Tema de fond a politicii bugetare a anilor 2005-2008 este legata, in principal, de decizia politica in ce priveste marimea deficitului bugetar. Cand spun decizie politica, nu am in vedere faptul ca deficitul bugetar poate fi stabilit numai pe conside
Tema de fond a politicii bugetare a anilor 2005-2008 este legata, in principal, de decizia politica in ce priveste marimea deficitului bugetar. Cand spun decizie politica, nu am in vedere faptul ca deficitul bugetar poate fi stabilit numai pe considerente de natura politica, ci ca, intre argumente si prioritati, factorul politic este cel care va trebui sa aleaga.
In cadrul modelului macroeconomic pe care l-am utilizat in fundamentarea programului de guvernare, deficitul bugetar a fost una dintre variabilele exogene, adica dintre cele care se stabilesc prin decizie politica si care le influenteaza pe cele asa-numite variabile endogene. Am mai avut, in vedere, de asemenea, tot ca variabila exogena, o crestere economica medie, pe cei patru ani, de peste 6,5%.
In ce priveste cresterea economica, auspiciile sunt favorabile. Socotesc ca putem, chiar, daca recoltele nu vor fi dramatic afectate de sezonul ploios, sa depasim o crestere, pentru acest an, de 6%. In ce priveste, insa, deficitul bugetar, lucrurile par a fi ceva mai complicate.
In proiectia bugetara am avut in vedere un deficit cumulat, pe cei patru ani, de 9%. Am pornit de la aceasta decizie avand in vedere, in primul rand, obligatiile ce ne revin, ca si contributie proprie, in procesul de integrare. Din pacate, evolutia contului curent, cu deosebire in cea de-a doua jumatate a anului curent, au obligat la reconsiderarea politicii de deficit. Potrivit optiunilor Fondului Monetar International, deficitul cumulat pe cei patru ani ar trebui sa fie de circa 2%. Diferenta dintre constructia noastra bugetara si cea propusa de FMI este enorma, de 7% din PIB. Daca avem in vedere ca produsul intern brut ar trebui sa ajunga pana in anul 2008, tinind seama de ritmul de crestere economica si de tendintele cursului de schimb, la aproape 90 de miliarde de euro, putem socoti ca difereta dintre ceea ce am imaginat si ceea ce solicita FMI, invocand deteriorarea pozitiei externe a Romaniei, este de circa 5 miliarde de euro.
Acesta este principalul motiv pentru care se observa anumite ezitari in politica fiscala. La acestea se adauga elemente conjuncturale cum ar fi cheltuielile nebugetate de anul trecut, de aproape 30 de mii de miliarde de lei, sau efectele inundatiilor, care vor necesita, sub forma ajutoarelor si cheltuielilor de infrastructura, sume de peste 20 000 de miliarde de lei. Daca socotim toate acestea, la care se adauga deficitul bugetar diminuat cu 16 000 de miliarde de lei si efectele introducerii cotei unice si a reducerii impozitului pe profit ajungem la o presiune suplimentara pe cheltuielile bugetare de aproape 80 000 de miliarde de lei. E drept ca daca transpunem toate aceste cifre in lei noi par mai mici, dar asta nu ne consoleaza cu nimic caci proportia in PIB ramane aceeasi, adica 3,7-3,8%.
Asta nu inseamna ca vom fi in incapacitate de a realiza exercitiul bugetar. Exista alte mijloace prin care o parte importanta a acestor presiuni sa poata fi absorbita. Colectarile din arierate au crescut fata de anul trecut, fiind, pana in prezent, de 24.000 miliarde de lei si putand ajunge, pana la finele anului, la 40 000 de miliarde de lei. Programele privind investitiile au fost reduse sau chiar, cum se intampla in cazul autostrazilor, amanate. Alte masuri fiscale luate deja, cum ar fi introducerea, pentru persoanele fizice, a impozitarii castigului din capital sau cresterea impozitarii castigurilor pe dobanda bancara, devansarea majorarii accizelor, majorarea impozitarii microintreprinderilor s.a. mai adauga bugetului venituri de peste 20 000 de miliarde de lei.
E drept ca pana in acest moment nu avem inca o proiectie bugetara pentru anul 2006 si nu putem decat sa facem supozitii. Tot ce stim este ca Guvernul s-a pronuntat ferm in sensul mentinerii cotei unice la un nivel de 16%.
Vor exista o seama de tendinte pozitive care vor imbunatati nivelul colectarilor. Fie in marimi absolute, cum este cazul efectelor cresterii economice, fie ca pondere in PIB, cum este cazul reducerii economiei subterane sau a economiei naturale. Vor spori veniturile bugetare, mai ales o data cu a doua jumatate a anului viitor, ca o consecinta a diminuarii impozitelor directe de la sfarsitul anului 2004. Vor avea loc anumite reconfigurari ale cheltuielilor care vor permite realocarea lor catre domenii sensibile. Toate acestea, insa, sunt greu de comensurat.
In aceste conditii, in masura in care deficitul bugetar se va mentine in anul 2006 sub 1% si, in plus, vom proceda la diminuarea contributiilor la ajutoarele sociale, vom avea o problema. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca, in perspectiva, veniturile bugetare in PIB vor trebui sa creasca pana la cel putin 33-34%, pentru a putea absorbi fondurile structurale europene. In aceste conditii s-ar putea opta pentru majorarea TVA. Daca, insa, optam pentru un deficit bugetar mai mare, putem evita aceasta masura.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.