Poezia anchetata la Petrila

In noptile de 29 si 30 iulie, artistul Ion Barbu si-a pus in aplicare o mai veche dorinta: aceea de-a da orasului Petrila, in care s-a nascut si traieste, o identitate culturala inca fragila, dar promitatoare, prin scrierea cu grafitti, peste tot, pe ziduri cariate si mucegaite, in spatii publice, versuri purtand semnatura a 101 poeti romani.
Politia si Primaria - sesizate de cetatenii "indignati" si presa locala care a infierat, in stilul binecunoscut comunist, arta - au deschis o ancheta. Barbu a fost invitat la sectie pentru a da o declaratie si i s-a aplicat un avertisment, dupa cum rezulta din procesul verbal alaturat. Dupa care, pentru a nu lasa orasul plin de poezie, autoritatile locale s-au apucat si-au varuit toate cele 70 de citate.
Un oras uitat de lume
A fost odata, ca niciodata un oras trist, cu oameni tristi ca si el, care-si castigau existenta muncind din greu in mina de carbune. O munca infernala, in conditii dure, greu de imaginat. Desi aceasta munca aspra era rasplatita cu bani, acesti bani cu greu ajungeau pentru injghebarea unui trai decent. Locuitorii fiind putini la numar, se cunosteau intre ei, isi vorbeau si isi priveau chipurile palide cu un zambet trist care le descoperea dintii bolnavi. In mare, se intamplau putine lucruri memorabile: din cand in cand cate-o nunta, mai des cate-un botez (era obligatia oricarei femei romance sa nasca patru copii!), si mai des boala si moarte, alcoolism, promiscuitate, frig, arsita, locuinte insalubre in blocuri ceausiste - mizere, violenta casnica, (si nu numai), magazine cu rafturi aproape goale, colcaind de gandaci si de soareci. Copiii, in mare parte subnutriti, erau totusi frumosi si veseli, mergeau la scoala, (unii invatau chiar foarte bine), si se gandeau ca vor urma meseria de miner a tatilor. Locuitorii orasului, cu rare exceptii, nici nu concepeau ca in afara celor doua ore de televizor, a minei, a micilor evenimente familiale, a celor patru anotimpuri care se tarau monoton in anii care semanau perfect unul cu altul, a cate unui concediu oferit de sindicatele miniere prin hoteluri igrasioase, cu mancare pe sponci, mai exista ceva. Isi mai inaltau cateodata chipurile palide, ostenite, catre imprejurimile orasului, dar muntii erau cu desavarsire tacuti.
Epoca democratiei
A venit Decembrie '89. Ceausescu a disparut de pe fata pamantului. S-a instaurat si in Romania acea democratie firava, de inceput. Incet, incet, tara si-a revenit din socul comunist. Nu cat am fi vrut, dar atat cat sa speram in continuare. Ca se va "trezi" ca lumea.
Am uitat sa spun ca pe agenda de lucru a firavei democratii au figurat, cerute ferm si imperativ, subliniate cu rosu, niste ciudate "mineriade", care aveau drept scop alungarea unor "derbedei" din centrul Bucurestiului, intelectuali "turbulenti" care cantau de dimineata pana seara, zanganind in mana cheile caselor si strigand: "Jos comunismul!" Minerii au fost chemati ca sa "planteze" flori in acel loc, "devastat" de "derbedeii turbulenti". Numai ca, in loc de rasaduri de flori, mainile lor erau inclestate pe niste bate cu care loveau in stanga si-n dreapta, strigand: "Moarte intelectualilor!"
Nu se stie cu precizie cati morti, cati mutilati pe viata, cati fugari peste hotare a lasat in urma aceasta initiativa "horticola". Cert este ca si din orasul despre care vorbim au plecat mineri pentru "marea plantare de flori", dar memoria a ingropat in cei 15 ani acest lucru. Totul a devenit tabu.
Artistul si Petrila
In acest oras traieste, se inspira, creeaza, un artist de exceptie: Ion Barbu. Pe Ion Barbu "l-a parasit" de ani buni, profesia de inginer la mina si, s-a "izolat" acolo intr-o lume pentru multi absurda. Cu un talent iesit din comun, cu lecturi asimilate, cu privirea indreptata moralizator catre haosul politic al ultimilor 15 ani, Ion Barbu, a convins privitorul, ca nu este un simplu caricaturist, ci un artist lucid, expresiv, al carui ras amar s-a auzit si dincolo de granitele tarii, dovada premiile cu care a fost rasplatit. Ce mai face el in acest oras? Aduna in casa lui atelier: actori, cantareti, artisti plastici, scriitori, copii, oameni cu iubire de imagine, muzica si cuvant pentru a-i infrati, a-i invata ce miracol este sa nu fii singur. Orasul capata atunci o aura speciala. Blocurile scorojite, de o "tristete iremediabila", cum ar spune si azi poetul, nuntile, botezurile, cheflii amortiti de bautura, saracia, cumplitele disponibilizari, somajul, zorelele ofilite, agatate cu disperare de garduri care stau sa cada, cerul, sfarcurile muntilor, cainii care dau tarcoale gunoaielor, cerul, toate capata o liniste si o lumina aparte. Alaturi de Ion Barbu se bucura intreaga suflare a urbei. Numai ca, din cand in cand, Ion Barbu, artistul de exceptie, trebuie sa dea seama de aceste "abateri", de la "morala" care produce numai linistea (ne)comunicarii si drama (ne)cunoasterii. Atunci, initiativa lui capata proportia unei jigniri colective impunandu-se corectia. Cine "corecteaza" aceste initiative? Cei lipsiti de orice initiativa. Nu mai conteaza cartile publicate de Ion Barbu, nici premiile, nici desenele, nici faptul ca pe banii proprii a facut festivaluri si a mai facut ca despre tristul oras sa se vorbeasca si altfel decat ca despre un loc lipsit de orice sansa.
Sansa poeziei
De data asta, voi vorbi despre o sansa pe care Ion Barbu i-a dat-o poeziei in acest oras, aparent fara sanse. Poezia care a cam pierdut contactul cu cititorul. Iubitor al poeziei, artistul Ion Barbu s-a gandit ca peste scorojeala blocurilor, vopseaua dusa de pe ziduri de mult parasite, peste usi uratite de vreme ale unor garaje, sa scrie cu grafitti versuri de poeti romani contemporani. Sub panoul de la intrarea orasului s-a scris "Oras de rezerva", o sintagma din literatura lui Matei Visniec. O sintagma care a infuriat teribil notabilitatile locale. In rest, cu acelasi grafitti, s-au scris multe, multe versuri pe cenusiul scorojit, semn al iubirii de poezie si al iubirii de acest trist oras. 101 autori planuiti sa fie cititi si poate memorati, din care au fost scrise numai 70 de citate (Constanta Buzea, Nichita Stanescu, Daniel Turcea, Emil Brumaru, Ileana Malancioiu, Vasile Voiculescu s.a.m.d.)
Chemat la politie
Rezultatul a fost din pacate, previzibil. Ion Barbu fiind chemat la politie, unde i s-au aratat articole care nu au nici o legatura cu poezia, nici cu morala ei. "Oameni de bine" prompti au "imbracat-o" in aceasta dimineata, cu var umed, racoros, var care nu a mai "poposit" de mult in orasul Petrila, ca sa acopere zidurile scorojite, de culoarea mucegaiului. (Iolanda MALAMEN)
Reproducem mai jos cateva fragmente dintr-un articol vituperant al Ramonei Rosculescu, articol aparut ieri, 1 august, in ziarul "Gazeta Vaii Jiului"
In rol de vocea poporului
Politia Petrila s-a desfiintat
* Urme de ritualuri sataniste?
* Fanatici in libertate?
* Orasul Petrila - vad bun pentru isteriile unor indivizi bolnavi?
* Vandalisme permise cu prea multa usurinta?
* Autoritati adormite sau doar ignorante?
Acestea sunt doar unul la suta din intrebarile care se pot pune atunci cand te izbesti - in viata cotidiana - de astfel de intamplari. Deloc normale.
Doar o noapte i-a fost necesara unui(or) artist(i) specializat(i) in grafitti sa-si bata joc de imaginea unui oras intreg. Inca de la intrarea in aceasta localitate ai parte de o mare surpriza: "Petrila - oras de rezerva" - Matei Visniec.
De rezerva cui? Sau pentru cine? Inceputul este promitator si, dupa o analiza serioasa, deloc intamplator. Exponatele sunt bine repartizate prin oras si credem ca autorul cunostea bine realitatea locala... Cu organe in rezerva.
De la Tunel pana la Cap de Linie - simetric sau anapoda, pe blocuri, prin statii, pe Termoprest sau pretutindeni - orasul a fost "ingrijit" zugravit cu tot felul de cugetari. (Celor interesati le stam la dispozitie cu albumul foto realizat cu aceste inscrisuri si cu un itinerar bine pus la punct. Ca sa nu cumva sa se rataceasca cei responsabili prin "orasul de rezerva"!)
Desi pe timp de noapte exista (virtual, dupa probe!) echipe mixte formate din politisti si politisti comunitari - fanaticul(ii) au reusit sa dribleze aceste echipe. Vreo noutate?
Alarmant pentru orice om sanatos la cap este tocmai faptul ca aceste picturi nu sunt facute in pripa, nici prin locuri marginase (ci tocmai la strada principala), bine dispuse in plan, strategic asezate si nu sunt realizate de un amator. (...)
Dovezile sunt atat de vizibile, incat nu e nevoie de nici un microscop.
In zorii zilei, petrilenii nu au putut decat sa constate o stare de fapt, sa participe... cu titlu gratuit la expozatele realizate cu atata migala. "E plin orasul. Politistii se ocupa de alte cele, nu de ceea ce trebuie. Ei au alte activitati", ne-a declarat un cetatean vizibil marcat de ceea ce s-a intamplat. Contactat telefonic primarul orasului - Ilie Paducel - a fost foarte scurt: "Extraordinar! O sa iau masuri cu politia".
Asteptam si noi cu interes sa se si intample asta. Sa fie descoperiti faptuitorii, fiindca altfel trebuie sa recunoastem... cu regretele de rigoare ca "Petrila e chiar un sat fara caini". (Ramona ROSULESCU)

---

Despre autor: