Petromidia, industrie si ecologie

Se numara printre cei mai vechi 200 de oameni ramasi din fostul Combinat Petrochimic Navodari la Rompetrol Rafinare (Petromidia). S-a angajat aici ca inginer stagiar in 1978, iar acum este presedintele Consiliului de Administratie. Si are o vorba pentru tinerii de pe platforma, dependenti de calculator: ""Ochii la cer, capul in pamant"".

Sandu Nicolcioiu isi traieste a doua tinerete la Petromidia. Si pe prima tot aici si-a petrecut-o. Are si acum bine fixata in minte data cand a intrat in paine, la combinat: 1 aprilie 1978. A fost anul in care au inceput lucrarile la instalatia de distilare primara. Venea de la Arpechim Pitesti, primul sau loc de munca dupa absolvirea Facultatii de Petrol si Gaze. Cand s-a angajat la combinat lucrarile incepusera de doi ani. Nicolae Ceausescu personal batuse primul tarus la 9 iulie 1976. Amplasarea combinatului la Navodari nu a fost aleasa din prima, povesteste Sandu Nicolcioiu. S-a stabilit dupa un survol cu elicopterul. Intrasera in competitie Cumpana, Cernavoda, Valul lui Traian, Navodari. Pentru ca nu se sacrifica teren agricol si pentru ca era foarte aproape de Marea Neagra,
s-a ales Navodariul. Era numai mlastina, dar s-a facut umplutura de teren. Din toata suprafata de 480 de hectare pe care o ocupa combinatul, 37 de hectare au fost recuperate din mare. S-a muncit mult la asigurarea stabilitatii terenului de sub Petromidia, astfel ca intreaga constructie rezista la un cutremur de noua grade pe scara Richter.
ORASUL. Cand au inceput lucrarile la combinat, orasul Navodari avea vreo 6.000 de locuitori si cateva blocuri. A urmat insa un bum al locuintelor si al numarului de locuitori. Pentru a-i atrage sa lucreze la combinat, oamenilor li se asigurau case. Si au venit de la Pitesti, Ploiesti, Borzesti, Marghita, Suplacu de Barcau.
In 1990, orasul Navodari ajunsese la 48.000 de suflete, iar Petromidia ajunsese la 7.500 de salariati, fata de vreo 400 la inceput. Pe langa locuinte, oamenilor li se asigurau butelii, transport, alimente (pui, branza, lapte), care erau distribuite pe lista de Consiliul Oamenilor Muncii. Angajatii combinatului munceau in trei ture de cate opt ore.
EXPERIMENTE. Lucrarile la combinat au durat 13 ani si au costat la vremea respectiva 16 miliarde de lei. Prima instalatie a combinatului data in functiune a fost cea de distilare, in 1979, iar ultima, cea de oxidare hidrocarburi, 10 ani mai tarziu. Cum inainte de a€™89 a venit o vreme cand politica de stat era ca toate utilajele sa fie musai fabricate in Romania, rafinaria Petromidia nu a simtit beneficiile importurilor. Asa a ajuns un fel de laborator in care se faceau experimente cu utilaje ""Made in Romania"". ""Alte solutii nu erau. Importurile erau strict verificate"", spune Sandu Nicolcioiu. Unele utilaje erau performante, altele nu, afectand fiabilitatea si generand incidente. Un astfel de incident a fost incendiul din 6 decembrie 1979, in urma caruia au fost gasiti vinovati doi angajati. Atunci nu au fost victime, dar de-a lungul timpului au avut loc cel putin 30 de accidente mortale. ""Erau tineri, curajosi, nu-si luau masuri de protectie"", explica Nicolcioiu cauzele acestor accidente, care s-au rarit foarte mult dupa 1990.
VIZITE DE SUS. Sandu Nicolcioiu isi aminteste ca nici combinatul Petromidia nu a fost scutit de vizitele lui Ion Dinca, care, ca prim-vicepremier, raspundea din partea Guvernului de platforma. Nicolae Ceausescu a venit de vreo patru ori, in vizite scurte, de obicei vara, cand se retragea pentru odihna in statiunea Neptun. Pentru vizitele lui Ceausescu, pregatirile incepeau cu doua saptamani inainte. Zi si noapte se matura, se zugravea, se vopsea. Erau stabilite traseele, cine oferea florile. Oamenii-problema erau cunoscuti si in ziua respectiva li se dadea liber. Chiar si asa mai erau oameni cu necazuri si reuseau sa-i dea lui Ceausescu plicurile cu doleantele lor.

CE SPUNEA NICOLAE CEAUSESCU

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe