Marea Neagra a intrat in mod vizibil pe agenda cancelariilor diplomatice care conteaza. Si nu a intrat oricum, ci in calitate de zona intesata de conflicte. Conflicte inghetate, cel putin pentru moment. Riscurile care ameninta securitatea la Marea Ne
Marea Neagra a intrat in mod vizibil pe agenda cancelariilor diplomatice care conteaza. Si nu a intrat oricum, ci in calitate de zona intesata de conflicte. Conflicte inghetate, cel putin pentru moment. Riscurile care ameninta securitatea la Marea Neagra au fost enuntate astfel: instabilitate politica, trafice de armament, trafic de droguri si trafic de fiinte umane. Solutia pentru aceste probleme este vazuta in internationalizarea Marii Negre.
Romania si-a activat diplomatia in aceasta directie. Si nu cu pretentia de jandarm la palmierii de pe plaja. In calitate de stat de frontiera NATO si viitor membru al Uniunii Europene, Romania nu poate risca sa ramana indiferenta la amenintarile care vin dinspre Marea Neagra. Fasia transnistreana, intesata de militari, armament si munitie se afla la mai putin de 200 de kilometri de frontiera Romaniei. Transnistria a mai constituit si in trecut o baza de lansare a atacurilor in regiune. Inca de la razboaiele ruso-turce, pana la Armata a IX-a a lui Stalin si Armata a XIV-a sovietica, Transnistria a constituit o zona-gazda pentru o forta care sa domine arealul nord-pontic.
Istoria Marii Negre a fost dintotdeauna zbuciumata. Legand Asia de Europa, Pontul Euxin a adunat pe tarmurile sale negustori si oameni politici. Perioadele istorice lungi de mii de ani pastreaza doar amintiri vagi ale invaziilor. Arheologii scot la lumina din mormintele raspandite in jurul Marii Negre artefacte care atesta mutatii profunde: de la pantecoasele zeite matriarhale la topoarele incrustate cu simboluri solare. Din pacate nu putem afla mai nimic despre jocurile diplomatice dintre printii indo-europeni si sedentarii agricultori, despre razboaiele duse si distrugerile provocate. Insa pe masura ce ne apropiem de zilele noastre aflam tot mai multe despre destinul Marii Negre.
Grecii antici au colonizat in intregime tarmurile Marii Negre: Olbia, Tyras, Histria, Tomis, Callatis, Dionysopolis, Messembria, Chersones. Principalul produs cumparat: graul - atat de necesar pentru hranirea suprapopulatelor cetati grecesti. Marea Neagra transformata in lac grecesc va fi preluata ca atare de Imperiul Roman si apoi de cel Bizantin. Canstantinopolul, cel mai mare oras european la acea data, s-a aprovizionat cu grau aproape exclusiv de pe tarmurile pontice, mai ales dupa izbucnirea fervorii islamice care a taiat accesul la piata egipteana a cerealelor. Mai mult decat atat, invaziile arabe au blocat accesul european la pietele asiatice si la produsele de lux ca mirodeniile, pietrele pretioase si tesaturile fine. Acest blocaj a modificat in mod esential si economia europeana: importurile de aur pentru moneda depindeau in mod exclusiv de piata asiatica. Lipsa aurului in Europa a propulsat regatul franc, singurul posesor de argint capabil sa bata moneda.
Aceste mutatii au constituit sansa Marii Negre, transformata in placa turnanta a comertului mondial. Genovezii si venetienii au invadat tarmurile pontice preluand vechile colonii grecesti sau infiintand unele noi prin care au declansat importurile produselor asiatice. Monopolul bizantin a fost spart: Marea Neagra a devenit o mare internationala. Ascensiunea Imperiului Otoman a fost interpretata de actorii internationali de la acea data ca aparitia unui alt factor politic. Insa ambitiile imperiale turce au avut ca rezultat a doua monopolizare a Marii Negre. In mod semnificativ, prosperitatea Moldovei lui Stefan cel Mare s-a datorat iesirii la Marea Neagra. Cele doua cetati de la gurile Dunarii, Chilia si Cetatea Alba, asigurau un flux continuu de marfuri asiatice, care traversau in siguranta voievodatul inspre nordul european. Caderea Constantinopolului i-a obligat pe sultanii turci sa asigure hrana acestui oras colosal pentru acea perioada. Solutia a fost cea mostenita: transformarea Marii Negre intr-un lac turcesc. Rand pe rand coloniile genoveze au cazut, ultimele puncte de rezistenta, Chilia si Cetatea Alba fiind luate in 1484. Monopolul turcesc a fost spart abia in secolul al XVIII-lea prin atacurile lui Petru cel Mare, care afirma ca "eu nu caut pamant, ci apa" cu referire la bresele pe care intentiona sa le faca la Marea Baltica si Marea Neagra. Intentiile tariste de a stabili un nou monopol asupra Pontului Euxin au fost blocate prin razboiul Crimeei din 1856. Dupa cel de-al doilea razboi mondial Marea Neagra a fost inghetata - comertul intre malurile sale fiind practic zero.
Posibilitatea de a importa petrol din Asia Centrala deschide noi perspective pentru internationalizarea Marii Negre. O Europa flamanda de energie nu poate sa abandoneze o resursa bogata care se gaseste la granitele sale. Iar jocurile diplomatice de azi sunt doar o particica a fluxurilor si refluxurilor politice ale Marii Negre.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.