La mai bine de trei ani de la caderea regimului despotic al lui Saddam Hussein, noul guvern de la Bagdad este pe cale sa se intoarca la modelul de conducere prin teroare care a mentinut Partidul BAAS la putere in Irak timp de decenii. Metodele: ar
La mai bine de trei ani de la caderea regimului despotic al lui Saddam Hussein, noul guvern de la Bagdad este pe cale sa se intoarca la modelul de conducere prin teroare care a mentinut Partidul BAAS la putere in Irak timp de decenii. Metodele: arestari aleatorii, interogatorii brutale in centre de detentie secrete, torturi si abuzuri infricosatoare, executii sumare. Nu este vorba despre incidente izolate, ci despre un adevarat fenomen - a concluzionat, dupa o ancheta aprofundata, publicatia britanica "The Observer". Fenomen de care noul Minister irakian de Interne nu este deloc strain. La Bagdad, jurnalistul Peter Baumont a adunat probe care incrimineaza asa-zisele "unitati de interventie rapida", noile forte de commando ale politiei irakiene. Printre probe: declaratii ale victimelor si martorilor oculari, dar si inregistrari video realizate in timpul autopsierii unor "suspecti" retinuti de autoritati si descoperiti ulterior la morga. Urmele de violenta de pe aceste cadavre spun multe despre respectul pe care noile autoritati irakiene il manifesta pentru drepturile omului.
Povestea unui cadavru
Imaginile descrise de Peter Baumont de la "The Observer" sunt cutremuratoare. El analizeaza, in detaliu, probele video. Printre acestea, o filmare realizata, luna trecuta, intr-o moschee din Bagdad. Trupul neinsufletit al imamului Hassan an-Niami era pregatit pentru cele vesnice. Jurnalistul il cunoscuse pe raposat. Il intervievase anul trecut. An-Niami facea parte din conducerea Asociatiei Clericilor Musulmani. Se zvonea ca ar intretine legaturi cu insurgenta irakiana. Imamul nu facea nici un secret din faptul ca se opunea prezentei militare americane in tara sa. Apoi, timp de cateva luni, nu s-a mai auzit nimic de el. Pana cand, la sfarsitul lunii mai, televiziunea irakiana a anuntat capturarea sa. An-Niami era prezentat drept "capetenia unei grupari teroriste". Fusese descoperit intr-o locuinta a familiei sale, din nordul Bagdadului. Si arestat. O zi mai tarziu, cadavrul lui Hassan an-Niami ajungea la morga orasului. Avea nasul spart si un brat fracturat. O vertebra cervicala fisurata. Pieptul si abdomenul erau acoperite de arsuri, unele ca de tigara, altele mai mari, produse probabil cu un fier inrosit. Pielea de pe spate era crestata de urmele flagelarii. In genunchiul stang, de-o parte si de alta a rotulei, doua gauri ca de bormasina. In jurul incheieturilor de la maini, sangerii si umflate, mai atarnau inca doua perechi de catuse identice cu cele din dotarea politiei irakiene. Dupa toate aparentele, barbatul fusese atarnat, timp indelungat, legat de maini. Nu murise, insa, din cauza torturilor, ci impuscat. De aproape. Cateva gloante ii strabatusera pieptul, ultimele doua fusesera trase in cap. O executie.
Jurnalistul Peter Baumont comenteaza: "Se prea poate ca Hassan an-Niami sa fi fost un terorist. Sau sa fi avut cunostinta despre activitati teroriste. Sau poate ca a fost doar o persoana care protesta prea sonor impotriva prezentei trupelor straine in Irak. Nu vom sti niciodata. Nu a avut nici o sansa sa se apere, nu a beneficiat de un avocat, de un proces. Interogarea si uciderea sa incalca legile internationale. Si cazul sau nu este singular."
Tiparele ororii
Un primejdios "tipar" a reaparut in Irak:suspectii arestati de unitatile speciale ale Ministerului de Interne sunt gasiti, dupa cateva zile, la morga Ancheta saptamanalului britanic "The Observer" a scos la iveala faptul ca, departe de a fi un incident izolat, cazul lui Hassam an-Niami este emblematic pentru "modul de lucru" al unitatilor speciale care actioneaza acum in cadrul Ministerului irakian de Interne. Primele semnale cu privire la aceste abuzuri au venit din partea organizatiei Human Right Watch, intr-un amplu raport dat publicitatii in urma cu sase luni. Documentul vorbea (sprijinindu-se pe o ampla cazuistica) despre arestari complet arbitrare, despre detentii prelungite in lipsa oricarui proces, despre marturisiri obtinute prin tortura. Investigatia publicatiei britanice merge, insa, mai departe, dezvaluind dimensiunile reale ale ororii: existenta unei intregi retele de centre de detentie secrete, la adapost de orice control, operate de comandourile Ministerului de Interne. Aici totul este permis. Orice atrocitate. La finalul "interogatoriilor", suspectii sunt de multe ori executati, cadavrele lor fiind apoi abandonate pe vreun maidan. Asa s-a intamplat cu 12 fermieri din Medayeen, arestati intr-o piata din Bagdad. Barbatii dormeau pe sacii cu marfa, cand s-au trezit, in zori, inconjurati de "Interventia rapida". Trupurile lor au fost descoperite, cateva zile mai tarziu, intr-o groapa de gunoi din nordul orasului. Toti fusesera impuscati in cap. Inainte de a muri, fusesera insa groaznic schingiuiti. O demonstrau urmele de pe corp. Urme foarte asemanatoare cu cele descoperite pe cadavrul imamului an-Niami. O soarta asemanatoare a avut Tahar Mohammed Suleiman al-Mashadani, arestat pe cand se ruga in fata unei moschei din Abu Ghraib. Douazeci de zile mai tarziu, trupul sau a ajuns la morga. Era atat de mutilat, incat familia a avut dificultati in a-l identifica.
"Acestea nu sunt cazuri izolate", afirma Peter Baumont. Si fenomenul nu se limiteaza doar la zona Bagdadului. Nici macar la triunghiul sunnit, considerat centrul insurgentei irakiene. El a fost semnalat deja si in sudul siit. Peste tot, cadavrele victimelor indica un "tipar" comun: atarnarea - pentru perioade lungi - de mainile incatusate, arsurile, gaurile de bormasina in genunchi, si, la final, executiile sumare. Peter Baumont considera ca nu mai poate fi vorba despre "coincidente", ci despre un mod de operare. Un mod de operare care utilizeaza cele mai odioase metode ale politiei politice din vremea lui Saddam.
Centrele secrete de tortura
In toate cazurile investigate de "The Observer", victimele au fost torturate si ucise dupa ce fusesera arestate de unitatile speciale ale Ministerului irakian de Interne, dintre care cea mai temuta pare sa fie Brigada "Abu Walid". Unde s-au petrecut, insa, aceste atrocitati? Publicatia britanica vorbeste despre existenta unor centre secrete de detentie, care functioneaza in paralel cu sistemul oficial. Punand cap la cap surse diverse, jurnalistul Peter Baumont a reusit chiar sa identifice cateva dintre aceste locuri ale groazei: unul functioneaza in cadrul inchisorii Al Hadoun, din cartierul Kharkh al Bagdadului; altul este situat in subsolul unui clinici din cartierul Shoula; Brigada "Abu Walid" dispune de propriul centru de interogare, in sediul sau din Piata Nissor. Potrivit zvonurilor, suspectii sunt schingiuiti si la baza aeriana al-Muthana, sau in fostul cartier general al Securitatii din vremea lui Saddam. Centre similare functioneaza si in afara Bagdadului. Peter Baumont mentioneaza Samara, Basra si orasele sfinte (Najaf, Kerbala). El considera credibile si informatiile potrivit carora mai multi detinuti din Kirkuk au fost dusi in Kurdistan, pentru a fi torturati acolo, in inchisori secrete.
Potrivit publicatiei "The Observer", Ministerul irakian de Interne nu poate fi strain de existenta acestei oribile retele. De altfel, chiar in sediul ministerului bataile si amenintarile sunt o practica destul de comuna. Nu in arestul de la subsol, asa cum se intampla in urma cu un an, ci in incaperile de la etajul sapte, unde se afla birourile unitatilor de interventie rapida. Totusi, torturile extreme nu au loc aici. Ceea ce nu inseamna ca responsabilii institutiei nu au cunostiinta despre ele. O demonstreaza marturia unui sofer de taxi din Bagdad, arestat in luna martie a acestui an. Tanarul, in varsta de 25 de ani, a avut ghinionul sa asiste la explozia unei masini capcana. Dupa deflagratie, s-a apropiat sa vada mai bine ce se intamplase. A fost ridicat imediat de soldati ai Garzii Nationale Irakiene, care l-au predat apoi Ministerului de Interne. Tanarul a avut noroc. A scapat doar cu cateva batai si mai multe reprize - relativ scurte - de "atarnare" de maini. A fost eliberat dupa ce familia sa a platit o spaga generoasa. Experienta l-a ingrozit, insa, atat de tare incat este hotarat sa se sinucida, mai degraba decat sa riste sa fie arestat din nou. El sustine ca a vazut ce li se intamplase unor suspecti adusi la Ministerul de Interne de la un centru de interogare al Brigazii "Abu Walid": "Am vazut barbati din Samara si Medayeen. Unii aveau rani in picioare. Altii nu-si puteau folosi lingurile. Erau nevoiti sa le stranga intre palme si sa-si miste numai capul." Urmele torturilor erau extrem de vizibile.
Marturia tanarului sofer de taxi (a carui identitate nu a fost, desigur, dezvaluita) este extrem de importanta pentru ca demonstreaza existenta unei corespondente intre centrele oficiale de detentie si cele secrete. Cu alte cuvinte, abuzurile inimaginalibe din Irak nu sunt "derapajele" catorva scelerati strecurati in politie, ci sunt cunoscute si tolerate la nivelul Ministerului de Interne.
Scandal in Marea Britanie
Dezvaluirile saptamanalului "The Observer" au provocat un imens scandal in Marea Britanie, mai ales dupa ce aceeasi publicatie a aratat ca sinistrele comandouri ale mortii din Irak au beneficiat de finantari generoase de la Londra. Dar si de fonduri americane si europene. Sume importante au fost acordate drept "ajutor nerambursabil" pentru dotarea serviciilor irakiene de securitate. Numai Ministerul britanic al Apararii a alocat in acest scop 27 de milioane de lire sterline, din care s-au cumparat arme, munitii, veste anti-glont si alte echipamente de interventie, precum si masini blindate. Politia irakiana a mai primit alte 20 de milioane de lire sterline din partea organizatiei guvernamentale "Global Conflict Prevention Pool", prin contributiile ministerelor Apararii, de Externe si al Departamentului pentru Dezvoltare Internationala. O parte din banii contribuabililor britanici finanteaza atrocitatile din Irak, avertizeaza "The Observer". Publicatia pune sub semnul intrebarii angajamentul cabinetului de la Londra de a refuza orice ajutor guvernelor care tolereaza sau incurajeaza incalcarea drepturilor omului. Oficialitatile britanice au fost in repetate randuri informate - sustine Peter Beaumont - cu privire la abuzurile comise in Irak in numele contrainsurgentei. Abuzuri care s-au inmultit primedios dupa instalarea guvernului lui Ibrahim Jaffari.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.