Uzbekistanul, noul front in "Marele Joc"

Cand am vizitat Uzbekistanul si Kazahstanul in 2000, am facut-o mai ales pentru locurile splendide, situate de-a lungul faimosului "drum al matasii". Multe dintre persoanele cu care am stat de vorba au acuzat Occidentul pentru faptul ca ignora probleme majore si pentru ca neglijeaza semnificatia acestei regiuni pentru prosperitatea si stabilitatea viitoare a lumii.
Toate cele cinci tari - Kazahstan, Kargazstan, Tadjikistan, Turkmenistan si Uzbekistan - au fost conduse, de la obtinerea independentei la inceputul anilor 1990, de fosti secretari generali ai fostului Partid Comunist din Uniunea Sovietica. Toti cei cinci presedinti ai acestor state nu au antecedente democratice.
Aceste state prezinta parametrii unor tari totalitariste si dictatoriale: un regim cu un partid/clan unic, coruptie si mita, birocratii stufoase, absenta unei Opozitii politice reale, economii planificate, centralizate, lipsa unor autoritati independente, a mass-media libere si practica unui soi de nepotism. O problema aparte o reprezinta monostructura economica dirijata de Rusia, care provoaca dependenta de centru, respectiv fata de Moscova.
O alta bataie de cap o reprezinta Valea Ferghana: o entitate artificiala, creata de fosta Uniune Sovietica, ce apartine Uzbekistanului, Tadjikistanului si Kargazstanului si care adaposteste musulmani extremisti ce doresc sa restabileasca un "Califat".
Nu m-a surprins faptul ca regimurile din Kargazstan si Uzbekistan se confrunta cu rebeliuni. Noul Guvern ales in mod democratic din Kargazstan da unele motive de speranta. Uzbekistanul a folosit forta bruta pentru a pune capat demonstratiilor, insa aceasta nu reprezinta, neaparat, o rezolvare a problemei. Nu toti cei care lupta impotriva Guvernului in numele democratiei sunt teroristi si nu toti teroristii vor democratie.
Inainte de 11 septembrie 2001, exista deja o cooperare stransa intre China, Rusia, Kazahstan, Kargazstan, Tadjikistan si, mai apoi, Uzbekistan, impotriva extremistilor islamici din regiune. Atentatele de la 11 septembrie au schimbat in mod fundamental conceptia asupra Asiei Centrale. Brusc, Asia centrala a devenit un nou front important in "Marele Joc" al castigarii puterii si influentei asupra unei regiuni bogate, dar vulnerabile din punct de vedere politic.
Stationarea trupelor straine in unele din tarile Asiei Centrale - in special de catre SUA si Rusia - simbolizeaza interesul marilor puteri.
Monocultura din Uzbekistan - productia de bumbac - reprezinta sursa unei mari probleme de mediu a Asiei Centrale deoarece necesita multa apa. Aceasta provine din cele doua rauri - Syrdar'ya si Amudar'ya - care odinioara alimentau Marea Aral. In ultimii ani, Marea Aral a inceput sa sece.
O alta problema acuta din regiunea Marii Aral o reprezinta insula Vozrozhdenia, folosita de Uniunea Sovietica drept laborator pentru experimente si pentru depozitarea agentilor chimici si biologici. Acesti agenti inca se mai afla aici, insa nimeni nu stie exact despre ce agenti e vorba si in ce cantitati. In vreme ce Marea Aral continua sa sece, vantul aduce un amestec format din acesti agenti si sarea de mare, in regiunile populate si agricole.
Deja se inregistreaza o crestere dramatica a bolilor in regiunea din sudul Marii Aral. Aceasta reprezinta un adevarat pericol la adresa conditiilor de trai a milioane de persoane, care nu reusesc sa rezolve - sau macar sa atenueze - problema.
In afara de agentii chimici si biologici, mai exista si o mostenire nucleara, de vreme ce Asia Centrala a servit drept teritoriu de testare a armelor nucleare. Nimeni nu stie unde se afla centrele de testare si depozitele dezafectate. Fosta Uniune Sovietica si succesoarea sa, Rusia, nu au informat statele Asiei Centrale asupra pericolului acestei mosteniri.
Asia Centrala nu poate rezolva problema fara ajutor extern. Din nefericire, cooperarea dintre cele cinci state nu decurge bine. Kargazstanul dispune de o rezerva de apa imensa, in munti. Un program de genul "apa contra petrol sau bumbac" desfasurat intre Kazahstan, Kargazstan si Uzbekistan ar putea revitaliza aportul de apa catre Marea Aral si ar putea oferi sprijin economic Kargazstanului.
Ce pot face puterile din afara? Sa indeparteaze mostenirea nucleara din statele central-asiatice, inclusiv din Rusia, sa incurajeze o cooperare economica si ecologica stransa, sa contribuie la procesul de democratizare, sa coordoneze "razboiul impotriva terorii" ca o campanie internationala impotriva terorismului, sa nu permita tarilor din Asia Centrala, Chinei si Rusiei sa foloseasca "razboiul impotriva terorismului" drept un alibi impotriva democratizarii, sa sprijine integrarea si participarea musulmanilor moderati la societate, sa se asigure ca beneficiile rezultate din exploatarea petrolului, gazelor naturale si aurului vor reveni oamenilor si nu numai clanurilor.
Aslan Khan este general de brigada in rezerva si o persoana influenta in Asia Centrala, recomandarile acestuia fiind urmate vreme de multi ani in regiune.
Copyright: worldsecuritynetwork.com

---

Despre autor: