Este suficient de ciudat ce se intampla pentru ca mirarea noastra sa devina exclamatie publica. Iata, avem o criza de contestare a unor decizii ale Curtii Constitutionale. Actuala majoritate parlamentara (daca majoritate este) a incercat, apoi s-a ra
Este suficient de ciudat ce se intampla pentru ca mirarea noastra sa devina exclamatie publica. Iata, avem o criza de contestare a unor decizii ale Curtii Constitutionale. Actuala majoritate parlamentara (daca majoritate este) a incercat, apoi s-a razgandit, sa infranga Curtea Constitutionala prin votul intregului corp electoral (alegeri anticipate). Constitutia nerevizuita, cea din 1991, permitea infrangerea Curtii Constitutionale cu votul a doua treimi din organul reprezentativ suprem (camerele reunite ale parlamentului). In 2003, la revizuirea Constitutiei, aceasta posibilitate constitutionala de infrangere a Curtii Constitutionale a fost desfiintata. In felul acesta, dupa revizuire, noua persoane, membrii Curtii Constitutionale, au devenit organ reprezentativ suprem. Faptul in sine se cheama, simplu, confiscarea puterii si a fost facut posibil prin proasta intelegere a logicii constitutionale in dezbaterile din 2003.
Sa nu uitam ca membrii Curtii Constitutionale nu sunt alesi, ci numiti! Mai mult decat atat: sunt numiti pe cai politice.
Dar care are a fi cu adevarat logica constitutionala a ceea ce este numit "organ reprezentativ suprem"?
Care are a fi logica votului cu doua treimi si care este logica votului cu 50% plus unu?
De ce la referendum intra in practica logica unui vot cu trei patrimi din totalul populatiei unei tari?
Toate aceste intrebari tin de o disciplina numita drept constitutional. Ca nu avem o scoala proprie intr-o atare disciplina s-a vazut ori de cate ori am avut nevoie de o Constitutie. Regulamentul Organic ne-a venit pe filiera rusa. Apoi am imitat Constitutia belgiana. Constitutia comunista a fost import sovietic. Iar in 1991 l-am chemat pe specialistul elvetian Francois Aubert sa ne ofere consultanta si expertiza constitutionala.
In 2003, am gandit cu capul nostru si am reusit sa transformam un organ de specialitate, Curtea Constitutionala, intr-un organ reprezentativ suprem.
Ciudatenia de care pomeneam in primele randuri ale acestui articol vine din faptul ca de cateva zile pe piata de carte romaneasca a aparut un tratat de drept constitutional care - surpriza providentiala? - reuseste sa aduca la nivel de oul lui Columb problematica aparent atat de abstruza a constituirii organelor reprezentative, statului si organismelor sale specializate.
Se numeste Puterea (editura Sfera, Bucuresti, 2005), iar autorul - alta surpriza - nu vine din zona specialistilor acreditati ai dreptului ci din matematica. Din 1991 incoace, matematicianul nostru - se numeste Valeriu Mangu - a incercat sa priceapa ce logica sta in spatele diverselor categorii de vot, cu trei patrimi, cu doua treimi, cu jumatate plus unu.
Intuitia centrala a tratatului sta pe descoperirea functiilor specifice ale celor trei organe reprezentative clasice: Presedinte, Parlament, Consiliu Superior al Magistraturii.
Cele trei organe reprezentative clasice intrupeaza trei functii distincte ale vointei ce zace neexprimata in corpul electoral, transmutand ca vointa rationala tocmai in aceste trei functii. Presedintelui ii revine, in logica stricta a functionalismului constitutional al puterii, exprimarea vointei populare si organizarea acestei exprimari. Parlamentului are a-i reveni executarea vointei populare si organizarea acestei executari. Iar Consiliului Superior al Magistraturii are a-i reveni impunerea vointei populare si organizarea acestei impuneri, potrivit felului in care vointa a fost executata sub forma legilor dupa ce mai intai fusese exprimata sub forma programului de guvernare votat in alegeri, toate acestea garantate fiind de presedinte prin functia sa de intrupare, expresie a vointei populare deja exprimate.
Consecintele acestui functionalism constitutional sunt fabulos de importante. Mai intai, o rezultanta spectaculoasa: si Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui sa fie constituit prin alegeri populare.
Alta rezultanta care pre multi are a-i nauci: organele reprezentative nu fac parte din stat. Statul se constituie, ca unealta, abia atunci cand cele trei organe reprezentative delega, prin numire, functia lor organizatorica unui corp de organizatori, caruia indeobste ii spunem Guvern, desi logic ar fi sa-i spunem Consiliu de Ministri, caci abia restul functionarilor din subordinea ministrilor au a se constitui in executanti ai actelor de guvernare, in vreme ce sefii lor, ministri, raman organizatori ai exprimarii, executarii si impunerii vointei populare.
Tratatul publicat de Valeriu Mangu este un eveniment de proportii majore, fie si numai pentru ca este prima oara cand scoala romaneasca de gandire constitutionala da masura emanciparii sale de sub tutela spiritului de imitatie.
Fabulos, in context, ajunge sa fie faptul ca tratatul acesta contine si raspunsul de iesire din criza constitutionalo-politica in care ne aflam azi. Este simpla si eleganta. Si este singura cu adevarat logica si functionala. Singura care poate garanta ca reaparitia unor circularitati vicioase in aplicarea Constitutiei devine imposibila.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.