Mineriada carturarilor sau Miron Cozma la Cotroceni

Mircea Cartarescu este un personaj emblematic pentru acea intelectualitate romaneasca ratacita, a carei buna credinta o exonereaza de raspundere, dar nu o fereste de a face rau. Apologeta a revolutiei permanente si promotoare a democratiei prin dictatura, ea isi vaneaza oponentii ca fiind nedemocrati, refuzand respectul diversitatii.
Intr-un articol pledand pentru alegeri anticipate domnul Cartarescu pretinde ca scrutinul din 2004 a fost o continuare a revolutiei neterminate din 1989, iar regimul Constantinescu - o tentativa de revolutie esuata intrucat a operat cu instrumente legale. De aceea, revolutia trebuie dusa mai departe prin negarea ordinii de drept existente, precum o face Traian Basescu. Noua ordine basesciana nu este conceputa ca rezultand din echilibrul natural si neconflictual al optiunilor sociale opuse ci prin impunerea brutala a "Binelui". "Binele" si "Raul" sunt definite doar prin contrast. Se ajunge astfel la un exclusivism irational de tipul "Noi suntem Binele intrucat ceilalti sunt Raul!".
PSD ar fi o hidra cu multe capete. In realitate "hidra" este societatea romaneasca cu traditiile ei pe care carturarii romani le dispretuiesc. Acestea sunt, deci, "Raul" de extirpat. Ca si la Marx, dreptul este vointa clasei dominante - deci a electoratului PSD - ridicata la rang de lege. PSD ar fi avangarda acestei clase nascuta din vechea ordine comunista si purtatoare a mesajului ei genetic. In consecinta sistemul de drept - inclusiv cel constitutional si judiciar creat de PSD - este "dreptul LOR" secretand "justitia LOR", perpetuand "dreptatea LOR", promovand "adevarul LOR" si aparand "ordinea LOR". "Inamovibilitatea judecatorilor", "neretroactivitatea legilor" si "suprematia Constitutiei" sunt instrumente ale conservarii unei "ordini de clasa" sau de "casta" care trebuie distrusa incepand cu distrugerea institutiilor care o apara. Toate aceste teze se regasesc si in textele comuniste de dinainte de 1989 care voiau sa demonstreze caracterul retrograd al dreptului burghez.
Judecatorii rai, spune domnul Cartarascu, trebuie revocati si institutiile lor depolitizate. Cine sa ii aleaga si cine sa ii revoce? Alesi direct de cetateni? Imposibil intr-o Romanie unde nu exista traditia respectului pentru hotararile care nu iti convin. Inevitabil, suprastructura puterii judecatoresti se alege indirect cu implicarea Parlamentului. In consecinta convingerile sale ideologice reflecta raportul dintre fortele politice existent in momentul constituirii ei. Rezulta ca dimensiunea politica nu dispare prin revocabilitate, ci se amplifica. In schimb, daca alegerile parlamentare anunta revocarea judecatorilor atunci independenta acestora scade, instabilitatea creste, abuzurile se inmultesc si echilibrul institutional apt a limita excesele politicului se rupe.
Cu stupefianta candoare, domnul Cartarescu da expresie viziunii anti-capitaliste, anti-liberale si anti-democrate a acelei intelectualitati romane pe care o reprezinta. O intelectualitate aflata la extrema stanga trotkista. Domnul Cartarescu vorbeste explicit despre revolutia permanenta in termenii detestabili ai urii de clasa. In fapt ura unei minoritati fanatizate fata de societatea romaneasca incremenita in traditiile ei.
Stanga democrata este si ea critica fata de conservatorismul Romaniei profunde. Ea are insa o alta viziune asupra continutului si metodelor transformarii. Astfel incearca sa impace libertatea cu egalitatea si face din includere o valoare centrala. Respectul diversitatii si respectul vointei populare sunt, pe de alta parte, bazele modului sau de a opera.
Nici o idee nu poate prinde viata fara oameni si nu poate dura fara institutii. De aceea ideile (chiar geniale) care nu sunt consonante cu felul de a gandi al oamenilor, cu valorile generale acceptate de ei, nu pot fructifica; de aceea institutiile sunt de esenta conservatoare. Carturarii domnului Cartarescu vor sa-i forteze pe oameni sa accepte idei in care nu cred si sa distruga institutiile care se opun unor atari inovatii pe cat de artificiale pe atat de nesfarsite. Pentru primul demers este nevoie de autoritarism; pentru al doilea de revolutie. Revolutie si dictatura - iata ce ne propun unii carturari romani pentru a ajunge la "Binele extrem"! Din pacate "Binele extrem" se invecineaza si se amesteca cu "Raul extrem".
Primii loviti de contra-revolutia industriala postcomunista, minerii au fost actorii rebeliunilor care au negat de pe pozitiile si cu metodele extremei drepte transformarea democrata a Romaniei. Raul adus de ei tarii este incalculabil. Propovaduind alegerile anticipate, carturarii romani adepti ai revolutiei permanente organizeaza o mineriada de extrema stanga. Asa se explica de ce ei il sustin pe autoritar-populistul Basescu. Aceasta mineriada va face un rau la fel de mare.
Ion Iliescu este acuzat ca l-a adus pe Miron Cozma la Bucuresti in iunie 1990. Acum Miron Cozma sta la Palatul Cotroceni.

---

Despre autor: