Incalzirea globala provoaca scandal in Congresul american

Problema incalzirii globale starneste dispute aprinse in Congresul american. Ba chiar intre lideri ai Partidului Republican. Protagonistii acestui scandal: Sherwood L. Boehlert, seful Comisiei pentru Stiinta a Camerei Reprezentantilor, si Joe Barton, presedintele Comisiei pentru Comert si Energie. Marul discordiei: un studiu stiintific - partial finantat din fonduri federale - care confirma ceea ce toata lumea stie, dar Administratia Bush nu vrea sa recunoasca: planeta se incalzeste periculos, ca urmare a diminuarii stratului de ozon, distrus de gazele cu efect de sera. Autorii studiului, trei prestigiosi savanti americani, s-au trezit, luna trecuta, ca fac obiectul unei investigatii parlamentare, declansata la solicitarea lui Joe Barton. Barton le-a cerut sa prezinte "dovezi" suplimentare in sprijinul concluziilor lor, afirmand ca acestea sunt contestate de doi cercetatori canadieni. "Dovezi" care ar urma sa fie examinate si evaluate de Comisia pentru Comert si Energie. Initiativa a scandalizat comunitatea stiintifica americana, care considera ca se afla in fata unei tentative de intimidare. De aceeasi parere este si republicanul Sherwood Boehlert. Presedintele Comisiei pentru Stiinta l-a apostrofat in termeni duri pe Barton, colegul sau de partid, acuzandu-l ca se baga intr-un domeniu asupra caruia nu are nici un fel de autoritate, in incercarea de a "plia" rezultatele cercetarii stiintifice dupa interesele sale politice. La fel ca si Presedintele Bush, seful Comisiei pentru Comert si Energie se opune adoptarii unei legislatii care sa limiteze emisia de gaze cu efect de sera.
Verdictul din calota polara si scandalul din Congres
Studiul care a starnit mania presedintelui Comisiei pentru Comert si Energie din Camera Reprezentantilor a fost realizat, in 1998, de trei prestigiosi savanti americani: Michael E. Mann, de la Universitatea de Stat din Pennsylvania, Raymond S. Bradley, profesor de geofizica la Universitatea din Massachusetts, si Malcom K. Hughes, de la Universitatea din Arizona. Analizand mostre prelevate la diferite adancimi ale calotei polare, dar si inelele copacilor seculari si straturile recifurilor de corali, cercetatorii au intocmit un grafic al evolutiei climaterice in ultimii 500 de ani. Concluziile studiului sunt mai mult decat alarmante: in secolul trecut, temperaturile au crescut exponential, anii '90 fiind cel mai fierbinte deceniu din ultimul mileniu.
Studiul lui Mann, Bradley si Hughes era public de opt ani atunci cand republicanul Joe Barton s-a decis, la sfarsitul lunii trecute, sa-l puna sub semnul intrebarii si sa ceara savantilor sa-si justifice concluziile - cu probe suplimentare - in fata Comisiei pentru Comert si Energie. Prima reactie a venit chiar din interiorul comisiei cu pricina, din partea democratului Henry A. Waxman. Intr-un protest transmis la 1 iulie lui Barton, Waxman califica investigatia drept "un efort transparent de a-i intimida si hartui pe expertii in schimbari climaterice care au ajuns la concluzii cu care nu sunteti de acord".
A urmat apoi reactia comunitatii stiintifice. La 15 iulie, 20 de reputati climatologi americani i-au trimis lui Barton o scrisoare de protest. Semnatarii documentului se intreaba de ce Comisia parlamentara a pus sub investigatie un singur studiu, cand exista zeci (daca nu sute) de alte lucrari care ajung la exact aceleasi concluzii.
Demersul lui Joe Barton l-a revoltat si pe colegul sau de partid, Sherwood Boehlert, seful Comisiei pentru Stiinta din Camera Reprezentantilor, care i-a trimis la randul sau o scrisoare deschisa. Boehlert sustine ca problemele climaterice sunt strict in jurisdictia comisiei pe care el o conduce si ca Barton se baga unde nu-i fierbe oala, sicanandu-i pe savanti fiinca studiul lor ii incurca socotelile. "Scopul investigatiei pare mai degraba acela de a-i intimida pe oamenii de stiinta, decat de a invata de la ei", scrie Boehlert, care se arata ingrijorat ca "analiza politica este substituita analizei stiintifice".
"O investigatie parlamentara, bazata pe autoritatea Comisiei pentru Comert a Camerei, nu este probabil cel mai bun mod de a rezolva o problema stiintifica", este de parere si Ralph J. Cicerone, presedintele Academiei Nationale de Stiinte. El s-a oferit sa formeze o comisie independenta care sa evalueze consensul comunitatii stiintifice cu privire la incalzirea globala.
Joe Barton a respins toate aceste critici si a anuntat ca investigatia sa va continua.
Alte studii, aceleasi concluzii
Consecintele poluarii: diminuarea stratului de ozon, incalzirea planetei si topirea calotei polare Unul dintre autorii studiului din 1998, Michael Mann, s-a declarat intrigat de demersul Comisiei pentru Energie si Comert al Camerei Reprezentantilor. El a explicat: "Rezultatele cercetarilor mele - care concluzioneaza ca suprafata terestra se incalzeste si ca acest fenomen se datoreaza in cea mai mare parte activitatii umane - se incadreaza intr-un coplesitor consens stiintific cu privire la schimbarile climaterice. Alti savanti au verificat toate aspectele cercetarii mele si le-au gasit exacte si corecte."
Intr-adevar, concluziile lui Mann, Bradley si Hughes au fost intarite, in iulie 2003, de Organizatia Meteorologica Mondiala (World Meteorological Organization - WMO). Prestigioasa institutie a confirmat, atunci, ca in secolul XX s-a inregistrat cea mai mare crestere a temperaturii din ultimii o mie de ani. Incepand din 1976, incalzirea s-a "accelerat" substantial, triplandu-si practic rata de crestere - anunta WMO.
Inca si mai nelinistitoare sunt concluziile unui studiu intocmit, in 2003, pentru Pentagon, dar pastrat secret de Administratia Bush timp de mai bine de patru luni. Autorii: Peter Schwartz, consultant pentru CIA si fost director de strategie la Royal Dutch/Shell Group, si Doug Randall de la Global Bussiness Network. Potrivit acestora, schimbarile climaterice constituie o amenintare mult mai grava decat terorismul. Studiul a fost comandat de Andrew Marshall, unul dintre cei mai influenti consilieri de la Pentagon. Marshall, supranumit "Yoda", conduce "Office of Net Assesment", un grup secret de analiza menit sa identifice si sa evalueze orice amenintare la adresa securitatii nationale a Statelor Unite. In varsta de 83 de ani, Marshall este o adevarata legenda vie la Pentagon. Se spune ca el a influentat decisiv multe dintre strategiile americane de aparare din ultimele trei decenii.
Previziunile specialistilor sunt sumbre. In secolul trecut, temperaturile au crescut, in medie, la nivel global, cu 0,6 grade Celsius. In secolul XXI, procesul se va accelera. Potrivit opiniei majoritare a comunitatii siintifice, in secolul XXI temperaturile vor creste cu 1,4 pana la 5,8 grade Celsius. O crestere de aproape 10 ori mai mare decat cea inregistrata pana in prezent. Exista, insa, si previziuni mai pesimiste. Unii savanti sunt de parere ca in urmatorii o suta de ani temperaturile vor creste cu 7 pana la 10 grade Celsius. Schimbarile climaterice de o asemenea magnitudine vor avea efecte devastatoare.
20 de ani pana la sfarsitul lumii?
Omenirea s-a angajat pe un drum extrem de periculos, avertizeaza oamenii de stiinta. Un drum care s-ar putea dovedi fara intoarcere. Studiul comandat de Pentagon - ale carui concluzii nu sunt investigate de nici o comisie parlamentara - traseaza etapa cu etapa un scenariu al groazei. Totul va incepe (daca nu cumva a si inceput, se tem autorii) cu schimbarile climaterice determinate de rarefierea stratului de ozon. Primele semne: secete prelungite, inundatii violente, furtuni devastatoare, temperaturi record (cu consecintele lor nefaste: incendii, ingheturi). Recoltele vor fi afectate pe arii din ce in ce mai extinse. Asta in conditiile in care planeta este deja suprapopulata. Acum. In urmatorii 20 de ani, explozia demografica va avea efecte devastatoare. Omenirea se va confrunta cu o criza a apei si cu o criza energetica. Milioane de oameni vor fi nevoiti sa migreze pentru a supravietui. Teritorii imense vor deveni pur si simplu nelocuibile.
Pe masura ce fenomenul de incalzire globala se va accentua, catastrofele naturale vor deveni mai frecvente. Un risc iminent este topirea calotei polare (care a inceput deja). Consecintele acestui fenomen sunt greu de evaluat. Specialistii sunt siguri ca topirea ghetarilor arctici va provoca o crestere dramatica a nivelului marilor. Raportul secret al Pentagonului avertizeaza ca o mare parte a Europei va fi inghitita de ape. Zonele inalte ale batranului continent vor intra intr-o noua "era glaciara", cu temperaturi "siberiene". Alte regiuni ale globului se vor transforma in desert.
Toate aceste grozavii nu sunt asteptate intr-un viitor indepartat, ci nu mai tarziu de anul 2020. Primele cataclisme majore in Europa sunt prognozate pentru 2007. Doug Randall a explicat pentru saptamanalul britanic "The Observer": "Nu stim exact unde ne aflam in cadrul acestui proces. Ar putea incepe maine, fara ca noi sa ne dam seama timp de inca cinci ani." Cercetatorul a adaugat ca s-ar putea sa fie deja prea tarziu pentru a evita dezastrul.
Ce ne rezerva viitorul? Haos, anarhie, migratii, molime, foamete - sunt de parere Randall si Schwartz. Ei avertizeaza ca, in curand, batalia pentru resurse, hrana si apa va deveni cu adevarat o lupta pe viata si pe moarte. Multe state vor incerca sa-si dezvolte arsenale nucleare pentru a-si proteja resursele. Numai cei mai puternici vor supravietui. Milioane de oameni vor fi ucisi in razboaie si in catastrofe naturale. Aceste previziuni sinistre nu sunt rodul imaginatiei unor "ecologisti" exaltati, ci concluziile unui studiu extrem de serios, realizat sub egida Departamentului american al Apararii.
Protocolul de la Kyoto si lobby-ul petrolului
Administratia Bush continua sa afirme nonsalant ca incalzirea globala ar putea fi doar o gogorita a unor savanti anti-americani. Teorie pe care o sustine - prin demersul sau - presedintele Comisiei pentru Energie si Comert din Camera Reprezentantilor.
Aproape imediat dupa instalarea sa la Casa Alba, in ianuarie 2000, Presedintele George W. Bush a anuntat ca Statele Unite nu vor ratifica Protocolul de la Kyoto (semnat, in 1997, de Bill Clinton), o conventie internationala prin care tarile industrializate se angajau sa reduca emisiile de gaze cu efect de sera. Bush a explicat ca termenii acordului ii dezavantajeaza pe oamenii de afaceri americani, ale caror interese este el dator sa le protejeze in primul rand. Decizia Washingtonului a scandalizat comunitatea internationala. In anii '90, Statele Unite au produs nu mai putin de 36,1 la suta din totalul emisiilor de gaze cu efect de sera, situandu-se detasat pe locul intai in topul poluarii.
Protocolul de la Kyoto a fost deja ratificat de 120 de state. El nu poate intra insa in vigoare decat dupa ce natiunile care l-au adoptat insumeaza 55 la suta din emisiile globale de gaze cu efect de sera inregistrate in anul de referinta 1990. Fara Statele Unite (36,1%) si Rusia (17,4%), plafonul este imposibil de atins, intrucat tratatul nu impune limitari tarilor sarace, ca India si China.
Blocarea acestui tratat este prioritatea numarul unu a lobby-lui petrolului, extrem de influent la Washington. De ce? Pentru ca dioxidul de carbon si celelalte gaze cu efect de sera sunt produse in principal ca urmare a arderii combustibililor fosili. Marile companii petroliere ar fi direct afectate de implementarea Protocolului de la Kyoto. Iata de ce, in ciuda tuturor avertismentelor comunitatii stiintifice si a protestelor societatii civile, tratatul international adoptat in 1997 ca "ultima solutie" inaintea dezastrului pare acum definitiv compromis.
Toate aceste calcule economice vor deveni, insa, irelevante - avertizeaza oamenii de stiinta - intr-o lume devastata. Catastrofele naturale nu fac deosebire intre bogati si saraci. Statele Unite nu sunt la adapost. Nici profiturile astronomice ale companiilor petroliere, nici suprematia militara nu-i vor feri pe americani de consecintele unui cataclism planetar. Doug Randall explica: "Avem de-a face cu o amenintare fara precedent, fiindca nu exista un inamic impotriva caruia sa indrepti armele, si nu avem nici un fel de control asupra primejdiei".
In timp ce Administratia Bush continua sa puna la indoiala incalzirea planetei, in multe zone ale planetei schimbarile climaterice au devenit deja o evidenta realitate. Romania este, din pacate, un exemplu in acest sens.

---

Despre autor: