Opera sub luna plina la Verona

Pasiuni sfasietoare si dansuri macabre, serenade si blesteme, venin si imbratisari, pumnale si rozarii: intreaga gama a sentimentelor si trucurilor dramatice in spectacolele "Aida", "Nabucco" de Verdi, "Gioconda" de Ponchielli, "Boema" si "Turandot" de Puccini, gazduite anul acesta in cadrul celui de-al 83-lea festival de opera de la Verona, in Italia. Arena - cel mai mare teatru "arheologic" din lume - este unul dintre reperele esentiale ale pasionatilor de muzica de opera din lumea intreaga, atragand in fiecare vara peste un milion de melomani. Incantatoare regia si scenografia "Aidei", semnate de Franco Zeffirelli, "Dansul orelor" din "Gioconda", in coregrafia lui Gheorghe Iancu, in mod deosebit apreciata de publicul international (cei peste 16.000 de spectatori s-au ridicat in picioare, scandand "Bis!"), precum si vocile sopranelor Fiorenza Cedolins, Micaela Carosi sau a tenorului Marcelo Alvarez. Regizorul unei alte revelatii a stagiunii, "Boema" de Puccini, Arnaud Bernard, ne-a impartasit cateva impresii despre experienta "teatrului" de la Verona, care, impreuna cu "La Scala" din Milano, sunt cele mai prestigioase din Italia.
Dragostea romantica dintre Mimi si Rodolfo, cu care Puccini a scandalizat mentalitatea burgheza a sfarsitului de secol, are ca decor acoperisurile Parisului si cateva mobile modeste. Dupa o cariera violonistica de 15 ani, Arnaud Bernard s-a decis in favoarea operei, intrucat reuneste in mod fericit pasiunea sa pentru muzica, literatura si teatru.
Maestre Arnaud Bernard, care a fost impactul cu Arena din Verona, cu spatiul imens, in aer liber, al monumentului antic?
Nu este un spatiu usor, esti nevoit sa te confrunti cu tot soiul de conditii "ilogice". Trebuie sa faci sa functioneze spectacolul in pofida ploii, se fac mai putine repetitii decat intr-un teatru de opera, in sensul clasic al termenului, tinzandu-se spre un "concert in costume". Din fericire, corul este foarte bun. In ceea ce ma priveste, mi-e mai usor sa lucrez intr-un spatiu amplu, cu mai multe persoane pe scena. Insa spatiile mici au, de asemenea, magia lor.
Ce v-a determinat sa alegeti acoperisurile ca decor? Sugerarea mansardei ca spatiu al iubirii celor doi tineri sau considerati acoperisurile inerente Parisului "boem"?
Sunt acoperisurile pe care le vad zilnic din apartamentul meu din Paris. Povestea acestor tineri care se iubesc 15 minute este ca un vis care se termina. Dragostea lor corespunde viziunii mele in legatura cu iubirea. Desi nu au nimic - sunt artisti saraci -, ei au totul. Iar acoperisurile mi se par ideale pentru a povesti visul. O poveste reala care intr-un decor fantastic devine vis.
Cum ati perceput publicul international al Arenei?
Asemenea publicului de pretutindeni. Oamenilor le place sa li se povesteasca, sa-i faci sa viseze, sa se emotioneze pana la lacrimi...
Ce v-a determinat, dupa 15 ani de cariera violonistica, sa va decideti in favoarea regiei de opera?
Viata mea este muzica. Insa cand am auzit pentru prima oara muzica de opera a fost un soc: am realizat ca acest gen reunea pasiunea mea pentru muzica, teatru si literatura.
O "Boema" moderna... Ati fost tentat sa nu respectati intrutotul libretul?
Dorinta mea era sa fac un spectacol esential, curat si original, care sa fie insa, in acelasi timp, fidel libretului. Pentru mine, totul incepe de la muzica operei. Ea imi sugereaza, imi da ordine, informatii, semne. Si, mai ales, repere. Intreaga constructie ulterioara este determinata de muzica.
Munca regizorala este asemenea muncii unui sculptor sau a unui pictor. Trebuie gasite miscarea, spatiile, imaginile, formele. Dar si ca activitatea unui dirijor. Nu exista diferenta intre muzica si regie. Dirijorul si regizorul trebuie sa faca aceeasi profesie, fiind esential ca intre ei sa existe o relatie armonioasa pentru a putea realiza un spectacol de calitate. Intr-un spectacol bun transpare respectul regizorului fata de dirijor si viceversa. Colaborarea lor face muzica sa functioneze. Este suficienta omiterea unui detaliu - de exemplu, corul plasat intr-un spatiu nepotrivit al scenei -, pentru ca spectacolul sa fie compromis.
De ce "Boema"?
Este una dintre operele mele favorite, din acel repertoriu "magnific" de 50 de opere dragi sufletului meu. Muzica este splendida, povestea - superba si structura operei - perfecta. Gasesc ca totul este just in aceasta opera. Nu ar trebui scos nimic.
In concluzie, cum ati descrie impresiile acestei experiente veroneze?
Sunt fericit ca am reusit sa regizez "Boema" in teatrul magic al Veronei si ca am avut ocazia de a lucra cu corul condus de Daniel Oren si cu solistii Marcelo Alvarez si Fiorenza Cedolins.

---

Despre autor: