In SUA si Canada apar peste o duzina de publicatii romanesti, un cotidian si mai multe reviste saptamanale, lunare si trimestriale, cu profil socio-politic si cultural-artistic, care intretin, in forme elevate, limba romana si spiritualitatea noastra in randul comunitatilor romanesti din cele doua tari de adoptie. La multe dintre aceste mesagere de suflet colaboreaza, din 1990, numerosi ziaristi si scriitori din Patria Mama; totodata, nu sunt putini condeierii de peste Ocean, unde traiesc peste 1,2 milioane de romani, care au devenit corespondenti ai principalelor ziare si reviste din tara, contribuind la o mai buna cunoastere, de la sursa, in direct, cum se spune, a modului cum gandesc si traiesc romanii de pe alte meleaguri si cum privesc ei realitatile noastre de la asa distanta.
Un exemplu elocvent, pentru cele afirmate mai sus, il reprezinta saptamanalul NEW YORK MAGAZIN (editor- Grigore L. Culian; colaboratori permanenti - Gabriel Plesea, Liviu Cangeopol, Teodor Nitu si Valerian Stan, Liviu Antonesei, Vlad Bucurescu, Ionel Nitu, Iulia Antemir, Aurora Leonte, Marcel Beica, Adina Suteu, precum si scriitorii prof. univ. Vladimir Tismaneanu si Leonard Oprea). Zilele trecute am primit ultimele 5 numere ale prestigioasei reviste (editate in 36 de pagini!) din sumarele carora voi retine textele privindu-i in special pe romanii de acolo, cu preocuparile, performantele si sperantele lor. In treacat fie spus, microbistii au la dispozitie suplimentul SPORT MAGAZIN (4 pagini), prin care sunt tinuti la curent cu tot ce se intampla in fotbalul romanesc si nu numai, cand e cazul unor rezultate de exceptie din alte sporturi. Tot pentru a-i informa pe cititorii romano-americani despre situatia din tara, este omniprezenta rubrica "Romania de la o saptamana la alta"(pe mai multe pagini, basca editorialul).
La cantec, sport si voie buna
Chiar in primul numar al lunii iunie, revista se deschide cu reportajul Memorial Day weekend printre romani semnat de Grigore L. Culian. Este prezentarea unui eveniment devenit traditie care aduna, in fiecare an, la ultimul sarsit de saptamana din luna mai, pe toti americanii care isi onoreaza eroii. "Fostii camarazi de arme in razboaie, care mai sunt in viata, se viziteaza si deapana amintiri, iar cei care nu au luptat pentru libertate si democratie in marile conflicte de pe mapamond ies la un gratar, cu familia sau cu prietenii, bucurandu-se de prosperitatea oferita de Tara Fagaduintei". La ultimul week-end, care s-a prelungit si-n ziua de luni, "o parte din romanii care traiesc in New York a participat la doua actiuni reusite, in care sportul, muzica, dansul si voia buna au fost in prim plan. Ma refer la Serbarile Clubului Banatul, organizate anual, un eveniment cultural-sportiv de exceptie. Este remarcabil sa vezi sarbi din Banatul Sarbesc, care vorbesc romaneste, romani si romani-macedoneni intrecandu-se pe terenul de sport sau dansand impreuna, prinsi intr-o hora a tolerantei si prieteniei, pe care numai America o poate oferi".
Cupa Banatul la fotbal a reunit opt echipe (Banat I si II, Istria, Ucraina, Canada, Romac, Arizona si Serbia) impartite in doua grupe. Formatia romano-macedoneana ROMAC, antrenata de Bogdan Lascu, a invins Banatul II, a fost egala cu Arizona si Serbia, obtinand calificarea in semifinale, unde intalneste Istria, pe care o invinge la penalty-uri. Ca un veritabil cronicar sportiv, Grigore L. Culian relateaza finala cu Arizona, echipa favorita a competitiei, care avea sa fie invinsa, dupa un meci dramatic, tot prin loviturile de la 11 metri! "Castigam finala cu 10-9 si Cupa Banatului va straluci, pentru prima data, in vitrina clubului Romac! Jucatorii nostri abia mai pot merge, dar se simt rasplatiti pentru efortul supraomenesc depus de-a lungul a doua zile infernale". Fotografia de pe coperta revistei ii are ca protagonisti pe invingatori: Bogdan Lascu (antrenor), Calin Radu, Vadim Slaschev (portarul stranier din Uzbekistan), Andrei Perceleanu, Tase Iorgoveanu, Catalin Leibner, Gheorghe Gheorghita, Danny Anton, Grigore L. Culian (vicepresedinte), Cristi Costea, Tudor Nitu, Vali Sotir, Erwin (columbian). Din fotografie lipsesc Iani Anton (presedinte), Danny Ceabuca, Dumitru Culetu si Nick Nitu (accidentati).
De ce lipsea presedintele clubului Iani Anton, care are 3 copii, de pe splendidul "Oval"din Ridgewood? Pentru ca se ocupa de organizarea Zilei Copilului, in Forest Park, trebuind sa asigure prichindeilor, parintilor si celorlalti invitati o serbare campeneasca deosebita, pentru comunitatea macedo-romana. Si-n timp ce gratarele sfaraiau (n-am aflat daca in afara de friptura erau si mititei), berea rece curgea in valuri si muzica de Acasa te imbia la joc, pruncii se zbenguiau prin iarba verde americana, picnic-ul a durat pana tarziu, maturii prelungindu-si petrecerea la sediul Clubului Banatul, unde eroi au fost jucatorii castigatori ai Cupei. Cand se aduna, la cantec, joc si voie buna, romanii si machidonii din N.Y. se aude peste mari si tari...
Si nu-i de mirare ca inalti reprezentanti ai machidonilor au organizat, in perioada 1-4 iulie 2005, Al 9-lea Congres de Cultura Macedo-Romana (presedinte Aureliu D. Ciufecu), la Universitatea "Sacred Heart" din Fairfield-Connecticut. Iata cum suna, o parte, din invitatia celor ce "cu bratili deschisi" isi asteapta oaspetii: "Participarea voastra la aist forum national easti di mari importanta; nu vrem altciva dicat s'na tanem limba parinteasca s' cultura. Viniti cu una lucrari ori, mas viniti ca s'na adunam si s'na cunustem! Comunicarea s'hiba in legatura cu civilizatia Traco-Macedo-Romana dit Peninsula Balcanica, aco in n'apreasim, aoa s'ma mult di doua mila di ani".
Vom reveni cu amanunte despre acest eveniment integrator al spiritualitatii de origina latina din nordul si sudul Dunarii.
"Exilul exilat, dar nu numai"
In Editoriale sau Opinii, rubrici permanente ale revistei, Liviu Cangeopol este deosebit de transant si critic, privind realitatile "unei tari fara viitor", pe care o boicoteaza "senatorii pesedisti, secondati de marii justitiari ai lui C.V. Tudor, de la PRM", facand presiuni asupra Curtii Constitutionale, "alt focar de matraguni comuniste"; in felul acesta, Romania este in "asteptarea unui maine care nu va veni niciodata"...
Acestei analize deosebit de pesimiste (!), intitulate "Cercul vicios al coruptiei nationale", ii urmeaza articolul "Exilul exilat, dar nu numai". Autorul porneste, firesc, de la constatarea ca personalitatile din randul exilului romanesc, unele chiar genii, precum Enescu, Cioran, Brancusi s.a. precum si cei mai apropiati noua, Ioan Petru Culianu, Dinu Lipatti, Andrei Serban, "si-au luat lumea-n cap deoarece acasa la ele erau sufocate de agresivitatea nulitatilor". Sa nu mai vorbim de securistii in civil sau sutana infiltrati in comunitatile romanesti, in deceniile 8 si 9. Din '90 incoace, intelectuali de marca ramasi in Occident au fost si sunt tratati cu un anumit dispret sau indiferenta, pentru a nu tulbura apele statute ale mediocritatii. "Pot fi numarate pe degetele de la o mana exemplele de romani care, dupa Evenimentele din Decembrie 1989, au ales calea repatrierii. Iar cei putini care au avut proasta inspiratie de-a o face au regretat iute. Cei de acasa, bucurosi ca, in sfarsit, pot avansa pe golurile lasate de fostele hahalere ale partidului, nulitati in locul altor nulitati, se vedeau amenintati acum de un pericol si mai mare: posibilitatea intoarcerii unor competitori cu adevarat profesionisti".
Printre alte multe posibile exemple, este amintit cazul lui Andrei Serban, pe locul sau, la Teatrul National ajungand, intr-un deceniu incert, Dinu Sararu! "Dintr-un impuls regretabil, pana si un carturar altminteri distins si flexibil, precum dl Mircea Mihaies, s-a trezit manat de instinctul de a se ridica impotriva intelectualilor din Exil", chiar de pe pozitia de vicepresedinte al Institutului Cultural Roman! Fata de creatorii "tradatori de tara", care n-au mancat salam cu soia, atitudinea unora ramasi la vatra este stiuta. In analiza sa, Liviu Cangeopol merge mai departe, amintind ca valorile, chiar cele din tara, sunt intoarse pe dos, exemplificand finalmente cu situatia, pe larg prezentata in presa din tara, a tanarului regizor Cristi Puiu, al carui film a obtinut la Cannes un premiu important. Scenariul fusese respins de Centrul National al Cinematografiei, cu nota 4, in timp ce proiectul prezentat de seniorul senator PSD Sergiu Nicolaescu obtinea 10 si fondurile necesare productiei filmului, care nici n-a fost selectionat la festivalul amintit, atat era de slab! Acest film, despre procesul si executia sotilor Ceausescu, a fost cenzurat la sange de noii securisti, spune autorul articolului, "deoarece s-a considerat ca nu dadea bine la prostime prezentarea unor amanunte din care sa reiasa din ce fel de aluat erau plamaditi revolutionarii lui Ion Iliescu. Unul dintre ei, marele regizor. La asa popor, asa revolutie si la asa revolutionari asa artisti"...
"Luceafarul pe Broadway!!!"
Este titlul interviului luat de G. L. Culian lui Adrian George Sahlean, traducatorul poemului in limba engleza, care a realizat "O excelenta proiectie pozitiva pentru Mihai Eminescu si Romania in America!".
Se stie ca, aflati pe intinsul lumii, romanii - atat savanti cat si abia scoliti - au avut si au un cult pentru Eminescu. Inca de la primele publicatii romanesti de pe continentul american, de la inceputul secolului al XX-lea, acestea il tipareau pe "poetul nepereche" si cativa carturari stabiliti acolo mai demult incercau, prin traduceri, sa-l faca cunoscut celor in mijlocul carora traiau. |ncercare grea, sortita, de cele mai multe ori, esecului. Si totusi...
"Duminica, 22 mai, si luni, 23 mai, la Acorn Theatre (West 42nd Street, Off-Broadway) a fost lansata o productie englezeasca a Luceafarului eminescian, in traducerea lui Adrian George Sahlean (The Legend of the Evening Star) si regia lui Terrence Christgau. Spectacolul, realizat in coregrafia Ralucai Georgiana si cu partitura muzicala a pianistului roman Ion Ionescu, a beneficiat de participarea actorilor americani Brian Kuchta si Patrick Murney". Acest un fel de "musical" a fost neindeajuns mediatizat in tara, de aceea autorul interviului, prezent la spectacol, a tinut sa le ofere cititorilor romani un "exemplu de activitate culturala ce promoveaza subtil imaginea Romaniei in SUA, in contrast cu spectacolele facute de romani pentru romani, si care, dincolo de a ne mai potoli oarecum 'dorul de acasa', nu prea reusesc sa atraga interesul americanilor neaosi!"
Plecat imediat dupa spectacol, la Boston, unde-si are locuinta, dl Sahlean a acordat acest interviu prin telefon, din care noi vom reda cateva fragmente. Trebuie spus, din capul locului, ca traducerile lui au fost premiate, in anul 2000, cu Medalia de Aur Comemorativa Eminescu. In 2002, GLOSSA a inspirat compozitorului american William Toutant o lucrare pentru pian si bariton, prezentata la cateva festivaluri internationale. Legenda Luceafarului, in traducerea sa, a constituit suportul unui spectacol multi-media realizat de compozitorul profesor de origine romana Dinu Ghezzo, de la New York University, inca din luna februarie a.c. Acum, spectacolul a avut loc, cum spuneam, pe Broadway, avandu-l ca autor al libretului chiar pe traducatorul "Luceafarului". In timp, colaborarea dintre G.L. Culian si A.G. Sahlean a insemnat mai multe actiuni culturale comune, printre care amintesc spectacolele de mare tinuta "Trecut-au anii", cu Ion Caramitru, Valeria Seciu, Ovidiu Iuliu Moldovan si Octav Aurelian Popa, sau concertele maestrului Jonny Raducanu.
La acest din urma succes s-a ajuns datorita initiativei Ralucai Georgescu, care era indragostita inca din copilarie de poem si il stie pe dinafara, in romaneste. "Ideea unui spectacol coregrafiat s-a conturat prin discutiile cu Terrence Christgau, profesor de actorie si coleg la o scoala unde Raluca preda ore de actorie si dans. Pentru ilustratia muzicala au apelat la talentul in crescanda afirmare al tanatului pianist Ion Ionescu. A «cazut bine» si faptul ca sala - unde echipa de actori si muzicieni era deja implicata intr-un spectacol - a fost oferita gratis, pentru doua seri!" Interesant este ca americanii citati au considerat ca varianta Luceafarului in englezeste este "singura credibila", venind in sprijinul adevaratei intelegeri a geniului eminescian: "Sunt bucuros ca Luceafarul 'meu', care implineste aproape 10 ani, si-a facut loc pana aici, incet-incet dar sigur, fara ca eu sa cumpar bunavointa nimanui!"
Bineinteles ca dintr-un interviu nu puteau lipsi intrebarile privind "proiectele de viitor". La acestea, distinsul interlocutor spunea: "Lucrez de mai multi ani la o transpunere a tuturor traducerilor mele din Eminescu, aparute in volumul 'Poezii alese/ Selected Poems' editat de Editura Univers in 2000, pe un CD. Discul il are ca protagonist pe actorul Jeremy Geridt, de la American Repertory Theatre din Cambridge, iar ilustratia muzicala, care imi apartine, e realizata printr-un montaj de piese clasice interpretate de reputatul pianist roman Horia Mihail". Dupa terminarea CD-ului, el preconizeaza tiparirea unei brosuri cu traducerile de pe disc, "pentru a fi distribuite, ca material didactic, in universitatile, colegiile si departamentele americane unde se studiaza limbile romanice, literatura comparata etc. De fapt, in prelungirea eforturilor mele, de aproape un deceniu, de a-l face pe Eminescu cunoscut vorbitorilor nativi ai englezei, am infiintat anul trecut o organizatie - Global Arts - care incearca nu numai promovarea poetului national, ci si a poeziei contemporane, a artei si muzicii romanesti valoroase".
Pe masa de lucru, cum se spune, mai are realizarea unui album despre "Cimitirul vesel" din Sapanta maramureseana; un alt proiect este legat de "Miorita" si "un altul care vizeaza icoanele pe sticla ale unei pictorite din Montreal, Ofelia Armasu, pe care am intalnit-o asta toamna la inaugurarea 'Pietei Romaniei'. M-am intors recent din Romania, unde am fost insotit de un stranepot de frate de-al lui Mihai Eminescu, pe nume...tot Mihai, care traieste in America! Am realizat secvente documentare pentru TV, am organizat o intalnire a lui Mihai, a mamei si matusii sale cu octogenarul Dimitrie Vatamaniuc, cel care a coordonat editarea operelor complete eminesciene, pentru clarificarea unor amanunte genealogice etc".
Iata, intr-un cuvant, unde ne sunt adevaratii sustinatori ai romanismului! Cand si cum ii vor sprijini reprezentantii Institutului Cultural Roman si ai Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni? Asta-i chiar o intrebare...
Invitatie la "Saptamana romanilor"
Ca si peste tot, intre publicatiile romanesti nord-americane exista competitii si chiar rivalitati, tinand de profil, traditie si orientare, de asa maniera incat fiecare stie carui segment de exil/ diaspora/ emigratie se adreseaza. Dincolo de puncte de vedere diferite, fata de o anume stare de lucruri in comunitatile romanesti si mai ales referitoare la situatia din Romania, aceasta presa colaboreaza si se sprijina reciproc, cand este vorba de actiuni menite sa puna in valoare etnia noastra si sa-i faca stiuti (chiar prin "publicitate"), pe cei care ajuta la aflarea si strangerea legaturilor intre conationali: de la medici renumiti la agenti de turism, de la juristi si profesori la patroni de firme, restaurante, hoteluri etc.
Pagina "Eveniment comunitar" a magazinului newyorkez reia, din revista lunara CUVANTUL ROMANESC, ce apare in Canada, invitatia la "Saptamana romanilor" (21-28 august 2005). Este inca un gest de colegialitate si spirit cu adevarat patriotic, menit sa-i adune intr-un loc sfintit de Dumnezeu si oameni pe romanii de peste tot. Iata, pe scurt, ce inseamna vacanta de neuitat de la "Campul Romanesc" din orasul Hamilton-Ontario, organizata, de aproape trei decenii, de catre Asociatia Culturala Romana (ACR) din Hamilton (presedinte Mihaela Moisin) impreuna cu un Comitet format din personalitati romanesti din intreaga lume, condus de George Balasu, directorul publicatiei amintite. Invitatii speciale pentru acest dialog despre situatia emigratiei romanesti si relatia ei cu autoritatile Statului Roman au fost trimise, din timp, presedintelui Basescu, premierului Tariceanu si institutiilor care se ocupa de legatura cu exilul romanesc, precum si reprezentantilor media romanesti din tara si strainatate.
"Campul Romanesc" se afla intr-un cadru natural deosebit, intr-o padure seculara si se intinde pe o suprafata de 40 de acri, in apropierea orasului Hamilton. In incinta acestuia functioneaza Centrul Cultural "Nae Ionescu", capela cu hramul "Sfanta Maria" si sunt amenajate terenuri de sport, o piscina si locuri de cazare. Aici, marele sculptor Nicapetre, stabilit de multi ani la Toronto, a realizat mai multe lucrari, ale scriitorilor romani, la loc de cinste fiind bustul poetului Mihai Eminescu. In invitatie se mentioneaza ca la organizarea "Saptamanii romanilor nu s-au folosit fonduri de la Statul Roman, pentru a se evita orice ingerinta de ordin politic sau de alta natura. Obiectivul ei este strangerea legaturilor intre romanii din intreaga lume, care de-a lungul timpului si-au manifestat deschis atitudinea anticomunista.
Iata cateva dintre personalitatile Comitetului de Organizare a "Saptamanii romanilor"... de pretutindeni, in afara celor aminititi anterior: Stefana Bianu (Franta), Aurel Sergiu Marinescu (SUA), Dan Culcer (Franta), Elena Borca (Suedia), Valeriu Pavel (Norvegia), Radu Barbulescu (Germania), Mihai Maghiaru (Australia), Stefan Uritu (R. Moldova), Sorin Cehan (Italia), Gabriel Avram (Spania), Sergiu Grossu (Franta), Raisa Padurean (R. Moldova), Stefan Racovitza (Elvetia), Catalin Floroiu (Canada), Andrei Badin (Romania) si inca multi altii.
Fara a intra in detalii, este demn de remarcat ca in aceasa a treia saptamana din august romanii de oriunde ar fi se pot intalni in spirit si cuget, numai si numai sa-si vorbeasca romaneste, sa se incinga in joc cu dansatorii romano-canadieni si, de ce nu, sa faca o excursie la cascada Niagara. Pentru dezbateri - conferinte au fost inivitati Dinu Zamfirescu, directorul Institutului pentru Memoria Exilului Romanesc, si Horia Roman Patapievici, presedintele Institutului Cultural Roman.
Detalii pentru doritorii sa participe la "Saptamana romanilor" se obtin prin: www.acrhamilton.com sau campul.romanesc@gmail.com
"Tot ce e roman nu piere!"
Sustinatori, in ce sens?, se intreaba mereu romanii de peste Ocean. Ei nu au nevoie de stipendii, din partea Statului Roman, de ajutoare banesti sau sprijin financiar pentru incropirea unor asociatii sau biserici romanesti, precum este cazul romanilor din imediata apropiere a actualelor granite. Cei de departe vor doar sa li se intinda mana, cum se spune pe romaneste, sa constate ca au credit sufletesc din partea autoritatilor din Tara-Mama. La nevoie, fiind solicitati, ei pot veni in sprijinul celor de acasa numai sa li se acorde un minim de respect si de consideratie. Sunt savanti, profesori universitari si cercetatori de marca, doritori sa-si puna la dispozitie nivelul de cunostinte la care au ajuns acolo, fara pretentii pecuniare, precum spunea profesorul Vladimir Tismaneanu, referitor la publicarea "Reflectiilor despre comunism si fascism".
Sustinatori in ale romanismului de tip american sunt, de mai multa vreme, Nadia si Doroftei, dar si noul campion "canadian" Lucian Bute, care recent a fost oaspetele restaurantului "Casa Romana" din NY, al tinerilor Camelia si Adrian Gherghescu. Sa nu mai vorbim de medici, matematicieni, informaticieni si electronisti romani, de la profesorii universitari Virgil Nemoianu, Sanda Golopentia, Radu Florescu, Serban Lupu, Eli Ruckenstein, Constantin Virgil Negoita, pana la premiatul Nobel, academicianul Palade. Toti acestia, si multi altii ca ei, prin tot ceea ce fac sustin ideea ca de la Ram ne tragem si ca tot ce e roman nu piere (!), vorba cantecului. Asa se face ca, de exemplu, Centrul Cultural Romanesc din New York, fondat in 1982 (pres. ing. Viorel Chirila), a organizat la 11 iunie a.c. un "Picnic '05", in parcul "Croton Point - 2nd Pavilion", o intalnire la iarba verde intr-o zona pitoreasca din imprejurimile NY, la care au participat numerosi romani din zona. Si este de semnalat anuntul comunitar prin care Manastirea "Sfantul Dumitru" din NY a obtinut statutul "501 C tax exempt" (scutire de taxe), rugand credinciosii din zona sa contribuie la constructia bisericii manastirii (staret Arhimandrit Vichentie).
Prin mijloace specifice publicisticii platite, revista NY MAGAZIN sustine interesul romanilor pentru servicii si dotari ale unor reprezentanti romano-americani din teritoriu. Sunt prezentate, aproape numar de numar, reclame turistice si informatii privind asistenta juridica si financiara. Bolnavilor romani li se recomanda serviciile unor medici specialisti. Delicatese culinare romanesti ofera numeroase restaurante, precum si o celebra coferarie si patiserie din Queens. Culmea reclamelor o reprezinta o "alimentara", singura care are... leustean proaspat!
Acum, la final de pagina, nu-mi vine sa cred ca din cateva numere ale saptamanalului NEW YORK MAGAZIN pot scoate atatea informatii cu si despre conationalii nostri aflati atat de departe. Cert este ca avem multe de invatat si de stiut referitor la cei peste 12 milioane de romani aflati dincolo de actualele granite ale tarii. Noroc ca presa de limba romana de acolo ne ajuta sa-i cunoastem si sa-i intelegem, intru binele spiritualitatii nostre, oriunde s-ar manifesta.
Adresa revistei NEW YORK MAGAZIN:102-02, 65th Road, Forest Hills, NY 11375; telefon: 718-896-8383; fax: 718-896-8170; e-mail: nymagazin@aol.com