"Reforma" contra Academiei

Am invatat de la scoala si din viata ca, daca vrei sa intelegi un anumit lucru, trebuie sa te intrebi de ce a fost propus sau, altfel spus, care a fost motivul care a determinat luarea unei anumite decizii. Am invatat de asemenea ca, de obicei, o decizie, ca sa fie acceptata si, mai mult, ca sa fie considerata inteleapta, trebuie sa propuna o schimbare care sa duca la obtinerea unor rezultate superioare celor anterioare adoptarii schimbarii. Altfel, schimbarea este facuta numai din motive formale. Intrebarile sunt cu atat mai legitime, cu cat schimbarile sunt facute de persoane care pot gresi sau, mai grav, pot lua decizii care nu sunt benefice.
Mi-am pus intrebarea de ce o schimbare, la aparitia Hotararii Guvernului Romaniei 540 din 24.VI.2005 privind organizarea si desfasurarea studiilor de doctorat? Ce n-a fost bine in organizarea doctoratelor in Romania? Din pacate, in expunerea de motive se invoca reglementarile Uniunii Europene, fara sa se observe ca ele nu se aplica automat in toate tarile ce apartin acestei uniuni si fara sa se analizeze obiectiile aduse declaratiei de la Bologna in aceste tari, unde traditia universitara este puternica. Daca nu merge bine doctoratul in Romania este din cauzaca e organizat si in institutele Academiei? Se uita faptul ca Academia Romana, prin institutele sale, a dat stiintei romanesti un numar impresionant de specialisti (unii asa de buni incat au fost angajati in tarile Uniunii Europene sau in Statele Unite ale Americii, cu doctorate luate in institutele Academiei Romane). Institutele Academiei au avut si au conditiile necesare pentru pregatirea unor teze de doctorat la nivel international.
Imi permit sa cred ca nici argumentul limitarii varstei conducatorilor de doctorat la 70 de ani nu rezolva calitatea doctoratului. Intr-o tara ca Romania, unde numarul specialistilor nu este de natura sa ne ingrijoreze ca fiind prea mare, este loc si pentru cei care sunt considerati buni nu numai pe plan local (nu national), ci si pe plan international. Nu intamplator cei disponibilizati pe baza acestui criteriu, conduc lucrari ale unor tineri din afara granitelor tarii noastre. Argumentul financiar care poate fi invocat in invatamantul superior (indemnizatii de profesor consultant sau contracte de colaborare) nici nu este valabil pentru Academia Romana sau pentru cercetatorii din institutele Academiei, care nu sunt retribuiti pentru conducerea de doctorate. Marea majoritate a celor care au participat la aceste dezbateri au subliniat faptul ca decisiv in alegerea conducatorilor de doctorat este pregatirea stiintifica, nu varsta! Legile trebuie facute astfel incat sa permita si analiza calitatii ce rezulta din aplicarea lor. Fara calitate, ajungem sa degradam titlul de doctor, si asa destul de sifonat in unele cazuri. Pentru cei ce nu stiu, o teza de doctorat in domeniul stiintelor umaniste presupune, de cele mai multe ori, asimilarea unor cunostinte pe care nu le poti dobandi numai daca mai faci trei ani cursuri de doctorat. Oare aceasta nu inseamna ignorarea specificului unor discipline, fapt de neconceput in adaptarea unor hotarari care privesc calitatea invatamantului romanesc?
Recitind textul si titlul unui comentariu (Academia: razboi cu Reforma) publicat in "Cotidianul" din 19 iulie, cred ca nu gresesc daca titlul interventtiei mele este "Reforma" contra Academiei.

---

Despre autor: