inumane, represive si criminale au fost ridicate in slavi.
In mod asemanator, conciliatorismul a ologit Europa, cand genocidul a luat amploare in Bosnia si Kosovo. Intr-adevar, desi am dispus de dovezi indubitabile asupra crimelor in masa de acolo, noi, europenii, am tinut-o intr-o dezbatere. Inca mai dezbateam, cand, intr-un final, americanii au venit inca o data in Europa, din celalalt colt de lume, pentru ca sa ne rezolve problemele.
Europa inca nu si-a invatat lectia. In loc sa apere democratia din Orientul Mijlociu, conciliatorismul european, mascat de termenul pretentios "echidistanta", pare adeseori sa tolereze atentatele sinucigase comise in Israel de catre fundamentalistii palestinieni. In mod similar, genereaza o mentalitate care permite Europei sa ignore cele aproape 500.000 de victime ale masinariei criminale si torturii lui Saddam si, motivat de moralitatea miscarii pentru pace, sa il eticheteze pe George W. Bush drept belicos.
Zilele acestea ne confruntam cu o forma grotesca de conciliatorism. Cum reactioneaza Germania la escaladarea violentei fundamentalistilor islamici in Olanda, Marea Britanie si in orice alta parte a Europei? Sugerand - tineti-va bine - ca raspunsul adecvat la astfel de acte de barbarism este instituirea unei "sarbatori musulmane" in Germania.
O parte substantiala a Guvernului german chiar crede ca instituirea unei sarbatori nationale musulmane ne va scuti, intr-un fel sau altul, de mania fanaticilor islamisti.
Ce atrocitate trebuie sa se intample pentru ca publicul european si conducatorii sai politici sa inteleaga ce se intampla cu adevarat in lume? Ne gasim in fata unui conflict care va dura, probabil, mult mai mult decat orice confruntare militara a ultimului secol - un conflict initiat de un inamic care nu poate fi imblanzit de "toleranta" si "acomodare" deoarece adversarul este, de fapt, incitat de astfel de gesturi. Raspunsurile de acest gen s-au dovedit a fi semne de slabiciune, iar islamistii le vor privi intotdeauna astfel.
Numai doi presedinti americani din perioada recenta au avut curajul necesar sa evite conciliatorismul: Ronald Reagan si George W. Bush. Reagan a pus capat Razboiului Rece, eliberand jumatate de Europa de aproape 50 de ani de teroare si sclavie. Iar presedintele Bush, actionand din considerente morale si sustinut de social-democratul Tony Blair, a recunoscut pericolul razboiului islamist impotriva democratiei de astazi.
Intre timp, Europa sta in coltul multi-cultural cu obisnuita sa incredere in sine oarba. In loc sa apere valorile liberale si sa se comporte ca un centru de putere atractiv, aflat pe acelasi teren cu adevaratele mari puteri, SUA si China, nu face nimic. Dimpotriva, noi, europenii, spre deosebire de asa-zisii "americani aroganti", ne prezentam drept campioni mondiali la "toleranta".
De unde vine aceasta reactie de auto-suficienta? Intervine deoarece suntem atat de morali?
Ma tem ca rezulta din faptul ca noi, europenii, suntem atat de materialisti, atat de lipsiti de o busola morala. In politica sa de a infrunta, cu capul inainte, terorismul islamic, Bush risca o cadere a dolarului, datorii nationale imense si impovararea masiva a economiei americane. Insa face toate acestea pentru ca, spre deosebire de majoritatea Europei, isi da seama ca miza o reprezinta, efectiv, tot ceea ce conteaza cu adevarat pentru lumea libera.
In timp ce criticam "baronii jecmanitori capitalisti" ai SUA pentru ca par prea siguri de prioritatile lor, ne aparam timid statul asistential. Asadar, in loc sa aparam civilizatia noastra, preferam sa discutam reducerea numarului de 35 de ore de lucru saptamanale, imbunatatirea asigurarilor medicale sau extinderea concediului nostru anual platit de patru saptamani. Sau poate ca ascultam predicile televizate despre necesitatea de a "intinde o mana teroristilor", a intelege si ierta.
Zilele acestea, Europa imi aduce aminte de o batrana care, cu maini tremurande, isi ascunde cu nervozitate ultimele bijuterii atunci cand vede un spargator intrand in casa vecina. Conciliatorism? Acesta este numai inceputul. Europa, numele tau e "lasitate".
Mathias Doepfner este directorul executiv al grupului de media german Axel Springer.
Copyright: Project Syndicate, 2005.
www.project-syndicate.org

---

Despre autor: