Conform noului pachet de legi vizand proprietatea, zeci de mii de cetateni isi vor putea primi inapoi proprietatile imobiliare dupa ce, timp de jumatate de secol ele au fost confiscate si utilizate de regimul comunist si alti 15 ani au avut un statut
Conform noului pachet de legi vizand proprietatea, zeci de mii de cetateni isi vor putea primi inapoi proprietatile imobiliare dupa ce, timp de jumatate de secol ele au fost confiscate si utilizate de regimul comunist si alti 15 ani au avut un statut incert. Transformandu-se intr-un veritabil mar al discordiei sociale. De care au profitat din plin politicienii, in special cei de stanga. Numai in Bucuresti vor fi astfel restituite mii de imobile. Bucurie pentru proprietari si urmasii acestora. O situatie dramatica insa pentru cei care va trebui sa-si gaseasca un nou adapost in urmatorii cinci ani. Si, din nou, au loc divergente pe aceasta tema. Mai este cazul sa ne intrebam cine are dreptate?
La Realitatea TV, a fost prezentata o batrana care spunea ca 50 de ani a trait sub acelasi acoperis. In viitor, intrucat casa a fost restituita proprietarilor, ea va trebui sa se mute. Indurerata, femeia a afirmat ca nu ar face-o nici daca ar avea unde. Pur si simplu fiindca s-a obisnuit acolo. Iar telespectatorii mai sensibili ar putea fi podiditi de lacrimi. Primarul liberal al Sectorului 1 din Bucuresti, Andrei Chiliman, la acelasi post de televiziune, solicita insistent sprijinul statului, pentru ca, spunea el, mii de familii vor ramane fara adapost, in momentul in care, prin efectul legii, va trebui sa paraseasca locuintele restituite adevaratilor proprietari. Din nou, avem sub ochi imaginea impresionanta a unor oameni nevinovati, lasati de societate sub cerul liber. Cu tot respectul si cu toata intelegerea fata de problemele reale ale acestei categorii de chiriasi, ma simt obligat sa fac afirmatia - pe care sa si incerc sa o demonstrez - ca acesti oameni nu sunt nedreptatiti. Iar justitia sociala este in alta parte decat in ochii inlacrimati.
Cei mai multi dintre cetatenii Romaniei si aproape in totalitate cei obisnuiti, care nu s-au bucurat in trecut de fel de fel de privilegii, locuiesc in cartierele de blocuri, construite sub regimul comunist. In ceea ce-i priveste, si vorbim de milioane de asemenea familii, nu se pune problema proprietatii. La fel, in cazul oamenilor de la sate. O populatie cu o pondere de circa 45 la suta. Atunci cine sunt noii "dezmosteniti", adica cei pe care ii vedem agitandu-se pe sticla televizoarelor? Chiriasii caselor nationalizate sub regimul comunist reprezinta, de fapt, o minoritate. In general, in trecut, ei sau parintii acestora s-au numarat printre pricopsitii regimului comunist. Atunci cand proprietarii, "nenorocitii de capitalisti exploatatori", au fost zvarliti in strada din propriile locuinte - multi dintre acestia infundand puscariile sau fiind trimisi in lagarele de munca fortata ori deportati in Baragan - in casele construite de acestia s-au instalat triumfatori comunistii. Cu neamurile lor. Cele mai frumoase cartiere ale Capitalei si ale principalelor orase ale tarii au fost luate cu asalt de acestia. Pentru a ma face mai bine inteles, voi preciza ca, sub regimul comunist, nimeni nu se putea muta in zona Dorobanti - ca sa nu mai vorbim de Primaverii - printr-un simplu schimb de locuinta. Si nici macar cu pile inalte de la primarii de sector - fostii prim- secretari - sau de la membrii de vaza ai Comitetului Central al PCR. Pentru a te muta in Dorobanti sau Primaverii sau in alte cartiere de acest fel, din Bucuresti ori din cele mai importante resedinte de judet, era nevoie de aprobarea scrisa a Securitatii. O confirmare nu ca nu esti dusman de clasa, ci ca esti persoana de incredere. De-al lor. Asa se face ca multi dintre batranii plangaciosi pe care ii vedem acum pe sticla televizoarelor ori reprezentantii unor generatii mai putin varstnice sunt chiar cei care le-au dat branci in strada adevaratilor proprietari. Un picior in fund si o scatoalca. Daca nu cumva chiar mai rau. Si daca nu ei sunt autorii acestor fapte oribile, atunci, in cel mai bun caz, sunt fiii sau nepotii acestora. Nevinovati pentru atrocitati dar mostenitori ilegali ai privilegiului de a sta intr-o casa ce apartine altcuiva.
In orice stat de drept, respectul pentru proprietate tine de esenta sistemului. Economia de piata si morala democratiei moderne se bazeaza pe proprietate si pe apararea acesteia. Asa ca pachetul de legi privind proprietatea, chiar daca prin forta lucrurilor a trecut prin Parlament in baza procedurii asumarii raspunderii Guvernului, este necesar si drept. Cat ii priveste pe cei care au trait 50 de ani plus 15 in case care nu le apartin, ei mai au posibilitatea sa o faca, plangandu-se si vaitandu-se, inca cinci ani. Nici mai mult, nici mai putin. Legea este, in continuare, generoasa cu profitorii regimului comunist si urmasii acestora. Daca exista si exceptii printre acesti chiriasi, ii rog sa ma ierte si sa inteleaga ca datoria noastra este sa definim un fenomen. Si ii indemn sa se gandeasca serios ca, in urmatorii cinci ani, sa-si intemeieze o locuinta proprie. Muncita. Asa cum au facut romanii sute de ani.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.