In societatea romaneasca traiesc alaturi si se dispretuiesc reciproc o minoritate avand conceptii liberale si inegalitare si o majoritate avand mentalitati autoritare si egalitare. Una este negativul celeilalte.
Minoritatea s-a format prin tran
In societatea romaneasca traiesc alaturi si se dispretuiesc reciproc o minoritate avand conceptii liberale si inegalitare si o majoritate avand mentalitati autoritare si egalitare. Una este negativul celeilalte.
Minoritatea s-a format prin transformarea Romaniei traditionale sub influenta globalizarii, adica a expansiunii modelului anglo-american. Ea se compune din elitele intelectuale, in special cele urbane, de educatie umanista si instruite in Occidentul dezideologizat, deznationalizat, dezindustrializat, decrestinat si in declin demografic al ultimelor decenii. Acestora li se adauga intreprinzatorii tranzitiei cu mentiunea ca ei ataseaza liberalismului autohton o nuanta nationala (nationalismul economic) consecutiva incapacitatii de a concura liber pe piata mondiala. Dreapta romaneasca reflecta punctul de vedere si asteptarile respectivei minoritati. Avand o baza sociala minoritara ea genereaza guverne minoritare fragile, provizorii si tranzitorii, pasagere si efemere. Incepand prin a fi aduse la putere de votul sanctionatoriu al electoratului majoritar, acestea sfarsesc, dupa un exercitiu de administrare extenuant intrucat este legic impopular, prin a disparea in neant.
Majoritatea romanilor, conservand un model de viata care imbina autoritatea paternala cu egalitatea uniformizanta, constituie un grup cu o dominatie numerica atat de stabila incat a nascut o adevarata hegemonie socialista si a facut din democratia romaneasca una monopartida. Chiar si in opozitie, partidul stangii democrate (PSD) domina viata politica spre isterizarea dreptei. Periferica in sistem, aceasta se straduie sa prezinte stanga ca fiind anti-sistem. De aici vin si perenitatea puterii PSD si antipesedismul visceral al neputincioasei si divizatei elite de dreapta.
Pretutindeni acolo unde viziunea populara asupra cetatii ideale se bazeaza pe tandemul autoritate-egalitate - din Masivul Central francez sau Emilia-Romagna italiana pana la Moscova sau Beijing - ideologia dominanta este cea comunista la stanga si cea fascista la dreapta. Amenintarea ruso-sovietica a impins stanga romaneasca spre centru. La aceasta a contribuit si slabiciunea - nu atat cantitativa cat calitativa - a proletariatului roman format mai ales din taranime dezradacinata, slab organizata si incapabila de a fascina politic. Pe de alta parte, implinirea norocoasa a idealului national roman in 1918, confruntarea cu etnocentrismul maghiar, precum si integrarea orizontala a indivizilor egali intre ei, specifica unei societati pentru care cetateanul este personificarea omului universal, a inhibat nationalismul etnic romanesc inlocuindu-l cu unul geo-politic si a rapit dreptei romanesti argumentul national. De aceea la romani national-populismul (PRM) este tot doar un factor de regularizare.
In acest context, spre a contracara hegemonia stangii democrate, a aparut "autoritar-populismul" - un extremism de stanga postcomunist bazat, in lipsa unui proletariat respectat, pe ideea de "dictatura populara". Exponentul sau este Traian Basescu. In discursul basescian accentele nationaliste sunt doar accidentale. Populismul domnului Basescu nu este, deci, de dreapta ci de stanga. Dreapta conserva si administreaza conform cu logica existentului. Natiunea este un asemenea dat pe care national-populistii il exalta. Stanga schimba, revolutioneaza. Ideea nationala accepta diferenta dintre natiuni si incearca sa acrediteze fie dominatia celei mai puternice fie izolarea lor la nivel mondial (neutralitate) sau regional (autonomie culturala). Ideia socialista bazata pe egalitate tinde sa transforme natura inegala a societatii. In acest scop este nevoie de autoritate. O autoritate moderata pastreaza inegalitatea sociala dar garanteaza echivalenta sanselor sau, prin redistributie, convietuirea inegalilor. Autoritatea absoluta ajunge la egalitarism.
Cu aptitudinile sale native care nu il recomanda ca sef de stat ci mai degraba ca sef de stat major la o unitate de jandarmi din provincie, Traian Basescu cauta autoritatea absoluta promitand egalitatea absoluta. El raspunde astfel asteptarilor Romaniei profunde. Pe cand dreapta minoritara propune o revolutie culturala - necesara spre a face acceptate actualele inegalitati - iar stanga moderata majoritara proiecteaza o reforma sociala - apta a genera cu incetul un stat nou integrator - autoritar-populistul Traian Basescu vesteste o revolutie politica deghizata in revolutie sociala - spre a confisca puterea. Asa se explica popularitatea sa care sfideaza bunul simt. Statuia pe care romanii i-o ridica este, insa, principalul sau dusman. Cand nimic - nici trezirea elitei minoritare de dreapta, nici criticile stangii democrate - nu il va mai putea atinge, lipsa de masura a propriului monument ii va induce o temeritate autodistructiva. Din pacate caderea sa nu va atrage doar decesul cezarismului bazat pe utopia egalitara inventata de el, ci va leza si destinul Romaniei.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.