Criza politica provocata de Curtea Constitutionala a fost depasita, primul-ministru Calin Popescu Tariceanu a renuntat la demisie, guvernarea merge inainte, cu o lista clara de prioritati, insa - cu toate acestea - subiectul alegerilor anticipate n-a
Criza politica provocata de Curtea Constitutionala a fost depasita, primul-ministru Calin Popescu Tariceanu a renuntat la demisie, guvernarea merge inainte, cu o lista clara de prioritati, insa - cu toate acestea - subiectul alegerilor anticipate n-a iesit din actualitate. Nici nu se calmasera bine spiritele, ca in Alianta "Dreptate si Adevar" ("DA") PNL-PD s-au si reluat discutiile despre un eventual nou scrutin general. Semn ca problema n-a fost conjuncturala: e serioasa, imperioasa.
Motivele se stiu foarte bine. Intai: actuala putere se sprijina pe o majoritate parlamentara fragila, care "dispare" atunci cand legislatorii coalitiei nu se prezinta in corpore la sedintele din plen - ceea ce nu se poate intotdeauna, mai existand si alte obligatii executive, diplomatice s.a.m.d. Doi: chiar in randurile coalitiei exista o veriga slaba, si anume fostul Partid Umanist din Romania, rebotezat "Conservator" si care face joc dublu, participand la guvernare, dar fara sa accepte - cel putin pana acum - solicitarea elementara a Aliantei de sustinere a inlocuirii presedintilor PSD ai celor doua Camere.
Sa recapitulam. La alegerile din 28 noiembrie 2004, PSD plus umanistii obtin cu 5 procente si ceva mai mult decat Alianta PNL-PD. Traian Basescu devine sef al statului pe 12 decembrie, dupa al doilea tur de scrutin. Pe 20 decembrie, PSD castiga sefia Camerelor, cu sprijinul umanistilor si al PRM, dupa care, noaptea tarziu, presedintele ales e investit in fata Curtii Constitutionale si a plenului legislativ. Un detaliu tehnic ii permite lui Basescu sa refuze desemnarea unui premier din partea social-democratilor: tandemul PSD-PUR n-a avut decat statut electoral, nefiind inscris la tribunal ca alianta politica, deci ca entitate unica, identificabila ca atare in Parlament, pe cand "D.A." - da! Or, fara umanisti, PSD are cu doua mandate mai putin decat liberal-democratii. Calcule care ar trebui reamintite astazi, cand social-democratii proclama sus si tare ca merita sefia Camerelor, de vreme ce ar fi castigat alegerile. Nu le-au castigat! Cifrele sunt clare: Alianta este prima forta parlamentara, iar majoritatea formata impreuna cu UDMR si cu PUR, chiar daca fragila, e reala.
A existat - totusi - o eroare in proiectul politic al Aliantei PNL-PD si al presedintelui Basescu: insuficienta rapiditate a calculelor si a miscarilor pe tabla de sah postelectorala. "Timing"-ul n-a fost bun, permitandu-le social-democratilor sa recolteze voturile umanistilor pentru sefia Camerelor inainte ca ultimilor sa le fi devenit limpede ca primii nu vor mai face guvernul. Daca optiunea pro sau contra "DA." ar fi fost imperativa, atunci PUR n-ar fi avut decat varianta sustinerii candidatilor liberal-democrati (sa ni-i reamintim si pe ei: Mona Musca la Camera si Radu Berceanu la Senat) sau direct anticipatele, in conditiile in care in jurul Aliantei nu s-ar fi putut constitui o majoritate. Ultimele decizii din Consiliul National de Coordonare al Aliantei PNL-PD trebuie interpretate ca fortare a conservatorilor catre acea marja limitata de optiune: fie sustin preluarea integrala a puterii de catre actuala coalitie, fie se ajunge la anticipate, in urma carora partidul lui Dan Voiculescu n-ar mai intra in legislativ. In acest scenariu, liberal-democratii conteaza pe sprijinul UDMR, parteneriatul cu Uniunea maghiarilor fiind pragmatic, bazat pe afinitati reformiste si pro-occidentale.
Ce s-a pierdut si ce s-a castigat pana acum din "solutia imorala PUR" (cum i-a spus presedintele Basescu)? Fragilitatea, veriga slaba, dificultatile parlamentare, recenta criza reprezinta laolalta pretul platit pentru evitarea unei situatii de felul celei pe care o vedem in ultimele saptamani in Bulgaria vecina, unde nu se gaseste solutia pentru formarea unui cabinet, iar perspectiva amanarii cu un an a intrarii in Uniunea Europeana e tot mai apropiata.
Aceasta fiind adevarata miza a intregului joc politic al momentului, in ambele tari: aderarea la termen, la 1 ianuarie 2007, si nu cu un an intarziere, la 1 ianuarie 2008. Restantele lasate mostenire de PSD in materie de indeplinire a obligatiilor negociate cu Bruxelles-ul au complicat sarcina guvernarii Basescu-Tariceanu. Pentru a obtine reforme rapide in justitie si in administratie era nevoie de un mecanism parlamentar mai sigur si mai rapid. Anticipatele, care ar putea rezolva problema, ar insemna si pierderea unui alt "tempo" pretios, de cateva luni. Ecuatie dificila, cu mai multe necunoscute. O certitudine e aceea ca anticipatele s-ar face rapid daca n-ar exista presiunea integrarii europene. Presiune care ar putea slabi in toamna, cand se va da publicitatii asa-numitul "raport de tara" al Comisiei de la Bruxelles, sau chiar mai devreme, de indata ce continutul sau va fi aflat pe canale diplomatice. Indiferent care va fi diagnosticul, atunci se va putea da foc verde anticipatelor. Premierul Tariceanu a declarat de mult ca obiectivul principal al cabinetul sau este integrarea. Nu va fi un guvern "pentru patru ani", cat un mandat parlamentar obisnuit, ca-n vremuri politice mai linistite...

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.