Tema privind stimularea intreprinderilor mici si mijlocii (IMM) este una dintre cele mai viu dezbatute in perioada de tranzitie. Este una dintre putinele teme cu care toate fortele politice par a fi ajuns la aceeasi concluzie: IMM-urile trebuie sprij
Tema privind stimularea intreprinderilor mici si mijlocii (IMM) este una dintre cele mai viu dezbatute in perioada de tranzitie. Este una dintre putinele teme cu care toate fortele politice par a fi ajuns la aceeasi concluzie: IMM-urile trebuie sprijinite. Interesant este ca, in ciuda acestei unanimitati in atitudine, in mod practic, masurile de stimulare au fost sporadice. IMM-uri au folosit mai degraba ca slogan electoral decat ca tinta a politicilor economice. Cea mai concreta solutie a fost cea care a dat posibilitatea legislativa a formarii microintreprinderilor, creand un tratament fiscal diferit pentru acestea. Numai ca, pe de o parte, in categoria microintreprinderilor intra doar o parte a IMM-urilor, iar, pe de alta parte, acest tip de diferentiere va trebui eliminat odata cu integrarea efectiva in Uniunea Europeana.
Legislatia microintreprinderilor a dat o solutie doar pentru problemele de natura fiscala ale IMM-urilor si doar pentru cele mai mici dintre ele. Foarte importanta ramane, insa, chestiunea accesului la creditare si care afecteaza marea majoritate a acestora. In prezent, peste 70% din fondurile utilizate pentru dezvoltare de catre IMM-uri provin din resurse interne. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in jumatate din cazuri, solicitarile de creditare la banci sunt respinse din cauza lipsei unor garantii reale. Realitatea arata ca IMM-urile intampina dificultati serioase in procesul de creditare si ca acest lucru se materializeaza printr-o decapitalizare a acestora.
In privinta inlesnirii accesului la resurse s-au incercat diferite formule, de la subventionarea directa pana la subventionarea dobanzii bancare. Toate aceste solutii au dat gres, ducand, adesea, la irosire de fonduri sau, si mai rau, la utilizarea lor oneroasa. Ele au dat gres in primul rand pentru ca solutiile utilizate nu tineau cont de regulile pietei, ba, adesea, le deturnau, creand o selectie perversa.
O solutie eficienta pentru a inlesni creditarea IMM-urilor ar fi implicarea fondurilor de garantare. Aceste institutii financiare pot prelua o parte din riscul creditului, garantand pentru o parte a acestuia. In situatia in care creditul nu poate fi returnat la banca de catre firma, fondul de garantare se obliga sa returneze creditul catre banca, in contul debitorului si in cuantumul preluat prin garantie.
In momentul de fata in Romania sunt operationale trei astfel de institutii: Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii, care utilizeaza fonduri bugetare, Fondul de Garantare a Creditului Rural si Fondul de Garantare a Creditelor pentru intreprinderi Private. Ele, spre deosebire de fondurile de investitii, nu intervin cu finantari directe, ci garanteaza pentru credite solicitate la banci. Expunerea acestor fonduri este, pana in prezent, de circa 100 de milioane de euro, ceea ce nu este putin, daca avem in vedere numarul fondurilor, dar nici nu e mult daca socotim necesitatile de finantare ale IMM-urilor.
Problema, in ce priveste dezvoltarea activitatii de garantare a creditelor, este ca bancile, in urma reglementarilor BNR, socotesc garantia oferita de aceste fonduri ca fiind riscanta si, in consecinta, sunt obligate sa asigure provizionare de 100% pentru sumele garantate de aceste fonduri. Argumentul BNR este acela ca aceste institutii de garantare nu sunt institutii de credit sau asimilate acestora si ca atare, nu se supun unei reglementari si supravegheri specifice, care sa le asigure, astfel, credibilitate. Argumentul nu se sustine cel putin din punctul de vedere al comportamentului fondurilor care, pana in prezent, s-au achitat cu corectitudine de obligatiile ce le-au revenit.
Solutia ar fi ca Banca Nationala sa accepte sa supravegheze, impreuna cu bancile, si fondurile de garantare. Stabilindu-se conditii de autorizare, de prudentialitate, de functionare si existand o institutie care sa vegheze la respectarea acestor conditii - anume Banca Nationala - nu ar mai exista nici un motiv ca garantiile oferite de fonduri sa fie riscante. In aceste conditii, bancile ar fi stimulate sa accepte implicarea fondurilor si rolul lor, in stimularea creditarii IMM-urilor, ar spori.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.