Cronica unei tragedii inevitabile

Ar fi putut scapa Romania de cosmarul celor patru decenii de comunism? Putea fi evitata cumplita dominatie sovietica asupra estului Europei? Cand si de ce a fost abandonat rasaritul continentului la voia Moscovei? Am fost "tradati" la Ialta sau soarta ne era pecetluita dinainte? La aceste intrebari si la multe altele incearca sa raspunda istoricul Liviu C. Tirau intr-o ambitioasa lucrare intitulata "Intre Washington si Moscova - Politicile de securitate nationala ale SUA si URSS si impactul lor asupra Romaniei (1945-1965)". Desemnata drept "carte a lunii" de catre Ministerul roman de Externe, lucrarea (publicata de Editura "Tribuna" din Cluj) se bazeaza pe o imensa munca de documentare. Liviu Tirau explica noutatea demersului sau: "asezarea, pentru prima data, in aceeasi paradigma de analiza a evolutiei raporturilor strategice dintre cele doua supraputeri postbelice si efectul acestor politici asupra Romaniei din primele doua decenii de dupa 1945".
Desi nu este o lectura usoara si sufera de o evidenta lipsa de structura, lucrarea are meritul perspectivei, autorul propunandu-si sa analizeze evenimentele in complexitatea lor, ca pe un ansamblu, evitand capcana "tezelor" simplificatoare. O astfel de capcana este, in viziunea lui Liviu Tirau, "mitul tradarii de la Ialta". El considera ca "autorii care restrang examinarea cauzelor comunizarii estului Europei la evenimentele derulate intre anii 1943-1946 induc concluzii reductioniste". Cu privire la acest subiect, va prezentam, in continuare, cateva fragmente din carte. Intertitlurile apartin redactiei. (Miruna MUNTEANU)
Declaratii contradictorii ale liderilor sovietici
La 2 aprilie 1944, ministrul de Externe sovietic Viaceslas Molotov a facut o declaratie surprinzatoare - raportata la atitudinea exprimata pana atunci de sovietici in negocierile cu anglo-americanii - privitoare la pozitia URSS fata de Romania: "Guvernul sovietic declara ca nu urmareste obiectivul de a schimba ordinea sociala existenta in Romania..., iar intrarea trupelor sovietice in Romania este o consecinta a necesitatilor militare si a continuarii rezistentei de catre fortele inamice". Inainte de emiterea comunicatului de mai sus, guvernul sovietic adusese la cunostinta partenerilor sai din vest si termenii generali in care intentiona sa trateze Romania:
1. Trupele sovietice - care vor avea libertate nelimitata pe teritoriul romanesc, in functie de exigentele impuse de situatia militara - nu vor avea statutul de armata de ocupatie;
2. Basarabia si Bucovina de Nord ramaneau Uniunii Sovietice, in timp ce Transilvania urma sa fie inapoiata Romaniei;
3. Romania urma sa plateasca reparatii de razboi, ca despagubire pentru distrugerile produse pe teritoriul sovietic in timpul campaniei din est.
Responsabilii americani si britanici si-au dat acordul de principiu acestei oferte facute de sovietici, intrezarind in promisiunea Moscovei de a respecta suveranitatea Romaniei speranta crearii unui precedent si a unui model care sa fie urmat in politica diriguitorilor de la Kremlin fata de celelalte state din estul Europei.
La circa un an de la emiterea declaratiei Molotov, Stalin i-a facut lui Milovan Djilas atat de cunoscuta confidenta: "Cel care ocupa un teritoriu isi impune propriul sistem social. Fiecare isi impune propriul sistem pana acolo unde i-au ajuns armatele."
Este evidenta situarea la antipozi a punctelor de vedere exprimate de cei doi lideri sovietici. Discrepanta dintre ele nu trebuie sa induca o falsa dilema: ca planurile postbelice ale responsabililor de la Kremlin s-ar fi modificat intre aprilie 1944 si aprilie 1945. O examinare panoptica a evenimentelor derulate in raporturile dintre cei trei mari Aliati nu indica existenta vreunui element motivant in aceasta directie. Fara a dori sa exemplificam excesiv lucrurile, daca ne vom raporta la cursul politic ulterior incheierii celui de-al doilea razboi mondial, vom putea recunoaste in cuvintele lui Stalin intentiile reale ale conducerii de la Kremlin. In acelasi timp, coreland oferta generoasa facuta de Molotov Romaniei cu scenariile postbelice elaborate la Moscova, anterior si ulterior datei de 2 aprilie 1944, putem constata menirea ei tactica, aceea de a masca temporar scopurile urmarite de sovietici in estul Europei.
"Acordul procentajelor" si "mitul tradarii"
Stalin era decis sa impuna sistemul sovietic in toate regiunile controlate de Armata Rosie Sovietizarea Romaniei a reprezentat doar o parte a fenomenului mult mai amplu impus multor state din estul Europei. Este evident ca geneza si dezvoltarea acestui proces a avut in Uniunea Sovietica factorul fundamental. Nu pot fi insa eludate implicarea si atitudinea partenerilor occidentali ai URSS, fapt care ne apropie de o dimensiune profund emotionala, prezenta nu doar in interpretarile istoriografice, ci si in mentalul public est-european: mitul Ialtei, mitul tradarii, al vanzarii sau abandonarii natiunilor din jumatatea estica a batranului continent de catre Marea Britanie si Statele Unite ale Americii. Tocmai persistenta acestor idei-obsesie ne indeamna sa incepem abordarea subiectului propus prin a examina cat de valida ramane - dupa aproape 60 de ani de la producerea evenimentelor in cauza si in contextul largirii surselor documentare - teza cedarii acestui spatiu de catre democratiile occidentale in favoarea inca a aliatului lor sovietic.
Soarta postbelica a Romaniei a constituit subiectul unor reconstituiri memorialistice si analize istorice inca din primii ani de la instaurarea regimului comunist. Martori directi ai instaurarii dominatiei sovietice in estul Europei, Robert Bishop si Reuben Markham si-au publicat amintirile despre Romania acelei perioade la sfarsitul anilor '40 ai secolului trecut. Dincolo de prezentarea ingerintelor brutale ale sovieticilor in viata politica, ambii autori au considerat ca, prin lipsa unei opozitii ferme fata de aceste abuzuri, puterile occidentale au abandonat, de fapt, Romania in mainile Uniunii Sovietice. Aceeasi concluzie a putut fi inteleasa din cartea dedicata Regelui Mihai de Arthur Gould Lee ("Crown Against the Sickle. The Story of King Michael of Romania", Londra, 1950).
Henry Roberts a semnalat in lucrarea sa "Romania. Political Problems of an Agrarian State", publicata in 1951, existenta unui interes particular fata de Romania al uneia dintre cele doua mari puteri occidentale, recte al Marii Britanii, care a incercat sa aplice "tehnica compensatiei", atunci cand Visinski, emisarul Kremlinului, a recurs la amenintari extreme pentru a-l convinge pe Rege sa il numeasca pe Petru Groza in functia de prim-ministru. Roberts a citat relatarea facuta de James Byrnes in "The New York Times", la 18 octombrie 1947, privitoare la mesajul transmis de Winston Churchill lui F.D. Roosevelt, la 8 martie 1945, in care primul recunostea ca in octombrie 1944, la Moscova, incheiase un acord cu Stalin, prin care accepta ca Uniunea Sovietica sa fie "vocea" preponderenta in Romania si Bulgaria, pe cand Marea Britanie urma sa detina aceleasi prerogative in Grecia.
Doi ani mai tarziu, existenta acordului procentajelor a fost recunoscuta public de insusi Winston Churchill, in al saselea volum al memoriilor sale de razboi. Premierul britanic a explicat atunci motivele care l-au condus spre un asemenea demers, dar si faptul ca "impartirea responsabilitatilor" in sud-estul Europei avea ca termen de valabilitate incheierea razboiului din Europa. Cu toate acestea, conjugata cu misterul care domnea asupra presupuselor intelegeri oculte de la Ialta, dezvaluirea facuta de Churchill a fost retinuta mai cu seama ca un act de stabilire a sferelor de influenta si a contribuit la amplificarea ideii de vanzare si abandon a Europei de Est. Ca atare, intelegerea survenita intre Churchill si Stalin la 9 octombrie 1944 a fost consemnata in majoritatea lucrarilor publicate in literatura occidentala pana la inceputul deceniului opt ca avand un aport major, daca nu chiar decisiv, la instaurarea comunismului in Romania.
Progresele facute in declasificarea documentara, dar si depasirea unor granite interpretative au fost validate de autorii scolii postrevizioniste(...). Fara sa minimalizeze efectele intelegerii Churchill-Stalin, John Lewis Gaddis, Geir Lundestad, Vojtech Mastny sau Albert Resis au facut remarcate mai multe particularitati ale contextului politic est-european din toamna anului 1944 si din lunile care au urmat: sovieticii detineau oricum pozitia dominanta in Europa de Est, cu si fara acordul procentajelor; prin urmare, demersul lui Churchill trebuie vazut nu doar ca o actiune egoista, menita sa apere interesele britanice, ci si ca o incercare disperata de a mai pastra puncte de influenta occidentala in estul Europei; in zona predominantei lor, sovieticii au respectat - si acolo temporar - termenii intelegerii doar cu Ungaria; neinclusa in negocierea sferelor de influenta (Stalin refuzand orice compromis in aceasta privinta) Polonia a fost supusa de la inceput procesului de sovietizare; in pofida unei vremelnice reticente britanice de a protesta la abuzurile sovietice din Romania, guvernele de la Londra si Washington au incercat sa faca respectati termenii Declaratiei de la Ialta; oricum, atat in viziunea Administratiei Roosevelt, cat si in aceea a lui Truman, era facuta o distinctie intre aranjamentele politico-militare (considerate a fi tranzitorii) incheiate cu statele invinse pe timpul razboiului si reglementarile finale, care urmau a fi luate la conferinta de pace. (...)
Temerile lui Churchill
Churchill, Roosevelt si Stalin la Ialta Din considerente tactice, sovieticii au evitat sa discute serios problemele est-europene pana in primavara anului 1944. S-au prevalat si de blocajul survenit in acest domeniu dupa aparitia delicatului caz Katyn, dar au profitat si de faptul ca Departamentul de Stat, care a urmat linia trasata de Casa Alba, a preferat sa-i lase pe britanici sa trateze aceste probleme care, in viziunea Washingtonului, urmau sa fie reglementate mai tarziu, in conformitate cu principiile Cartei Atlanticului. Britanicii au fost insa refuzati de fiecare data de societici, chiar si inainte de episodul Katyn, cand, la inceputul lui martie 1943, Churchill ceruse Moscovei sa-si exprime un punct de vedere asupra proiectului de constituire a unei confederatii de state balcanice si central est-europene.
Aceste atitudini ale oficialilor sovietici i-au intarit lui Winston Churchill convingerea ca liderii de la Kremlin intentioneaza sa transforme Europa estica intr-o arie de hegemonie exclusiva. El a incercat, fara succes, sa-l convinga pe Roosevelt de utilitatea strategica, nu neaparat militara, a debarcarii in Balcani. Nu a renuntat la aceasta idee nici dupa ce la Teheran fusese luata decizia debarcarii in vestul Frantei si a fost respinsa "aventura balcanica". In acest context, inca din vara lui 1943, Comitetul pentru Planurile Postbelice (CPP) organism interdepartamental, format din specialisti militari si ai Foreign Office - a elaborat mai multe ipoteze de lucru privitoare la apararea intereselor strategice ale Marii Britanii si preintampinarea revarsarii puterii sovietice pana la Atlantic. Analizele intocmite de CPP au pretins consolidarea unei linii terestre de protectie, care sa apere, din India, prin Asia Mica, Turcia si Grecia, zonele de importanta vitala pentru Marea Britanie: liniile de comunicatie din Marea Mediterana si regiunile petroliere din Orientul Apropiat. Intr-un al doilea rand, CPP a evidentiat faptul ca, in situatia data, Marea Britanica va fi - in cel mai fericit caz - capabila sa limiteze la cote rezonabile dominatia sovietica doar in Polonia, Cehoslovacia, Ungaria si Austria. Acest ultim raport, prezentat in primavara anului 1944, recomanda evitarea oricarui tip de confruntare militara cu sovieticii, consemnand si interesele majore ale acestora de a-si extinde intr-un mod decisiv influenta asupra Romaniei, Ungariei si eventual a Iugoslaviei. In topul intereselor britanice din estul Europei se aflau doua tari: Polonia si Grecia. (...)
Interesele britanice si naivitatea americana
Faptul ca americanii se mentineau in a aborda delicatele probleme est-europene dintr-o perspectiva generala si de principiu - lucru care ii parea lui Churchill cel putin o naivitate - a constituit un argument in plus pentru premierul britanic in a-i propune lui Stalin o intelegere. La inceputul lui septembrie 1944, el mai spera ca astfel va reusi sa limiteze extensia dominatiei sovietice in estul Europei: "Romania si Bulgaria sunt supuse unor enorme presiuni sovietice. Recunoastem ca in trecut ambele tari au facut sacrificii pentru noi, dar... acum cand este mai fierbinte soarta Poloniei si a Greciei... pare imposibil sa le putem ajuta" (Winston Churchill - "Triumph and Tragedy").
Este arhicunoscuta relatarea premierului britanic privitoare la acordul procentajelor. Autorii care s-au rezumat la a-i acuza cinismul de care ar fi dat dovada la 9 octombrie 1944 au ignorat - cu buna stiinta sau nu - harta militara a momentului, care conferea sovieticilor intr-o proportie de 100 la suta controlul asupra Romaniei si Bulgariei. In fapt, asa cum i-a marturisit secretarului sau personal, John Colville, Churchill a recurs din disperare la un asemenea act, cu speranta ca ceva mai putea fi salvat. Trei luni mai tarziu, in ianuarie 1945, Churchill a realizat zadarnicia demersului sau: "Nu fac nici o eroare, toata zona balcanica, exceptand Grecia, va fi bolsevizata si nu pot face nimic pentru a impiedica asta. Nu pot face nimic, nici pentru Polonia." Ani mai tarziu, cand scria la ultimul volum al memoriilor sale de razboi, i s-a lamentat aceluiasi Colville ca, in conditiile in care Eisenhower fusese ales presedinte, "Nu voi putea povesti cum au dat inapoi Statele Unite, invitand Rusia sa ocupe teritorii vaste din Europa" (Sir John Colville - "The Fringes of Power. Downing Street Diaries"). (...)
O data cu declansarea razboiului rece, corpul decizional si analistii politici si militari americani au ajuns sa constate fragilitatea sperantelor ce si le facusera privitor la mentinerea cooperarii cu sovieticii si la respectarea de catre acestia a angajamentelor asumate fata de statele Europei estice. Courtland van Schuyler a rememorat experienta desprinsa din zadarnicia eforturilor depuse de Statele Unite in aceasta directie: "Romania a fost primul exemplu al unei cazuistici, (dezvoltata) mai ales in Europa de Est, in care noi ne-am gasit confruntati cu o covarsitoare superioritate a puterii sovietice. Am invatat, cred, un numar de lectii: ...ca negocierile eficiente cu sovieticii pot fi conduse numai de pe pozitii de forta. Acolo unde puterea sovietica este dominanta... ei isi impun dinainte vointa... fara sa fie sensibilizati de argumente despre suferinta umana, reactiile publice, privatiunile economice sau drepturile indivizilor, grupurilor sau popoarelor. Am invatat, de asemenea, ca... interpretarea de catre sovietici a intelegerilor... se deosebeste foarte mult de a noastra, fiind atat de diferita, incat este incompatibila cu gandirea occidentala. Si, cel mai important, am invatat ca credinta sovietica in continua decadenta a societatii capitaliste si in suprematia finala a comunismului este irefutabila."

---

Despre autor: