"Omerta" din Justitie mosita de PSD merge ca unsa

Consiliul Superior al Magistraturii, pe mainile caruia au fost date prin lege toate atributiile in ceea ce priveste cariera, pregatirea si sanctionarea disciplinara a magistratilor, se dovedeste a fi o institutie care i-a scapat pe membri sai de sub control. Daca Justitia nu da semne de indreptare, ci dimpotriva, inregistreaza o nemultumire populara care se reflecta intr-un procent de 80% al neincrederii cetateanului in actul de justitie, aceasta se datoreaza cu predilectie CSM-ului, care a oprit motoarele in directia sanctionarii disciplinare a magistratilor incompetenti sau de rea-credinta. Cei care compromit roba judecatoreasca ar fi trebuit sa fie prima preocupare a Consiliului tocmai pentru ca, dupa eliminarea recursurilor in anulare, recunoasterea abaterilor judecatoresti este singura cale prin care cetateanul mai poate revizui o hotarare stramba si impiedicat sa se adreseze Curtii Drepturilor Omului de la Strasbourg. In practica, insa, lucrurile stau pe dos. Actiunile disciplinare au scazut de cateva zeci de ori fata de ultimii ani (cand acestea erau atributul ministrului Justitiei), ajungand pana la rusinoasa cifra de doua actiuni, in prima jumatate a anului 2005. Din aceste doua actiuni, una s-a finalizat prin absolvirea de raspundere a magistratului in cauza, iar cealalta s-a amanat undeva prin toamna.
Sistemul colegiilor de conducere nu functioneaza
Foto: MEDIAFAX Consecinta acestui fenomen - care demonstreaza ca in Justitie s-a instaurat un pact de tip "Omerta", in care magistratii se acopera unii pe altii gratie permisivelor legi de "reforma" ale Justitiei promulgate in septembrie 2004 de PSD - se transpune intr-o sfidare a justitiabililor care cad victime ale sistemului si care au ajuns sa se planga peste tot, fara sanse de izbanda. Ziarul ZIUA a avertizat inca de anul trecut asupra faptului ca sistemul judecarii abaterilor magistratilor de catre colegiile de conducere ale Curtilor de Apel (adica de colegii celui impotriva caruia s-a depus plangerea disciplinara) va impiedica tragerea la raspundere a celor care incalca legea. Aceasta, deoarece colegiile sunt compuse din sefi, care nu rezista tentatiei de a-si acoperi subalternii, pentru a-i "supune" propriilor interese, dar si stranselor prietenii existente in cadrul aceluiasi colectiv.
Astfel, in prezent, Consiliul Superior al Magistraturii nu poate face nimic impotriva unui magistrat, daca nu este sesizat cu o actiune disciplinara de catre colegiul de conducere al Curtii de apel sau Parchetului afiliat, din care magistratul face parte.
Romanii se inghesuie la CEDO
Conform unor informatii puse la dispozitie de CSM, in primele sase luni ale anului 2005, justitiabilii au formulat 1627 de plangeri disciplinare contra unor judecatori si procurori din intreaga tara, la care s-au adaugat peste 300 de reveniri. In tara, lucrurile stau si mai rau, in sensul ca la cele 16 Curti de apel s-au inregistrat alte cateva mii de plangeri. Din toate acestea, CSM ne-a informat prin adresa nr. 1640/DIJ/5 iulie 2005, ca a primit de la Curtile de apel si Parchetele de pe langa acestea, in cursul anului 2005, doar doua actiuni disciplinare, una venita de la Curtea de Apel Pitesti (pe care CSM a respins-o ca inadmisibila prin Hotararea nr. 8 din 31.05.2003) si o alta de la Curtea de Apel Ploiesti (cazul judecatorului Vasile Malaescu, de la Judecatoria Valenii de Munte, care si-a rupt propria minuta din dosar si a dat o noua sentinta, complet schimbata, caz amanat pentru luna septembrie).
Judecand dupa aceste rezultate, s-ar crede ca am atins o Justitie perfecta, in care procurorii nu gresesc niciodata, iar la judecatori abaterile ar fi minore. In realitate, in toata tara este un dezastru, iar numarul de romani care se plang in prezent la CEDO de la Strasbourg, pentru ca in tara nu mai au cai de atac dupa eliminarea recursurilor in anulare, a ajuns de ordinul miilor anual.
Rezultate zero pe 2005
Inspectia Generala a CSM (corpul propriu de inspectori) are atributii de cercetare a oricarui magistrat, insa in caz ca se constata savarsirea unor abateri disciplinare, CSM sesizeaza colegiul de conducere al instantei sau parchetului celui "parat", pentru a astepta ca acesta, daca binevoieste, sa-l sesizeze la randul lui cu actiunea disciplinara, pentru a putea sa-l judece, potrivit legii, pe magistrat. Acest lucru s-a intamplat in mai multe cazuri, dar numai unde presa sau ministrul Justitiei, Monica Macovei a cerut investigarea unor abateri. Astfel, in 2005, Inspectia CSM a intreprins investigatii in cazurile procurorilor de la Parchetul General, din dosarele "Tiriac jr." si "Dinu Patriciu", precum si a procurorilor PNA din cazul "Petre Ciobotea". In primul caz, s-a decis sesizarea Parchetului Inaltei Curti, pentru promovarea unei actiuni disciplinare, in speta fiind depistati cu "pacate" procurorul sef Gheorghe Muscalu, subalterna sa Carmen Gherghisan si alti procurori. In cazul "Dinu Patriciu" s-au depistat abateri ale procurorilor DIICOT, dar cazul s-a amanat, iar in privinta procurorilor PNA s-au dispus verificari suplimentare.
In concluzie, se poate spune ca pentru sanctionarea abaterilor comise in primele sase luni ale anului 2005, CSM nu a avut nici un rezultat, nu a dat nici o sanctiune, singurele dosare disciplinare vanturate pe la unele sedinte, fiind din cele mostenite de anul trecut sau preluate de la fosta Inspectie a Ministerului Justitie, unde in majoritatea cazurilor, magistratii in culpa si-au dat repede demisia ori s-au pensionat, pentru a scapa de sanctiune (vezi cazurile judecatorilor Florea Visan, Simona Lungu si Emil Ghergut).
Cu atare rezultate, Justitia romana e la un pas de a scapa total de sub control, prin inocularea ideii ca magistratii, orice ar face, nu raspund disciplinar.
Ministrii erau mai eficienti
Comparativ cu perioada cand ministrii Justitiei erau titularii actiunilor disciplinare si sesizau ei CSM-ul, se constata o scadere drastica a factorului coercitiv. "Campioana" la responsabilizarea magistratilor a fost, paradoxal, fosta ministra Rodica Stanoiu (care a promovat zeci de actiuni disciplinare si a dat aproape 100 de avize de cercetare penala), urmata la ceva distanta de inlocuitorul ei, Cristian Diaconescu. Datorita faptului ca prezenta ministrului in materia disciplinara a fost criticata ca un amestec al politicului in Justitie, competentele au fost pasate CSM-ului si colegiilor de conducere ale Curtilor de apel prin legile din septembrie 2004. Lasati sa-si faca singuri curatenie in propria ograda, factorii de decizie din Magistratura ne demonstreaza prin actiunile lor ca nu vor sa dea nimanui socoteala.
Erorile judecatoresti, topite ca prin fum
Pe latura penala, situatia e si mai dezastruoasa, in sensul ca de cand Sectia de Urmarire Penala si Criminalistica a Parchetului Inaltei Curti este pastorita de procurorul sef Gheorghe Draghici, care are competenta de a instrumenta plangerile penale contra magistratilor, aceasta sectie nu s-a remarcat cu nici o trimitere a vreunui magistrat in judecata in ultimii ani, desi plangerile au venit cu miile in ultimii ani.
Statisticile publicate de ZIUA in ultimile luni, arata ca din 1990 si pana in 2004 s-au inregistrat circa 400 de erori judiciare pe an la instantele de judecata si tot atatea la parchete. In cazul judecatorilor, erorile erau cuantificate prin numarul de recursuri in anulare admise de Inalta Curte, iar in cazul procurorilor prin numarul de achitari ai celor trimisi in judecata ori arestati (pana in octombrie 2003 cand procurorii puteau emite mandatele de arestare). Insasi bilantul activitatii judecatoresti pe 2004 arata un procent de casari de peste 50%. Au disparut din senin aceste erori?
Sunt de notorietate, mai ales la procurori, cazurile in care inculpatii trimisi in judecata au fost achitati de instante, dar s-a vazut vreun procuror sa raspunda pentru aceasta? Dar judecatorii din cazuri precum "Tundrea", care a stat ani grei nevinovat in puscarie, cazuri intalnite tot mai frecvent in ultimii ani? Iata situatii fata de care CSM ar trebui sa-si reconsidere activitatea si sa mute centrul de greutate al activitatii sale, de la promovari in functie (pentru care exista o mobilizare fara precedent), la responsabilizarea magistratilor care au transformat actul de justitie intr-o "loterie" la care castiga cine trebuie.

---

Despre autor: