Ionut Chiva, ai publicat la editura "Polirom" un roman intitulat "69", considerat unul din cele mai bune debuturi ale anului 2004. Faci parte dintr-un nou val de prozatori, de care critica se intereseaza constant, ba mai mult, ai o nominalizare recen
Ionut Chiva, ai publicat la editura "Polirom" un roman intitulat "69", considerat unul din cele mai bune debuturi ale anului 2004. Faci parte dintr-un nou val de prozatori, de care critica se intereseaza constant, ba mai mult, ai o nominalizare recenta pentru premiul "Prometeus" si esti detinatorul premiului "Euridice", initiat de Marin Mincu. Cum vezi lumea literara romaneasca, in care ai intrat de foarte tanar: la 26 de ani?
Iolanda Malamen, spuneti lucruri frumoase, intr-o intrebare destul de laxa. Care val, intreb eu, ba chiar, care critica?
Ei, acuma sa nu se creada ca e un val urias, in spatele caruia e un gol urias! Ma intrebi care critica? Cea care scrie despre tine, despre Adrian Schiop, despre Ioana Bradea, Ioana Baetica...
Daca in ultimul timp sunt reviste moarte care-si umplu paginile cu "the new best thing", asta fiind "literatura tanara", nu-i treaba mea. Putem vorbi doar de o buna campanie editoriala, in ce priveste proza.
Asta inseamna foarte mult.
La poezie e mai complicat: flori, fete si baieti. Dupa mine nu e val de proza, cum sa zic, ma simt afin cu doar cativa insi din toata chestia.
Foarte bine. E normal sa nu te simti afin cu toti. Ar insemna superficialitate si frivolitate.
Lumea literara, in care am intrat la noua ani, dupa supercompunerea intitulata "Furtuna" (care batea orice pagina de proza saizecista), e varza.
Cunosti atat de bine proza saizecista?
Am gresit, n-o cunosc de fapt. In Bucuresti lume literara inseamna o suma de indivizi penibili, restul fiind scriitorii decenti. Pentru mine lumea literara e Ruxandra, e Ciprian, e Adi si asa mai departe. Numai ca ei mi-ar da in cap daca ar auzi ca le-am zis "lumea literara". Mai e o formulare care rivalizeaza cu "lumea literara", aceasta fiind "scena literara": adica in carciuma "La Muzeu".
Subscriu la tandreturile tale, vizavi de carciuma "La Muzeu".
Au existat nenumarate "voci acre" in ultimul timp, care au vorbit de literatura tinerilor. S-au spus lucruri incomode, s-au dat sfaturi, s-a vituperat, a fost invocata pudoarea, s-a venit cu contraargumente, s-a ajuns la concluzia ca nimic nu este nou sub soare, ca se scrie literatura cu limbaj, sa-i zicem, frust, de cand lumea. Chiar sunt scriitorii tineri atat de preocupati de sexualitate? Nu-i mai intereseaza altceva?
Daca e sa ma intrebati (ceea ce si faceti), Marius Chiva e mai batranicios decat Nicolae Manolescu de o mie de ori, Pudoarea nu avea de ce sa fie chemata, asa, aiurea din treaba ei, caci neatacata de nimeni... Si apoi, pudoarea cui?
Daca va referiti la pudoarea unor tipi de genul Uricaru, Breban & Co., a se scuti. Daca literatura cu, cum ziceti, limbaj frust, inseamna fara parabole si "sa vezi ce-am vrut sa zic cand am zis ca...", sunt tare mandru sa fac parte din asa ceva.
Pe mine ma omoara fixul acesta cu limbajul frust. Sa te agiti pe marginea unei astfel de probleme, asta e de un pasunism teribil.
O astfel de "agitatie" nu are neaparat reflexe pasuniste. Este o reactie care se vrea aparatoarea unei asa zise moralitati.
A-ti adapta scriitura temei, personajelor etc., a sustine coerenta unei voci, nu vi se pare elementar? Discutia ar fi trebuit sa se incheie aici, daca acesta ar fi fost, intr-adevar factorul deranjant. Cat sunt de preocupati de sexualitate scriitorii nu asa de tineri, e o chestie definitiv intima. Treaba lor. Pe unii oameni ii preocupa ultima etapa din campionat, pe altii ii preocupa puterea, nu sunt putini cei pe care-i preocupa banii. Cred ca-s mai preocupati, "scriitorii tineri" care-mi sunt apropiati, sa scrie misto si sa-si faca cunoscute gandurile de rahat.. Ii mai intereseaza ce cred eu despre ce scriu ei asa cum si viceversa, ceea ce-i foarte frumos, zic.
As vrea ca, in cateva fraze, sa vorbesti despre romanul tau "69". Sa spui de asemenea, care sunt prozatorii romani care ti-au marcat scrisul.
Abia de la intrebarea asta devine totul interesant. Nu e nimeni mai important decat mine. Ce sa zic, cartea mea e foarte frumoasa (cum trebuie sa si fie o carte), are acea caracteristica f.f. simpatica - e mica, seamana uneori cu "Portocala mecanica" si alteori cu "De veghe-n lanul de secara" (desi as fi vrut sa semene si cu "Gradina de ciment" si cu "Orasul si cainii" si cu "Viata sportiva"), avand tangente chiar si cu "Opiniile..." si chiar si cu anumite zile de toamna cand eram distrus la suflet si ma plimbam in loc sa ma duc la scoala sau in alta parte. Mai are legatura, cartea mea that is, cu un soi de fixatie dementa pe faptul ca vroiam sa scriu si eu ceva, asa, fain, sa fie citibil.
Nu inteleg de ce neaparat prozatorii romani, care nu-s, asa, cu nemiluita.
Tocmai de-aceea, presupun ca te-ai descurcat mai usor.
Pai, mie mai mult si mai mult mi-a placut de Constantin Fantaneru (asta in facultate, an 1, pana atunci fiind destul de prost cat sa pun botu' la Camil Petrescu & stuff). Deci, Fantaneru, care nu doar ca mi-a placut, dar pe langa Salinger si restul barosanilor mi-a bagat treaba asta cu personajul border-line si de unde se trage el. Apoi (mai devreme de fapt), a mai fost Preda, dar nu-s in stare sa explic acum de ce si cum, Preda fiind o entitate care subintinde (in sfarsit, am folosit si cuvantul acesta) devenirea mea inspre nu mai stiu ce. Si ar mai fi Sorin Preda, care scrisese o carte cu un tip exmatriculat din "Litere" (care e acum un cuib de dementi, poti sa faci orice ca nu te mai da nimeni afara daca nu vrei tu neaparat) si care apoi nu stiu ce dracu' a mai facut, ca era haioasa cartea, da' cred ca s-a apucat sa se faca ceva prof sau asa ceva. Ma rog, treaba lui (ca sa fie foarte clar, in ultima parte a frazei ma refeream la Sorin Preda, si nu la personajul cartii "Plus-minus o zi"). Sigur ca mai e si Nedelciu, cu "Taxi Sauvage" si alte chestii asemanatoare ( aia cu Jhonny Scarabeu', care face ce face si tot intra el in Poli), nicidecum in alea pe linie franceza (francezii fiind catastrofa literaturii romane). Si gata.
Ai debutat la editura "Polirom", anul trecut, intr-un fel de "comando", (unsprezece prozatori), fiecare avand datele talentului, cu scriitura sigura, cu personalitatea lui. Ionut Chiva, te intreb chiar pe tine, unul dintre autori: crezi ca a fost un eveniment editorial?
Asa cum nu toti cei unsprezece erau debutanti, nu toti au datele talentului si scriitura sigura despre care vorbiti. Cat despre personalitate, sunt convins ca e asa cum spuneti dumneavoastra. Din cati am citit, nu-mi plac o gramada. Altfel, sigur ca a fost un eveniment editorial, evenimentul anului trecut. Prin toate revistele sprijinite de U.S.R. se deplangea soarta romanului, a literaturii in general...si s-ar fi tot deplans pana si astazi de n-ar fi fost altfel. Mai mult, s-a intamplat ca debuturile din "Ego" s-au vandut de multe ori mai bine decat cartile aparute in colectia "Fiction Ltd. mean"...
Generatia voastra va confirma, in timp?
Nu prea stiu ce sa zic. Nu stiu cati sunt interesati de ideea asta, a confirmarii. In plus, intr-o literatura in care nu cred sa existe prozator cu mai mult de trei carti foarte bune nu avem de ce sa ne simtim apasati de stresul confirmarii. Eu, daca as simti ca nu ma pot ridica la anumite standarde pe care mi le impun singur, nu as mai publica, cred. A confirma in timp nu-mi pare o cerinta obligatorie pentru un scriitor. Sunt, in definitiv, atatia care au avut o singura carte de luat in seama. Inclusiv Fantaneru, dupa care ziceam ca sunt in limba. Nu stiu de ce, ma tem ca pentru dumneavoastra (ca si pentru multi alti scriitori romani ), a confirma in timp este o chestie mai degraba cantitativa, adica sa scrii multe carti. Chiar, ce se intampla daca mor maine si raman neconfirmat? Doamne - fereste, si aici ma refer doar la partea cu confirmarea...
Nici pomeneala. Sunt destui autori care au scris foarte, foarte putin. A confirma, inseamna pentru mine, a rezista in timp, chiar si cu o singura carte.:"Craii de curte veche", "Viata si opiniile lui Zaharias Lichter", Fantaneru pe care l-ai invocat...s.a.m.d., "Falezele de marmura", "Ghepardul"...
Ce-mi place foarte mult la generatia mea este ca-i prima care iese cu adevarat din viata literara conceputa ca initiere inspre main-stream. Nu aspira, cei despre care vorbesc, sa fie incurajati de clasici in viata si restul chestiei plicticoase la care ma refer. Imi place chestia asta, sa nu te imaginezi ca unul care bate la portile literaturii suficient cat sa fie primit, apoi creste si creste, se ospateaza, ajunge la masa cu chiar King Arthur, vin laurii...Asta parca-i dintr-un film cu mafioti. Silviu Gherman n-ar fi in stare sa recunoasca pe strada nici macar un scriitor roman, nici pe cei care-i plac. Asta-i foarte misto.
"Bucuria anonimatului", cum ar zice Eugen Suciu.
Daca ai compara proza romaneasca a ultimului deceniu cu, proza de notorietate, europeana, spre exemplu, la ce concluzie ai ajunge?
Sunt paralele. N-au treaba una cu alta. Cred ca e aproape imposibil sa apara curand un prozator roman de factura lui Ian Mc Ewan, sa zicem, si asta nu-i doar o judecata calitativa. Suntem inca foarte frustrati si tot restul, poate doar cu literaturi marginale (cele mai misto, uneori) sa ne intalnim pe undeva. Bine, imi e si greu sa vorbesc despre "literatura europeana", cred ca astfel de concepte tari si foarte incapatoare nu-s prea functionabile. Chiar cred ca o sa se vorbeasca tot mai mult de indivizi, si nu de anumite literaturi definite cumva spatial.
Crezi ca limbajul mai poate tine pasul cu realitatea? Sau dimpotriva, realitatea se va grabi sa "alerge" dupa limbaj?
Aceasta e o intrebare prea intima, asa ca n-o sa pot raspunde, din pacate.
"Pe bune" (imi place sa vorbesc ca tine), Ionut Chiva, este un moment al prozei, acum, in Romania?
Da. Si nu numai in Romania. Se cumpara si se citeste mai mult proza, cand nu eseu, peste tot, dar cred ca asa a fost mereu. La noi a si fost foarte fabricata chestia, in sensul ca a tot fost intretinut un firesc orizont de asteptare, pana ce s-a produs o mica explozie. Cred ca, la alta scara, asta s-a mai intamplat cand cu colectia "Purgatoriu" a editurii "Nemira".
Pentru voi, scriitori tineri si foarte tineri, aflati in plina ascensiune, se face inca foarte putin la nivelul (re)cunoasterii?
Nu, acum cred ca-i o.k., chiar o glisare spre rasfat. Asta in privinta recunoasterii. Cu cunoasterea stam mai putin bine, recunoasterea fiind de cele mai multe ori apriorica. Din diverse motive s-a instaurat ideea ca e cool sa-ti placa de astia mici si multa lume a inceput relativ recent sa patineze pe placa asta. Numai ca o recunoastere, asa, in masa, e mai naspa chiar decat atitudinea de dinainte, cand toti eram niste golani obsedati si tot restul. Ambele atitudini ma fac sa fiu sceptic in ce priveste chiar parcurgerea unor volume reprezentative. Poate gresesc, dar nu cred ca se poate sa-ti placa si Adrian Schiop si Alexandru Vakulovski in acelasi timp.
Sunt convinsa ca gresesti.Ce inseamna valoare pentru Ionut Chiva, un prozator de 26 de ani?
Valoare - "Insusire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesitatilor sociale si idealurilor generate de acestea; suma calitatilor care dau pret unui obiect, unei fiinte, unui fenomen etc.; importanta, insemnatate, pret, merit." (cf. DEX)
Ma asteptam la un singur cuvant si tu vii cu o avalansa. Bineinteles ca te-ai gandit la o viitoare carte, la care probabil si scrii. Ce va fi?
Nu stiu de ce e "bineinteles"
Pentru ca demonii scrisului se vor mereu activi.
M-am gandit, chiar am si scris atat incat sa-ncapa intr-o pagina din ultimul numar (si din pacate nu gresesc, n-am vrut sa spun "cel mai recent") al revistei "CA si CUM". Ar fi foarte frumos sa-i ajute cineva.
Cartea ar trebui sa fie tot un roman (mic). Sa se numeasca "Cum stau lucrurile". Si, ma rog, altfel nu stiu ce sa zic, cum era evident ca nu stiu ce sa zic nici in legatura cu romanul meu, "69". Dupa cum arata lucrurile nu stiu nici daca o mai scriu, de fapt. Parca pe masura ce inaintezi in varsta incepi sa-ti spui tot mai mult ca trebuie sa scrii, or asta e o prostie, nu trebuie sa faci nimic de felul acesta, carti sunt destule pe lume, atatea cat sa-ti vina sa-ti iei gatul cand te gandesti ca mai scrii si tu una.
Asa este, dar vorba poetului Ion Muresan: "nici cu forta nu-i iei scriitorului pixul din mana".
Cand incepusem sa scriu la "69" aveam cu totul alte lucruri in cap, parca aveam timp sau, nu stiu, nu-mi dau seama de ce scriam altfel, aveam alte ritualuri si asa mai departe. Pe atunci nici nu merita parca sa-l public, n-aveam unde. Sa-l public la UN Cristian in editie samizdat si sa-l distribuie el, deseori manual, era mai tentant decat sa-l public la "Cartea Romaneasca". Asa ca toata chestia asta era mult mai putin sociala decat este acum. Nu te stia nimeni ca stai in bucatarie si toooot scrii la o carte, ce sa faci si tu...Multi scriitori s-au plans de asta, ca in timp se pierde relatia aia pura dintre tine si textul pe care-l produci, relatia aia mai abstracta, de la inceput. Pana ajungi sa nu-ti mai dai seama de tine si sa scrii prostii dupa prostii, anual (daca se poate), de frica sa nu "te uite lumea", sa uite chiar sa te invite pe la nu stiu ce chiolhan care tot simpozion se cheama.
Iti doresc foarte mult sa nu pierzi niciodata relatia pura dintre tine si textul pe care-l produci!

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.