In Legea nr. 127/2000, art. 1, se stipuleaza ca "Academia Romana este institutie organizatoare de doctorat cu si fara frecventa, in conditiile legii". In Legea Academiei, la Cap. III, art. 8, aliniat 1, punct 3, se precizeaza ca intre atributiile Aca
In Legea nr. 127/2000, art. 1, se stipuleaza ca "Academia Romana este institutie organizatoare de doctorat cu si fara frecventa, in conditiile legii". In Legea Academiei, la Cap. III, art. 8, aliniat 1, punct 3, se precizeaza ca intre atributiile Academiei Romane se inscrie si organizarea de cursuri postuniversitare si doctorate. Recenta Hotarare a Ministerului Educatiei si Cercetarii ignora aceste legi. Considerati ca este o hotarare corecta? Academia Romana poate fi exclusa din sistemul de acordare a doctoratelor?
Hotararea MEC nu este corecta din mai multe motive. Intai sub aspect formal, pentru ca intra in contradictie cu o lege in vigoare - Legea nr. 127/2000 - ceea ce, dupa opinia mea o face din start nula. In al doilea rand, ea este incorecta principial, fiindca Academia Romana a fost si este cel mai important for stiintific al tarii. Institutele de cercetari ale Academiei sunt si in prezent - in ciuda tuturor dificultatilor - cele mai prestigioase si mai productive institutii din ramurile lor de activitate. Nu inteleg cum o serie de universitati improvizate, aparute recent din varii motive extraducationale si extrastiintifice, pot organiza doctorate, iar Academia Romana, lacasul prin excelenta al cercetarii, nu mai poate. Daca cineva ar intocmi o lista a celor mai importanti specialisti din diferite discipline de studiu, ar vedea lesne ca unii dintre cei mai valorosi lucreaza in sistemul Academiei. Or cata vreme doctoratul reprezinta o prima ucenicie serioasa in cercetare, un examen de maturitate in campul investigatiei originale, iar un pilon principal al cercetarii romanesti este Academia Romana, excluderea acesteia din sistemul de doctorate este nejustificata, absurda si, mai ales, paguboasa. Nu stiu cui foloseste aceasta decizie stranie, dar stiu in mod cert cui nu foloseste, anume culturii romanesti in general, cu toate laturile sale. Este vorba despre un atentat la cultura romana si el trebuie oprit. Cred ca totul se incadreaza intr-o campanie mai larga, de data relativ recenta, prin care fel de fel de nechemati si semidocti incearca sa loveasca dur in cea mai importanta institutie intelectuala romaneasca, care de circa un secol si jumatate este spritus rector al culturii noastre.
Aceiasi Hotarare mai prevede ca profesorii care au depasit varsta de 70 de ani (inclusiv membrii Academiei Romane) nu pot fi coordonatori de doctorat. In afara criteriilor de performanta (singurul in fond hotarator cand este vorba de stiinta) nu considerati ca aceasta Hotarare este disciminatorie?
Si aceasta prevedere este incorecta, discriminatorie si contrara recentelor evolutii pe plan international. Se stie clar ca in deceniile din urma, in toate tarile avansate europene (si nu numai) a sporit substantial ponderea segmentului de populatie de peste 50 de ani; pe alocuri el a crescut in asa masura incat a depasit 50% din numarul populatiei totale. In al doilea rand, a crescut peste tot speranta de viata, fiindca tot mai multi oameni ating 80-90 de ani si sunt lucizi, creativi si activi. Peste tot se iau masuri de mentinere in activitate a oamenilor de varsta a treia si a patra, prin diverse mijloace de promovare, prin universitati pentru varstnici, prin campanii publice de eliminare a discriminarilor, a limbajului peiorativ la adresa acestor persoane etc. in Italia, de pilda, un profesor universitar este liber sa ramana in activitate cu norma intreaga pana la 75 de ani si sa conduca doctorate atat timp cat doreste, cat ii permite sanatatea. In al treilea rand, exista anumite discipline pe care le numim "de acumulare" - intre care si istoria - ai caror slujitori ajung la maturitatea creatiei abia dupa 50 de ani; abia atunci sunt in situatia sa dea masura valorii si sunt capabili sa impartaseasca tinerilor din experienta lor. Regretatul acad. David Prodan, care a trait 90 de ani, si-a scris si publicat marile sale lucrari dupa 50-60 de ani, iar la circa 60 de ani a fost silit sa se pensioneze (printr-un abuz cras din perioada comunista!). La 85-90 de ani, prof. Prodan (ca si alti contemporani ai sai din Academie) ghida cu o desavarsita competenta tineri cercetatori. Oare ajungem iar sa aplicam masuri coercitiv-administrative contra valorilor noastre?!
Conducerea de doctorate trebuie sa se bazeze exclusiv pe criterii de valoare, conducatorii de doctorate trebuie evaluati periodic si numai daca se constata in mod obiectiv ca nu-si pot exercita misiunea se cuvine sa fie "pensionati". Iar membrii Academiei Romane trebuie sa se bucure de o atentie speciala, tocmai pentru ca reprezinta varfuri in domeniile lor. in plus, vreau sa subliniez si un aspect uman-sentimental, anume "punerea intre paranteze", eliminarea, marginalizarea nejustificata, dupa o viata de munca, a unora dintre cei mai importanti intelectuali ai tarii printr-o masura care nu vizeaza fondul, ci forma. Discriminarea pe criterii de varsta este exclusa peste tot in lumea civilizata, iar Romania, prin stradania de a fi in Uniunea Europeana, aspira, credem, spre lumea civilizata.
Cineva nu poate deveni doctor fara a urma trei ani de facultate, doi de masterat si trei de doctorat? Cineva care a absolvit facultatea in urma cu ceva ani, are sa zicem 50 de ani, nu poate deveni doctor decat urmand aceste trepte?
Nici aceasta prevedere nu este judicioasa, iar, intr-un fel, este si ea discriminatorie. Nu discutam acum "sistemul Bologna" (3+2+3), criticabil si respins de catre foarte multe universitati europene de mare prestigiu, multe dintre ele chiar din Italia. Hotararea MEC, in forma aceasta, extinde retroactiv, adica ilegal, o situatie care se va pune in practica (daca se va pune!) abia de-acum incolo). Mai clar: poate sa fie normal ca un tanar din sistemul actual de invatamant de urmeze trei ani de facultate, doi ani de masterat si apoi trei ani de doctorat; poate sa fie normal - sa zicem - ca pentru toti absolventii de facultate de dupa anul 2000 (an in care apreciem ca functiona cam peste tot sistemul de masterate si studii aprofundate de 1-2 ani) sa se puna drept conditie de admitere la doctorat absolvirea masteratului (studiilor aprofundate); dar a cere tuturor celor care vor sa faca un doctorat, indiferent de varsta, treaca prin "filiera Bologna" este absurd! Ce vina are un absolvent de facultate din 1985, care a decis sa se inscrie la doctorat, ca nu a absolvit un masterat, din moment ce forma aceasta nu exista inainte de 1990? Prin urmare, credem ca decizia de a aplica filiera 3+2+3 trebuie pusa in practica in mod diferentiat, in functie de varsta celui implicat, de perioada cand a facut facultatea etc. Discriminarea se insinueaza si in acest caz, deoarece cei care au 40-50 de ani si mai mult sunt complet descurajati de a mai face doctorate. Ceea ce iar este impotriva firii, a mersului societatii europene. Un om, indiferent de varsta, daca vrea sa studieze, trebuie incurajat, ajutat, stimulat - cum se face din Irlanda pana in Grecia - si nu pus la naftalina.
Uneori, unii dintre legislatorii nostri actuali, dintre cei cu functii de decizie au impresia puerila ca sunt eterni si ca vor fi mereu tineri si manifesta un dispret total pentru cei considerati varstnici. Aceste atitudini stranii sunt nu numai contrare traditiilor noastre si specificului nostru - tot mai ignorate si desconsiderate - dar si spiritului universal, general-uman. Iar zicerea cu batranii care ar trebui cumparati daca nu exista la casa omului ascunde, se pare, atata intelepciune incat unora le este imposibil s-o cuprinda. Pacat, fiindca de la o vreme este prea tarziu...
Prof. Ioan-Aurel Pop
Membru corespondent al Academiei Romane
Director al Institutului Roman de Cultura
si Cercetare din Venetia

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.