In ultima vreme mi-am propus sa nu mai scriu despre politica interna din Romania si sa pastrez o anumita rezerva fata de dezbaterile atat de pasionate de la noi. De fapt, nu am nimic nou de adaugat fata de ce am spus deja in trecut despre contradicti
In ultima vreme mi-am propus sa nu mai scriu despre politica interna din Romania si sa pastrez o anumita rezerva fata de dezbaterile atat de pasionate de la noi. De fapt, nu am nimic nou de adaugat fata de ce am spus deja in trecut despre contradictiile sistemului politic romanesc. Atata numai ca recenta criza declansata de decizia Curtii Constitutionale confirma, cred eu, diagnosticul pe care l-am pus despre conflictul dintre logica majoritara din alegerea presedintelui si cea proportionala din alegerile parlamentare. Faptul ca presedintele Basescu a considerat mereu compromisul post-electoral drept o solutie "imorala" nu este decat un rezultat al acestei tensiuni intre doua tipuri opuse de scrutin.
Despre anticipate s-a vorbit la fel de mult ca si despre fuziune. Personal, vad o legatura intre cele doua. Intr-adevar, nu inteleg care e rostul unor alegeri anticipate, daca nu schimbam totodata sistemul de vot. Desigur, ultimele sondaje dau ca sigure victoria clara a Aliantei si disparitia Partidului Umanist ("Conservator") de pe scena politica. Dar mi s-a parut totdeauna imprudent sa faci politica dupa sondaje. In caz de anticipate, rezultatul cel mai probabil este tot o ciulama precum cea iesita din urne la sfarsitul anului trecut. "Solutia imorala" risca sa devina o coalitie intre Alianta si Partidul Social-Democrat, asa cum vedem ca se intampla in Bulgaria. O majoritate lipsita de orice echivoc nu poate rezulta decat din adoptarea sistemului uninominal.
Revin, asadar, la ideea revolutiei institutionale de care vorbeam la inceputul acestui an. Mai mult, daca mi-ar cere cineva sfatul, as recomanda adoptarea unui pachet de masuri care sa clarifice o data pentru totdeauna scena politica de la noi: anticipate, fuziune si vot majoritar ("uninominal"). Fuziunea de dragul fuziunii nu are sens, dupa cum nu cred ca anticipatele de dragul anticipatelor prezinta vreun interes. Repet, alegerile anticipate devin un proiect promitator, daca sunt organizate pe baza unui nou sistem electoral. Iar votul majoritar antreneaza de la sine fuziunea dintre Partidul National-Liberal si Partidul Democrat.
Desigur, sunt destul de realist ca sa inteleg ca lucrurile nu vor evolua conform analizelor si recomandarilor mele. Nu este vorba de "solutii ideale", ci pur si simplu de formule logice, derivate din natura institutiilor noastre politice. Am fost, de exemplu, criticat de unii pentru articolul in care evocam o coalitie intre Alianta si PSD. Criticii mei nu au inteles insa ca nu era un deziderat personal. Multa lume ar fi fost pe buna dreptate profund dezamagita de o asemenea formula. Dar trebuie sa intelegem ca sistemul proportional isi are regulile lui, printre care se numara disponibilitatea pentru compromisuri si aplicarea unei aritmetici simple (minimum de partide implicate si maximum de locuri in Parlament). Daca nu vrem "solutii imorale", adica formule de compromis, atunci e cazul sa schimbam regula jocului.
Din pacate, politicienii romani au un dispret suveran pentru "teorii". Teza exceptionalismului romanesc are si ea foarte multi adepti: adica nu veni dumneata de la Berlin sa ne spui noua cum se face politica in Romania. De altminteri, nici nu intentionez asa ceva. Atrag doar atentia ca exista un divort profund intre comportamentul politic si logica imanenta a institutiilor de la noi. Daca vrem sa fim unici in Europa, nu e de mirare ca ajungem sa fim ultimii.
Revenind insa la anticipate si la propunerile mele, e clar ca reforma modului de scrutin nu se poate face fara un acord prealabil intre Alianta si Partidul Social-Democrat. Dar este tot la fel de evident ca cele doua forte politice principale nu vor ajunge la vreun consens asupra unui subiect, oricare ar fi el. Si este relativ simplu sa reconstruim pentru fiecare in parte care sunt calculele pentru mentinerea unui discutabil status quo institutional. Partidul Democrat nu vrea fuziunea, crezand pe buna dreptate ca poate castiga mai mult de pe urma popularitatii lui Traian Basescu. Partidul National-Liberal este atasat, pe la fel de buna dreptate, de identitatea sa glorioasa. Iar Partidul Social-Democrat e pus pe zadarnicirea oricarei reforme venite din partea actualei puteri si considera ca votul proportional va limita pierderile inevitabile dintr-o noua consultare electorala.
Atata numai ca situatiile cu adevarat tragice sunt cele in care toata lumea are dreptate, precum Antigona si Creon in tragedia lui Sofocle.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.