De la instalarea lui Ion Caramitru ca director al Teatrului National din Bucuresti, perioada coincizand cu inceperea operatiunilor de refacere a salii incendiate a Operetei, disputele intre conducerile celor doua institutii fac constant subiectul
De la instalarea lui Ion Caramitru ca director al Teatrului National din Bucuresti, perioada coincizand cu inceperea operatiunilor de refacere a salii incendiate a Operetei, disputele intre conducerile celor doua institutii fac constant subiectul stirilor de presa. TNB isi cere sala inapoi si acuza Opereta ca vrea sa-i strice arhitectura, Opereta spune ca n-are unde altundeva sa se duca, Caramitru spune ca nu da documentatia tehnica pentru reconstructie, Ministerul Culturii cauta o solutie de mediere (de vreme ce a aprobat proiectul noului director, care prevedea explicit recuperarea scenei de la Teatrul "Ion Dacian"). Exista, se pare, o istorie lunga a retrocedarii acestei sali, iar episodul - sa speram - final se va consuma, cu toti participantii in jurul unei mese rotunde, pe 28 iulie, la MCC.
De ce-si doreste Teatrul National restituirea salii Operetei tocmai acum?
E obsesia fireasca a Teatrului National, si nu azi, de ieri, ci inca din 1990. Intamplarea a facut ca imediat dupa Revolutie sa primesc o solicitare la CPUN, din partea TNB (a lui Andrei Serban), pentru retrocedarea acestei sali. Solutia a fost, atunci, impecabila. "Rapsodia Romana", ca institutie, se desfiintase, sala de pe Lipscani ramasese disponibila, era cea mai propice pentru Teatrul de Opereta (are toate dotarile necesare, in primul rand ale scenei, fosa, degajamente, lift de decor, sala de balet, sala mica de balet pentru solisti, sala de cor etc.). Directiunea de atunci a Operetei a refuzat categoric si a fost foarte jignita de propunere, considerand ca e o zona proasta si nu poate pleca in promiscuitatea de acolo. Argumentele noastre erau ca zona va fi curatata si reabilitata mai devreme sau mai tarziu, ceea ce se si intampla acum.
Au mai fost cereri similare mai tarziu?
In perioada mea de ministeriat, a venit din nou o cerere din partea directorului de atunci al Nationalului, Ion Cojar, de a primi inapoi sala. Am incercat si atunci o varianta de rezolvare a problemei, prin organizarea unei licitatii internationale pentru terenul (si fundatia) pe care ar fi trebuit sa construiasca noul sediu al Operei. Ceausescu promisese Operetei sala Operei Nationale, ca s-o poata restitui pe cea de la TNB.
La licitatie tin minte ca au participat sapte firme mari, din Israel, Turcia, Canada, ei avand trecut in caietul de sarcini obligatia de a construi Opera si un nou sediu pentru Ministerul Culturii, pe care voiam sa-l scoatem din fosta Casa a Scanteii. Numai ca a venit solicitarea Patriarhiei catre Guvern, a treia, dupa ce solutia ridicarii Catedralei Neamului in Parcul Carol a fost respinsa in 1997, iar a doua cerere (care a dus, in perioada vizitei papei la Bucuresti, la ingroparea festiva a pietrei de temelie in Piata Unirii) a cazut si ea.
Guvernul a blocat licitatia noastra, a dat terenul Patriarhiei, care-a facut si un concurs de arhitectura (castigat de echipa lui Augustin Ioan) si toata lumea a fost fericita. S-a schimbat guvernul in 2000, a revenit la putere PSD-ul, si Patriarhia a gasit de cuviinta sa ceara din nou Parcul Carol. A reinceput negocierea, stiti toata povestea cu scoaterea terenului din domeniul public in cel privat al statului, descarcarea de sarcina istorica, facuta direct de ministrul Theodorescu, si asa mai departe.
Asadar, eu am facut ce trebuia facut si in cele patru luni cat am fost in CPUN, si in perioada de ministeriat.
Din nou, de ce totusi lucrurile au devenit atat de stringente?
Acum suntem in fata unei situatii de fapt: Opereta nu poate juca, sala a fost incendiata. Trebuie sa cante in alta parte. Opereta nu are dreptul sa ceara ca sala sa fie restaurata altfel decat a fost construita; de vreme ce au putut sa joace 20 de ani cu modificari care nu sunt fericite (scena nu e facuta pentru cantat). Teatrul National, care e proprietarul salii, nu accepta ca sala sa fie schimbata. E momentul sa se gaseasca o solutie, acum, cand Opereta are nevoie de un loc unde sa joace, iar sala trebuie reparata dupa schitele originale, pentru ca ea sa fie restituita, la un moment dat, asa cum a fost, Teatrului National. Problema trebuie rezolvata, in comun acord, intre Ministerul Culturii, TNB si Opereta. Sunt cel putin trei solutii posibile, din punctul meu de vedere, nu e cazul sa le spun eu. Nu vreau sa distrug Opereta, cum am fost acuzat; noi vrem sa gasim o solutie pentru ca situatia de acum sa devina una normala. Opereta poate astepta (asteapta oricum reparatiile); Teatrul National asteapta oricum de 20 de ani.
Interviu realizat de Iulia POPOVICI
In 1990, directoare a Teatrului de Opereta era regizoarea Sorana Coroama Stanca. Sediul de acum al Operetei i-a fost atribuit dupa demolarea celui initial, in 1986. Inainte de aceasta data, teatrul isi avea sala pe malul Dambovitei, in zona unde se afla acum Piata Natiunilor Unite.
Teatrul de Opereta "Ion Dacian" a luat foc pe 3 ianuarie 2005, la putina vreme dupa instalarea in functie a noului ministru al Culturii. Investigatorii au aratat ca incendiul a izbucnit, cel mai probabil, in cabina pompierului de serviciu, amplasata in spatele scenei. Serviciul de Investigatii Criminale a dispus inceperea urmaririi penale pentru neglijenta in serviciu impotriva lui Nicolae Petre, pompier in cadrul teatrului, intrucat "nu si-a indeplinit corespunzator sarcinile de serviciu, motiv pentru care nu a putut sesiza izbucnirea incendiului", si a lui Ilie Georgescu, sef administrativ in cadrul Operetei, care a dispus montarea unei instalatii de iluminat electric improvizate in remiza pompierilor, fara a avea bon de lucru pentru asta.
Pagubele au fost estimate la 57 de miliarde de lei vechi.
Guvernul a alocat din rezerva sa speciala o suma de 40 de miliarde de lei vechi (4 milioane RON) pentru refacerea salii, prin licitatie publica. Reparatiile vor fi executate, intr-un final, cu participarea arhitectului Romeo Belea, caruia ii apartin schitele originale de constructie.
Schite originale realizate pentru contructia Teatrului National din Bucuresti de catre arh. Romeo Belea Actuala conducere a TNB a cerut insistent restituirea salii, inclusa in proiectul de management al directorului Ion Caramitru, fiind sprijinita de actorii teatrului, semnatari ai unei scrisori de sustinere. Pe de alta parte, Opereta l-a acuzat pe Caramitru de intentia de a o distruge, cele doua parti fiind momentan in negocieri "de pace", mediate de MCC. Sala folosita pana acum de Opereta e singura din Romania cu geometrie variabila, putand fi transformata in scena italiana, elisabetana sau arena.
Acuzat ca intentioneaza sa refaca sala cu pereti ficsi, in locul celor mobili care faceau posibila rearanjarea salii in forme diferite, directorul Operetei, Amza Saceanu, spune ca reparatiile se fac, cu acordul proiectantului, dupa constructia initiala, dar ca mecanismele nu mai functioneaza de la cutremur: "Se fabuleaza mult. E o grija a noastra ca sala sa fie refacuta asa cum era.". Cat despre atasamentul Operetei fata de sediul de acum si reticenta de a cauta altul, Saceanu afirma ca: "Tinem la sala asta cata vreme n-avem alta cu dotari muzicale si tehnice comparabile. Aici avem 10 cabine de repetitii, plus cele de spectacol, sala de balet etc. E un sediu corespunzator, caruia i-as da calificativul bun."
Directorul Operetei n-a vrut sa comenteze alternativele mutarii teatrului pe care-l conduce, inainte de intalnirea de pe 28 iulie. (Iulia POPOVICI)

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.