Operatiunea Kratos a facut prima victima

Un om nevinovat a fost ucis, vinerea trecuta, la Londra, pentru ca politistii l-au luat drept terorist. Opinia publica a aflat apoi cu stupoare ca, de aproape patru ani, asemenea proceduri extreme sunt permise in Marea Britanie. Sunt chiar specificate in regulamentele anti-tero adoptate de politie dupa 11 septembrie 2001. Sub numele de cod "Operatiunea Kratos". Aceste prevederi au ramas, pana acum, secrete. Inaintea valului de atentate din aceasta luna, ele riscau sa inflameze spiritele in orice societate democratica. Acum, insa, englezii par mult mai dispusi sa accepte masuri draconice de securitate. Si totusi, opinia publica britanica este extrem de impartita atunci cand vine vorba despre dreptul politiei de a ucide. Masurile anti-tero ii ingrijoreaza mai ales pe cetatenii de origine ne-europeana, care acuza nedreptatea de a fi automat considerati "suspecti" din cauza culorii pielii. Viata lor s-a schimbat dramatic in ultimele saptamani. In Londra, una dintre cele mai cosmopolite metropole ale lumii, traditionala toleranta inter-etnica a fost inlocuita cu suspiciunea.
Eroarea fatala
In dimineata zilei de 22 iulie, pasagerii dintr-un metrou oprit in statia londoneza Stockwell au asistat la o scena de cosmar. Un barbat a intrat in goana intr-un vagon, urmarit de mai multi politisti in civil. Acestia l-au ajuns din urma si, desi "suspectul" se prabusise la pamant, l-au impuscat de la mica distanta. N-au tras in sus, n-au tras la picioare. Au tintit la cap. De opt ori. La autopsie s-a stabilit ca sapte gloante ciuruisera craniul victimei, un al optulea sfaramandu-i umarul.
De ce aceasta furie ucigasa? Pentru ca politistii credeau ca au de-a face cu un terorist sinucigas, care se pregateste sa detoneze o bomba. Chiar si culcat la podea, chiar si ranit grav, tot ar fi putut sa o faca. "Anihililarea" imediata parea singura solutie.
Totul s-a dovedit apoi o "tragica eroare", dupa cum au recunoscut, a doua zi, autoritatile. "Suspectul" ucis era brazilianul Jean Charles Mendez, in varsta de 27 de ani, un pasnic electrician care se ducea, ca in fiecare dimineata, spre serviciu. Nu oprise la somatia politistilor fiindca ii expirase permisul de sedere in Marea Britanie. Sosit din Brazilia in urma cu trei ani, Menezes nu avea nici un fel de legatura cu terorismul.
Clasa politica din Marea Britanie a imbratisat "modelul israelian"
Londra, un oras in stare de asediu Dupa uciderea lui Menezes, englezii au aflat ca, inca din toamna lui 2001, politia britanica a adoptat un set nou de reguli anti-tero, pe care insa autoritatile nu le facusera niciodata publice. Inspirate dupa modelul israelian, aceste reguli permit inclusiv exterminarea imediata a persoanelor suspectate ca sunt pe cale sa execute un atentat sinucigas. John Stevens, fostul sef al politiei londoneze, a explicat intr-un editorial publicat de un cotidian britanic ca specialistii din Israel, care au o vasta experienta in domeniu, au ajuns la o concluzie clara: "Exista o singura modalitate sigura de a opri un terorist sinucigas decis sa-si indeplineas ca misiunea: distruge-i creierul, imediat si fara ezitari."
Menezes a fost prima victima a operatiunii Kratos. Nu exista insa nici o garantie ca va fi si ultima, dupa cum a recunoscut insusi actualul sef al politiei metropolitane, Ian Blair. "Astfel de erori regretabile s-ar putea repeta", a avertizat el intr-un interviu acordat postului de televiziune Sky.
Clasa politica din Marea Britanie s-a aratat neobisnuit de unita in a sustine legitimitatea actiunii politiei. Chiar si primarul Londrei, Ken Livingston, cunoscut pentru vederile sale de stanga, a cerut intelegere din partea populatiei. "Ganditi-va care erau optiunile politistilor care s-au aflat vineri in statia Stockell si fiti fericiti ca nu a trebuit sa faceti voi aceasta alegere" - a scris Livingstone in editia de luni a publicatiei "Evening Standard".
O pozitie mai nuantata a oferit parlamentarul laburist Chris Mullen, care si-a castigat faima in anii '80, documentand o serie de erori judiciare comise impotriva unor irlandezi suspectati ca sunt teroristi ai IRA. In urma dezvalurilor sale, sase barbati au fost eliberati din inchisoare. Mullen recunoaste ca intre IRA si terorismul islamic exista multe diferente, principala fiind aceea ca irlandezii nu se angajau niciodata in atentate sinucigase. Ba chiar, de multe ori, anuntau atacurile in prealabil, pentru a limita numarul victimelor. Totusi, parlamentarul laburist pledeaza pentru prudenta: "Atunci cand acordam puteri suplimentare politiei, trebuie sa avem tot timpul in minte ca in trecut au facut si multe greseli."
Opinia publica este divizata
Charles Menezes a platit cu viata o "eroare tragica" a politiei londoneze. Parintii si prietenii nu pricep cum de asa ceva a fost posibil In randul opiniei publice, parerile sunt impartite. Multi considera ca scopul scuza mijloacele. O reactie fireasca dupa un atentat sangeros, sustine Andrew Silke, profesor de psihologie la Univerisity of East London. El explica: "Pentru un guvern, lucrul cel mai popular pe care il poate face intr-un astfel de moment este sa pornesca sa ucida teroristi." Nici macar moartea unui om nevinovat nu poate schimba aceasta stare de spirit, crede Silke: "cei mai multi o vor considera o tragedie, insa vor fi intelegatori si vor aprecia intentiile politiei."
Nu toata lumea gandeste, insa, asa. Evident, cei mai ostili noilor practici anti-tero sunt membrii comunitatilor arabe, dar si alti cetateni britanici (de data mai mult sau mai putin recenta), ale caror trasaturi "exotice" ii fac susceptibili de a fi tratati drept "suspecti". Statisticile politiei londoneze, date publicitatii anul trecut, au scos la iveala faptul ca, in timpul controalelor de rutina, negrii sunt opriti de opt ori mai des decat albii, iar asiaticii de cinci ori mai frecvent. Acum, insa, o piele mai inchisa la culoare, un rucsac in spate si un mers grabit ar putea deveni motiv pentru un glont in cap.
"Modelul israelian este foarte periculos pentru Londra", este de parere Ahmed Versi, redactor sef al unei publicatii de limba araba. El a explicat: "Primim multe mail-uri de la tineri care se tem. Sistemul acesta creeaza frica si nu ajuta politia."
La fel de ingrijorat este si Ajmal Masroor, in varsta de 33 de ani, musulman originar din Bangladesh. Educat la cele mai prestigioase universitati britanice, Masroor are acces in cele mai inalte sfere ale politicii londoneze, fiind un consultant apreciat si respectat. Cu toate acestea - marturiseste el - a inceput sa aiba o strangere de inima ori de cate ori se apropie de cladirea guvernului. Ministrii il respecta, dar politistii din strada il privesc ca pe un suspect. Invitat sa ia cuvantul in cadrul unei conferinte despre terorism, organizata, marti, la Royal United Services Institute, Masroor a explicat: "Sunt un barbat asiatic, cu barba, si port adesea un rucsac in spinare. Nu ma pot impiedica sa ma intreb: Nu cumva voi fi eu urmatoarea tinta?" Modelul israelian adoptat de politia britanica i se pare inacceptabil: "Intai tragi cu pistolul si dupa aceea pui intrebari; asta am auzit ca se intampla in Irak. Nu este ceea ce ne-am fi asteptat sa se intample aici."
Sinucigasi, sau fraieri?
Modelul israelian, adoptat de politia britanica sub numele de cod "Kratos", porneste de la premisa atentatorilor sinucigasi. Ucizi, pentru a nu fi ucis. Pentru a nu-i da timp teroristului sa se detoneze. Dar daca, in cazul atentatelor de la Londra, aceasta premisa se dovedeste falsa? Anchetatorii dispun deja de numeroase indicii care par sa dezminta ipoteza ca executantii atacurilor simultane din 7 iulie erau pregatiti sa moara in metroul metropolitan. In primul rand, toti patru isi cumparasera in dimineata aceea bilete de tren dus-intors pe ruta Luton-Londra. Unul dintre ei cheltuise de curand o suma considerabila pentru a-si repara masina. La gara din Luton au ajuns cu un autoturism inchiriat. Au platit parcarea pentru sapte zile. In portbagajul acestui autoturism, politistii au descoperit, ulterior, o mare cantitate de explozibili. Pregatiti, probabil, pentru o alta misiune. De ce ar fi lasat munitia acolo, daca stiau ca nu se mai intorc?
Comportamentul celor patru nu corespunde "tiparului" clasic al teroristilor sinucigasi. Toti aveau asupra lor documente de identitate, fapt neobisnuit in astfel de cazuri. Nici unul nu lasase in urma vreo inregistrare video, sau macar un bilet, in care sa-si explice "misiunea".
Toate aceste elemente ii fac pe experti sa se intrebe daca nu cumva cei patru au fost "pacaliti". Este posibil ca ei sa fi stiut ca bombele vor exploda la o anumita ora si sa fi fost convinsi ca au timp sa se salveze. Trebuiau doar sa pazeasca gentile pana cu cateva minute inainte de deflagratie. Numai ca "organizatorii" din umbra ai atentatelor au decis sa se grabeasca. Sau hotarasera de la bun inceput sa-i sacrifice pe "fraieri". In fond, supravietuitorii puteau fi periculosi. Ar fi fost oricum identificati cu ajutorul camerelor de supraveghere care impanzesc toate statiile de metrou. Capturati, ar fi putut vorbi.
Oficial, autoritatile britanice nu au confirmat nici o clipa teza atentatelor sinucigase. Atat Ian Blair, seful politiei metropolitane, cat si Peter Clarke, care conduce Directia Anti-tero din Scotland Yard, au refuzat cu obstinatie sa foloseasca aceasta sintagma. Reticentele lor par din ce in ce mai motivate.
De ce este, insa, atat de important acest "amanunt"? Pentru ca aparitia atentatelor sinucigase (o premiera in Europa) ar semnala un grad superior de fanatizare in randul unui segment al populatiei britanice. Este incomparabil mai usor sa convingi niste tineri sa transporte explozibili, sau chiar sa puna o bomba, decat sa gasesti persoane dispuse sa moara in "misiune". Nivelul de radicalizare este sensibil diferit in cele doua cazuri. Or, numai existenta teroristilor sinucigasi ar justifica "modelul israelian", adoptat de politia britanica.

---

Despre autor: