In imprejurari "obisnuite" (desi nu exista "normalitate" pentru asa ceva, deci ghilimelele se impun!), revenirile succesive ale unui prim-ministru care-si anunta demisia, si-o retrage, si-o reconfirma si pana la urma ramane in functie arata a neserio
In imprejurari "obisnuite" (desi nu exista "normalitate" pentru asa ceva, deci ghilimelele se impun!), revenirile succesive ale unui prim-ministru care-si anunta demisia, si-o retrage, si-o reconfirma si pana la urma ramane in functie arata a neseriozitate. In acest tulburat iulie romanesc, imprejurarile demisiei anuntate si retrase a guvernului au fost foarte complicate - si ele sunt in politica decisive: contextele, implicatiile, nuantele, calculele de oportunitate in functie de datele in permanenta evolutie ale problemei.
Sa sistematizam: in punctul de pornire, situatia era clara, si anume gravissima: Curtea Constitutionala, alcatuita in majoritate din apropiati ai PSD (fosti ministri etc.), respinsese pachetul de legi ale justitiei si ale proprietatii pentru care cabinetul iisi asumase raspunderea in Parlament. Fusesera formulate obiectii asupra catorva articole care ar fi permis ruperea complicitatilor din sistem, cerand incompatibilitati intre sefii de la tribunale, Consiliul Superior al Magistraturii, Inalta Curte de Casatie si Justitie si cea Constitutionala. In consultarile permanente cu Comisia Europeana, la Bruxelles sau la Bucuresti, prin intermediul Delegatiei de aici, guvernul primise incurajari echivalente cu o garantie ca, dupa adoptarea pachetului referitor la justitie, limpede-reformist, executivul Uniunii isi va da acordul final pentru primirea tarii noastre la 1 ianuarie 2007, fara activarea clauzei de siguranta ("safeguard claus e") care ar amana aderarea pana la inceputul lui 2008. Or, integrarea la termen e principalul obiectiv politic al momentului, si pentru tara, si pentru guvernanti. Amanarea - desi cu doar un an - ar putea avea un impact imprevizibil asupra unei populatii cu foarte mari asteptari in materie de "intrare in Europa", cu toata simbolistica postcomunista a sintagmei.
Acestea fiind imprejurarile initiale, decizia Curti Constitutionale compromitea obiectivul 2007. La o lovitura atat de grava, era obligatoriu un raspuns pe masura. Altfel spus, a fost intru totul justificat in context anuntul ca guvernul va demisiona si ca Alianta liberal-democrata va forta alegeri anticipate pentru a obtine o majoritate mai solida in Parlament, astfel incat sa poata reimpulsiona reformele in timpul scurt de pana la raportul de evaluare al Comisiei Europene din toamna.
Au urmat cateva zile confuze, in care opozitia n-a stiut cum sa pareze, cum sa contra-atace. Si... a plouat mult, in mai-toata tara, cu efectele catastrofale care se stiu acum, in judetele din Estul Baraganului si din toata Moldova, mai ales din cea de mijloc si de Sud. Imediat, contextele momentului politic s-au multiplicat si s-au complicat. Limitarea dezastrelor produse de inundatii si ajutorarea populatiei sinistrate sunt prioritati absolute pentru orice cabinet. Cel putin pentru cateva zile, era "normal" (iarasi cu ghilimele) ca proiectul anticipatelor sa cedeze intaietatea pe agenda guvernantilor. Din pacate, s-au adaugat loviturile politice si mediatice ale PSD, care a vazut in tragedia ploilor torentiale o mana cereasca pentru sine. Drept care liderii principalului partid de opozitie au atacat in rafale, acuzand - nefondat - puterea ca n-ar fi reactionat corect la inundatii si ca ar fi preocupata doar de "jocuri politicianiste", adica de... alegeri anticipate. Iar majoritatea televiziunilor, despre care se stie ca se afla sub controlul unor grupuri apropiate de PSD, nu numai ca au reluat insistent criticile nemaipomenit de "patriotice" ale opozitiei, care se arata alaturi de oamenii aflati in nevoie, dar au facut din dramele celor mai lovite localitati din Bacau si Vrancea un supershow apocaliptic, care a impresionat profund intreaga populatie. De fapt, cum s-a constatat curand, tragedia a avut dimensiuni mai mici decat se deducea din imaginea de tara sub ape indusa de televiziuni, iar violenta acuzatiilor PSD si ale "stiristilor" deopotriva ("Doua Romanii", guvern "rupt de realitatile tarii" s.a.m.d.") era nejustificata.
In noul context, aproape isteric, in care declansarea anticipatelor era prezentata ca abandon al populatiei de catre guvernanti, devenise - asadar - logic ca declansarea anticipatelor sa fie amanata. Poate ca - totusi - insuficient, o strategie politica netrebuind sa depinda atat de mult de contraloviturile opozitiei. As inclina sa cred ca mai exista inca un context suplimentar care l-a impins pe primului-ministru Calin Popescu Tariceanu la retragerea demisiei: pozitia oficialilor europeni. Au fost multe declaratii publice, dar revenirea rapida a premierului, chiar a doua zi dupa primul sau anunt de demisie, sugereaza ca dinspre Comisie si dinspre Delegatie vor fi fost transmise in culise semnale de sustinere, probabil cu intelegerea situatiei dificile in care guvernul se afla dupa decizia Curtii Constitutionale. S-au consumat intre timp si contactele de la Bruxelles, unde s-a vazut ca Tariceanu a fost asigurat de sprijin pentru reforme si pentru integrare.
La capatul tuturor acestor siruri de imprejurari care s-au tot schimbat, s-au complicat, s-au suprapus, nu mai ramanea decat o singura concluzie rationala: renuntarea - cel putin pentru moment - la anticipate. Ceea ce in conditii "normale" ar fi aratat a neseriozitate inseamna acum responsabilitate. Iar populatia s-ar putea sa primeasca decizia premierului cu nu multa suparare...

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.