Cazul Rotaru zguduie serviciile secrete

Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a adoptat, marti, o rezolutie interimara privind implementarea de catre Romania a deciziei CEDO din mai 2000, in cazul Rotaru, hotarare in care Curtea constata ca legea nu a impus limite suficient de precise autoritatilor in activitati de securitate nationala. Respectiva decizie a CEDO subliniaza ca legislatia romaneasca nu impune limite destul de clare in activitatile de strangere, inregistrare si arhivare a informatiilor privind securitatea nationala desfasurate de catre autoritati si nu permite indivizilor sa se opuna posibilitatii ca serviciile de informatii sa detina date despre vietile lor private, sau nu pot contesta veridicitatea acestor informatii. Astfel, Comitetul a cerut autoritatilor romane sa adopte rapid noi reforme legislative necesare pentru a raspunde criticilor facute de CEDO in legatura cu sistemul de strangere si stocare de informatii de catre serviciile secrete.
Rezolutia Comitetului de Ministri al CE pare ca pune cu "botul pe labe" serviciile secrete din Romania, acestea fiind pe cale sa primeasca o mare lovitura in privinta detinerilor de informatii referitoare la viata privata a persoanelor precum si a limitelor pana la care se poate merge cu strangerea informatiilor. Dar, acest lucru se va intampla numai in momentul in care Romania va adopta prevederi stricte in privinta strangerii, inregistrarii si arhivarii informatiilor privind securitatea nationala. Dar si atunci, mai trebuie indeplinita o conditie: serviciile secrete sa respecte la litera aceste prevederi. Pentru ca, sub pretextul strangerii de informatii care au legatura cu securitatea nationala, serviciile secrete pot asculta cam tot ce misca, pot strange orice informatii, chiar daca acestea vizeaza viata privata a persoanei. Cuvantul securitate nationala a devenit formula magica prin care orice este posibil. In numele securitatii nationale se pot urmari oameni care nu au nici o legatura cu acest aspect, se pot asculta discutii personale, private, se pot rezolva polite, se poate practica santajul. Si daca la final se dovedeste ca inregistrarile, informatiile, nu au nici o legatura cu securitatea nationala, ci cu viata privata, asta e. Se mai intampla. Nimeni nu pateste nimic. Materialele adunate sunt arhivate, puse la pastrare, poate vor fi bune la ceva. Candva.
1948
Rezolutia UE a avut ca punct de plecare o decizie a CEDO din anul 2000. Aurel Rotaru a adresat o plangere CEDO indreptata impotriva Romaniei, in care invoca incalcarea dreptului la respectarea vietii private. El se referea la faptul ca SRI detine si foloseste un dosar ce contine date personale. Mai invoca si o incalcare a dreptului de acces la instanta si a dreptului de a beneficia de o rezolvare in fata unei instante nationale, competenta vizand pronuntarea asupra cererii de modificare sau de distrugere a dosarului. Rotaru s-a nascut in 1921, fiind jurist de profesie. In 1946, dupa instaurarea regimului comunist, lui Rotaru, care la acea vreme era student, i s-a refuzat de catre prefectul judetului Vaslui publicarea a doua brosuri, "Suflet de student" si "Proteste", pe motiv ca ar fi avut un caracter antiguvernamental. Nemultumit de refuz, el a adresat prefectului doua scrisori in care protesta impotriva faptului ca noul regim popular a suprimat libertatea de exprimare. In urma acestor scrisori, pe 7 iulie 1948, Rotaru a fost arestat, iar in 20 septembrie 1948, Tribunalul Popular din Vaslui l-a condamnat la un an de inchisoare pentru ultraj. Dupa 1989 a fost adoptat Decretul-lege nr. 118/1990, care acorda unele drepturi persoanelor persecutate de regimul comunist si care nu au avut activitate fascista. In baza acestei legi, in 30 iulie 1990, Rotaru a depus o cerere la Judecatoria Barlad prin care chema in judecata Ministerul de Interne si Ministerul Apararii Nationale, precum si Directia Muncii din judetul Vaslui, solicitand ca perioada in care s-a aflat in executarea pedepsei dispuse prin hotararea penala din 1948 sa fie luata in considerare la calcularea anilor de vechime in munca, cerand totodata si restituirea drepturilor banesti corespunzatoare.
Scrisoarea care a condamnat statul roman
In 11 ianuarie 1993, Judecatoria Barlad a pronuntat o sentinta prin care constata ca in perioada 1946-1949 reclamantul fusese persecutat din motive politice, admitand astfel cererea lui Rotaru. Numai ca, Ministerul de Interne a prezentat instantei o scrisoare din 19 decembrie 1990, primita de la Serviciul Roman de Informatii, in care se spunea ca Rotaru a activat ca membru legionar in Asociatia Studentilor Crestini. "La adresa dumneavoastra nr. 99.110 din 11 decembrie 1990, privind pe numitul Rotaru Aurel, din Barlad, va facem cunoscut ca in urma verificarilor efectuate au rezultat urmatoarele:- sus-numitul, pe perioada efectuarii studiilor la Facultatea de Stiinte din Iasi a activat ca membru legionar in Asociatia Studentilor Crestini;- in anul 1946 a inaintat Cenzurii orasului Vaslui doua brosuri, solicitand publicarea lor, dar nu a obtinut acest lucru, deoarece aveau continut antiguvernamental;- sus-numitul nu are fond penal si nu a fost arestat in perioada mentionata de el;- intre anii 1946-1948, datorita conceptiilor sale a fost chemat de mai multe ori de catre organele de siguranta si audiat in legatura cu atitudinea sa".
SRI chemat in judecata
Aurel Rotaru a actionat in judecata Serviciul Roman de Informatii, declarand ca nu a fost niciodata membru al miscarii legionare, ca nu a fost student la Facultatea de Stiinte, ci la Facultatea de Drept din Iasi, precum si faptul ca si alte informatii furnizate de SRI in scrisoarea din 19 decembrie 1990 erau false si defaimatoare. El a cerut instantei sa oblige SRI sa-i plateasca despagubiri pentru prejudiciul moral suferit. Totodata, a solicitat ca aceasta institutie sa fie obligata sa modifice sau sa distruga fisierul continand informatiile cu privire la presupusul sau trecut legionar. In 6 ianuarie 1993, Judecatoria Bucuresti a respins cererea, Rotaru atacand decizia. Pe 18 ianuarie 1994, Tribunalul Municipiului Bucuresti a constatat ca informatia privind trecutul legionar al acestuia era falsa, dar a respins recursul. S-a motivat ca nu exista o culpa a SRI din moment ce institutia nu era decat depozitarul datelor contestate, iar in lipsa culpei nu se poate vorbi de raspundere civila. Instanta a constatat ca informatiile au fost culese de fostele servicii de siguranta ale statului, iar in urma desfiintarii acestor servicii, arhivele au fost transmise Securitatii, iar in anul 1990 SRI a preluat arhivele fostei Securitati. In 15 decembrie 1994, Curtea de Apel Bucuresti a respins recursul declarat de Rotaru impotriva deciziei Tribunalului Municipiului Bucuresti din 18 ianuarie 1994, cu urmatoarea motivare: "Curtea constata ca recursul nu este fondat. In virtutea competentei legale pe care o are Serviciul Roman de Informatii de depozitare a arhivelor fostelor organe de siguranta, prin adresa nr. 705.567/1990 a comunicat Ministerului de Interne imprejurari ce vizeaza activitatea personala a recurentului in timpul efectuarii studiilor universitare, asa cum sunt reflectate in documentele relatate in acea perioada de catre organele de siguranta. Rezulta ca instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze sau sa modifice continutul adresei redactate de SRI, care este numai depozitar al fondului arhivistic al fostelor organe de siguranta ale statului. Respingandu-i actiunea, instantele judecatoresti nu au incalcat prevederile din Constitutie si nici dispozitiile Codului civil, ci au judecat pricina potrivit competentei prevazute de Codul de procedura civila."
Plangere la CEDO
Instanta CEDO Aurel Rotaru nu se lasa, iar in 13 iunie 1995 introduce la CEDO o solicitare prin care dorea obligarea la despagubiri a tuturor judecatorilor care i-au respins cererea prin care solicita anularea sau distrugerea fisierului. A afirmat ca atat Tribunalul Judetean Vaslui, cat si Curtea de Apel au refuzat sa o inregistreze. In luna iunie 1997, ministrul Justitiei a comunicat directorului SRI ca plangerea lui Rotaru a fost declarata admisibila de catre Comisia Europeana a Drepturilor Omului. Ministrul Justitiei a solicitat directorului SRI sa verifice inca o data daca barbatul apartinuse miscarii legionare si daca aceasta informatie se va dovedi falsa, sa instiinteze reclamantul despre acest fapt, pentru ca acesta sa-l poata folosi ulterior intr-o eventuala cerere de revizuire. SRI informeaza ca datele privind trecutul legionar al lui Rotaru, mentionate in scrisoarea din 19 decembrie 1990, au fost obtinute in urma studierii arhivelor acestei institutii. A fost gasit un tabel intocmit de Biroul Sigurantei din Iasi, in care la numarul 165 era mentionat un anume Aurel Rotaru, "element de masa, membru al Asociatiei Studentilor Crestini". SRI a aratat ca tabelul era din 15 februarie 1937 si a apreciat ca, deoarece la acea data Rotaru, "in varsta de aproximativ 16 ani, nu putea fi student la Facultatea de Stiinte din Iasi, credem ca ne aflam in prezenta unei regretabile erori care a facut sa consideram ca domnul Rotaru Aurel din Barlad este aceeasi persoana cu cea inscrisa in tabelul respectiv ca membru legionar".
Serviciul de Informatii, in eroare
O copie a scrisorii i-a fost trimisa lui Rotaru, care in 25 iulie 1997 a solicitat Curtii de Apel Bucuresti revizuirea hotararii pronuntate la 15 decembrie 1994. In cererea de revizuire el a solicitat anularea documentelor defaimatoare, un leu cu titlu de despagubiri morale, precum si rambursarea, la valoarea actuala, a tuturor taxelor si cheltuielilor suportate de la inceputul procedurii. In replica, SRI solicita respingerea cererii de revizuire, apreciind ca, fata de scrisoarea din 6 iulie 1997, cererea a ramas fara obiect. Printr-o hotarare definitiva din 25 noiembrie 1997, Curtea de Apel Bucuresti a anulat hotararea din 15 decembrie 1994 si a admis cererea reclamantului, cu urmatoarea motivare:"Din adresa nr. 4.173 din 5 iulie 1997, eliberata de Serviciul Roman de Informatii rezulta ca in fondul de arhiva nr. 53.172, volum 796 la fila 243, se gaseste un tabel cu membrii legionari care nu isi au domiciliul stabil in Iasi, unde la pozitia 165 apare Rotaru Aurel - student Stiinte, membru al Asociatiei Studentilor Crestini, legionar, element de masa. Intrucat la data intocmirii tabelului, respectiv - 15.02.1937 revizuentul avea varsta de aproape 16 ani, nu a urmat cursurile Facultatii de Stiinte din Iasi, iar din verificarile efectuate ulterior in evidentele cu membrii legionari nu apar numele si prenumele revizuentului ca fiind cu domiciliul la Barlad si cu datele personale ale acestuia, SRI considera ca se afla in fata unei regretabile confuzii de nume, iar persoana inclusa in tabel nu este revizuentul-reclamant. Vazand continutul ultimei adrese, se constata ca acest inscris indeplineste conditiunile legale de act nou, determinant in cauza prin caracterul sau hotarator in a schimba total situatia de fapt retinuta anterior, inscris care cuprinde date ce nu au putut fi infatisate in fazele procesuale precedente dintr-o imprejurare mai presus de vointa reclamantului-revizuent. Cererea se apreciaza ca fondata si va fi admisa, urmand a fi retractate hotararile pronuntate anterior in cauza si actiunea reclamantului-revizuent va fi admisa asa cum a fost formulata."Numai ca instanta nu s-a pronuntat asupra cererii privind obligarea la despagubiri si nici cu privire la cheltuielile de judecata, asa cum ceruse Rotaru.
Dosarul, folosit de SRI
Guvernul a sustinut in fata CEDO ca Rotaru nu se mai poate pretinde "victima", subliniind ca acesta a obtinut castig de cauza in fata Curtii de Apel Bucuresti care a declarat nule mentiunile incluse in scrisoarea SRI. Autoritatile romane au considerat ca singura incalcare a drepturilor lui Aurel Rotaru a provenit din aceasta scrisoare. In replica, Rotaru a solicitat CEDO sa continue examinarea cauzei, aratand ca Hotararea din 25 noiembrie 1997 nu a schimbat in mod fundamental situatia care a determinat plangerea initiala. CEDO a considerat ca simplul fapt de a recunoaste eroarea mentiunilor, dupa hotararea de admisibilitate nu poate constitui o reparatie adecvata a incalcarii drepturilor garantate si ca Rotaru nu are inca acces la dosarul sau secret, care nu este doar pastrat, ci si folosit de SRI. Din aceasta cauza, chiar si dupa Hotararea din 25 noiembrie 1997, folosirea de catre SRI a informatiilor privitoare la pretinsul trecut legionar al acestuia sau a oricaror alte informatii continute in dosarul sau nu poate fi exclusa.
Drepturile omului incalcate
O alta constatare a CEDO este extrem de interesanta. "In ceea ce priveste notiunea de victima, Curtea reaminteste ca o persoana poate, in anumite conditii, sa pretinda ca este victima unei incalcari, generata de simpla existenta a unor masuri secrete sau a unei legislatii ce permite astfel de masuri, chiar daca acestea nu i-au fost efectiv aplicate. O hotarare sau o masura favorabila reclamantului nu este suficienta, in principiu, pentru a pierde calitatea de victima, decat in situatia in care autoritatile nationale au recunoscut, explicit sau implicit, iar apoi au reparat incalcarea conventiei. Curtea observa ca reclamantul critica detinerea unui registru secret continand date care il privesc, a carui existenta a fost dezvaluita in mod public in cursul unei proceduri judiciare. Din acest motiv reclamantul se poate pretinde victima unei incalcari a Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale", arata CEDO.
Reglementari insuficiente
In ceea ce priveste decizia din noiembrie 1997 a Curtii de Apel Bucuresti, CEDO a apreciat ca aceasta reparatie nu este decat partiala si insuficienta pentru pierderea calitatii de victima si ca in afara faptului calitatii de victima ce izvoraste din detinerea unui fisier secret, Curtea a avut in vedere si alte elemente importante. "Se pare ca informatiile asupra pretinsului trecut legionar al reclamantului mai sunt inca pastrate in fisierele SRI fara sa fi fost facuta vreo mentiune cu privire la Hotararea din 25 noiembrie 1997. In plus, Curtea de Apel Bucuresti nu s-a pronuntat, si nici nu avea competenta sa o faca asupra faptului ca SRI este autorizat de legislatia romana sa detina si sa foloseasca fisiere create de fostele servicii de informatii, care contin informatii cu privire la reclamant. Or, capatul principal de cerere se refera la faptul ca legea interna nu reglementeaza suficient de precis conditiile in care SRI isi exercita atributiile si nu pune la dispozitie persoanei o cale de a obtine repararea eventualelor prejudicii in fata unei autoritati nationale. Curtea de Apel Bucuresti nu s-a pronuntat cu privire la despagubirile solicitate pentru prejudiciul moral suferit si nici asupra cheltuielilor de judecata", precizeaza CEDO.
Informatii despre viata privata detinute de SRI
Dand o lectie de drept reprezentantilor Romaniei la CEDO, care sustineau ca informatiile din scrisoarea SRI nu tin de viata particulara a lui Rotaru, ci de viata sa publica, Curtea reaminteste ca respectarea vietii private include dreptul individului de a intretine si dezvolta relatii cu semenii sai si ca nici o ratiune nu permite excluderea activitatii profesionale sau comerciale din sfera notiunii de viata privata. CEDO mai precizeaza ca unele date de natura publica pot tine de viata privata atunci cand ele sunt in mod sistematic adunate si introduse in fisiere tinute de autoritatile publice, cu atat mai mult cu cat se refera la trecutul indepartat al unei persoane. Curtea a constatat ca scrisoarea SRI continea diverse informatii asupra vietii lui Rotaru, in special asupra studiilor sale, activitatilor politice si cazierului sau judiciar, parte din ele fiind culese cu mai mult de 50 de ani inainte. In opinia Curtii, astfel de informatii, sistematic culese si introduse intr-un fisier tinut de agenti ai statului, pot fi analizate din punctul de vedere al notiunii de "viata privata", cu atat mai mult cu cat unele informatii au fost declarate nereale.
Dubii
CEDO a tinut sa aduca aminte statului roman ca atat inregistrarea de catre o autoritate publica a unor date privind viata privata a unui individ, cat si folosirea lor si refuzul de a acorda posibilitatea ca acestea sa fie contestate, constituie o incalcare a dreptului la respectarea vietii private si ca reiese fara nici o indoiala ca acest serviciu detine informatii referitoare la viata privata a lui Rotaru. "Atat inregistrarea acestor date, cat si folosirea lor, insotite de refuzul de a-i acorda reclamantului posibilitatea sa le conteste, constituie o incalcare a dreptului la respectarea vietii private. Dreptul intern nu definea cu suficienta precizie conditiile in care SRI putea sa arhiveze, sa comunice si sa foloseasca informatii referitoare la viata privata a reclamantului". CEDO a constatat ca legea romana autorizeaza SRI sa culeaga, sa arhiveze si sa foloseasca informatii care vizeaza securitatea nationala, motiv pentru care Curtea are dubii cu privire la relevanta pentru securitatea nationala a datelor detinute despre Rotaru, reamintind ca autoritatile romane trebuie sa aplice dreptul intern.
Informatii culese fara limite
CEDO mai spune ca "deoarece aplicarea unei masuri secrete de supraveghere a convorbirilor telefonice nu poate fi cenzurata de persoana vizata sau de public, legea contravine principiului preeminentei dreptului atunci cand marja de apreciere acordata executivului nu este limitata. Prin urmare, legea trebuie sa defineasca suficient de clar limitele marjei de apreciere acordate , dar si modalitatile de exercitare, avand in vedere scopul legitim al masurii in discutie, pentru a oferi persoanei protectie. " Judecatorii CEDO au mai constatat ca legea romana prevede ca pot fi culese, inregistrate si arhivate in dosare secrete informatii vizand siguranta nationala, dar ca nici o reglementare interna nu prevede limite ce urmeaza sa fie respectate in exercitarea acestei competente. Astfel, dreptul intern nu defineste genul de informatie ce poate fi inregistrata, categoriile de persoane susceptibile sa faca obiectul masurilor de supraveghere, precum strangerea si arhivarea datelor, nici imprejurarile in care pot fi luate aceste masuri si nici procedura care trebuie urmata. De asemenea, legea nu stabileste limite cu privire la vechimea informatiilor detinute si la durata pastrarii lor. Totodata, CEDO spune ca nu exista nici o dispozitie explicita si detaliata in legea romana cu privire la persoanele autorizate sa consulte dosarele, natura dosarelor, procedura care trebuie urmata si modul in care pot fi utilizate informatiile astfel obtinute. Curtea mai observa ca desi Legea nr. 14/1992 imputerniceste autoritatile competente sa autorizeze acele masuri necesare in vederea prevenirii si contracararii amenintarilor la siguranta nationala, motivul unor astfel de ingerinte nu este suficient de precis definit.
Distrugerea democratiei
CEDO mai mentioneaza ca trebuie sa verifice daca exista garantii adecvate si suficiente impotriva abuzurilor, deoarece un sistem de supraveghere secreta destinat sa protejeze siguranta nationala, motivat de ideea apararii democratiei, creeaza riscul de a o submina sau chiar de a o distruge. In acest caz, Curtea a retinut ca sistemul romanesc de strangere si arhivare a informatiilor nu furnizeaza astfel de garantii, deoarece legea nu prevede nici o procedura de control in timpul aplicarii masurii sau dupa ce aceasta a incetat." Detinerea si folosirea de catre SRI a unor informatii privind viata privata a reclamantului nu erau masuri prevazute de lege. Aceasta incalcare dispenseaza Curtea de sarcina de a examina legitimitatea scopului urmarit prin masurile dispuse si daca acestea erau "necesare intr-o societate democratica".
CEDO a mai constatat ca legile romane nu permit contestarea detinerii de catre agentii de stat a datelor cu privire la viata particulara a unei persoane sau contestarea veridicitatii acestor informatii si ca sistemul de control instituit nu vizeaza decat divulgarea de informatii cu privire la identitatea unor colaboratori si agenti ai Securitatii. In decizia CEDO se mai spune ca a existat o atingere grava a drepturilor lui Rotaru si ca statul roman trebuie sa-i plateasca acestuia 50.000 de franci francezi cu titlu de daune morale si 13.450 franci francezi cu titlu de taxe si cheltuieli.

---

Despre autor: