Mult discutata autonomie provinciala este, oricat de ciudat ar parea, gata realizata la noi - cel putin in ce priveste cultura (in politica, stabilitatea regionala necesara e asigurata de trecerea acelorasi personaje locale de la un partid la altul,
Mult discutata autonomie provinciala este, oricat de ciudat ar parea, gata realizata la noi - cel putin in ce priveste cultura (in politica, stabilitatea regionala necesara e asigurata de trecerea acelorasi personaje locale de la un partid la altul, in functie de rotatia partidelor la guvernare): mai vechi sau mai noi figuri de literati, de pilda, se autoadministreaza publicandu-si cartile pe cheltuiala proprie, la edituri in general minuscule, astfel ca adesea nici nu stii cu cine stai de vorba - tinere nubile ce par abia admise in vreun cenaclu iti pun in brate un vraf de carti, de poezie mai ales (caci in proza randurile trebuie totusi umplute de la un capat la celalalt, e mai mult de lucru), insi prafuiti, vag alcoolizati, carora, la prima vedere, ai fi tentat sa le dai un bacsis, se dovedesc autori ai unor tratate de management ori marketing, romancieri versati sau eseisti care te anunta fara preambul ca sunt "un al doilea Patapievici" (ca si cum primul n-ar fi de-ajuns). Se adauga o uimitoare populatie de universitari "recenti" (vorba primului Patapievici, care nu e nici el foarte-foarte vechi), specialisti in studii-de-ceva (culturale, europene, de gen, religioase etc.), si, cu putin noroc, poti intalni si o escuada de bursieri aflati in vacanta, intre doua peripluri in locurile cele mai neasteptate de pe glob. E o efervescenta culturala naucitoare in provincie, cu atat mai naucitoare cu cat, 50 de kilometri mai incolo, nu se aude nimic din zbaterile creatoare ale unui loc sau altul (dar, fireste, acolo e alta efervescenta, la fel de febrila).
In aceste conditii, e un deliciu pentru orice intelectual de la "centru" sa descinda in provincie, unde cam fiecare asezamant cultural are si un restaurant, un bistrou, un bar macar, daca nu in antrepriza proprie, atunci in orice caz prin apropiere (iar cele mai impozante, recuperate din fondul imobiliar pecerist, dispun si de posibilitati de cazare). Nu mai vorbim de orasele universitare, inmultite prodigios, din fericire, si care sunt capabile sa le ofere conducatorilor de doctorate sositi de aiurea binemeritate mini-vacante: de regula cu toata familia, acestia se instaleaza pentru cateva zile in localitatea candidatului, care, natural, subvine pe spezele lui nevoilor lor elementare (masa, cazare la un hotel bun, turul obiectivelor turistice mai importante etc.), ceea ce, in sfarsit, da un pret si doctoratelor sustinute de indigeni (adica nu numai celor ale studentilor straini, care se plateau in devize depuse direct in banci occidentale inca de pe vremea vechiului regim de trista amintire).
Se intelege de la sine ca marile vedete ale Capitalei fac in provincie sali arhipline, cand sosesc aici ca sa dea conferinte (chit ca isi recita, in rezumat, panseuri deja publicate sau in curs de publicare), sa-si lanseze vreun op sau, cel mai bine, si una, si alta (la moda sunt itinerantele Conferinte Microsoft, atragator remunerate, de vreme ce le surplombeaza Mircea Mihaies, ins cu verificata dexteritate in administrarea fondurilor Soros; dar e oricum mai onorabil sa ciupesti ceva de la Bill Gates decat sa fi incasat premiul de excelenta "Eugenia Vantu" fara sa te fi intrebat ce indreptatire aveau E. si S.O. Vantu sa ti-l ofere), caci provincia nu numai ca produce cultura, ci este si insetata de cultura, incat anything goes acolo, de la "boierii mintii", usor fezandati deja la ei acasa, la turneele unor actori de genul nepieritorului cuplu Stela Popescu & Arsinel (care pesemne tin sa rivalizeze cu longeviva Bulandra). De aceea, delocalizarile culturale nu vor pune la noi nici o problema, la o adica: rancezeala bucuresteana isi va gasi oricand audienta in provincie, cu conditia sa nu se eternizeze totusi acolo, fiindca, bine infipti in posturile lor, la reviste, edituri, teatre, muzee, biblioteci, universitati, case de cultura, atenee, televiziuni si radiouri locale simultan, baronii cumularzi ai culturii de provincie sunt bucurosi de oaspeti care sa-i legitimeze cumva si pe ei, lasandu-se fotografiati la agape impreuna cu gazdele lor, dar nu le-ar ceda pentru nimic in lume vreun colt de feuda pe de tot; la randul lor, musafirii de la "centru" abia in provincie devin cu adevarat populari, insa numai in delocalizari temporare, altminteri risca egalizarea, indistinctia, entropia.
Invers, inspre Capitala, intelighentia provinciala se deplaseaza mai curand spre a obtine o sponsorizare, niste fonduri-ceva, macar un decont - dar important e ca exista o miscare in ambele sensuri, un du-te-vino plin de promisiuni asupra carora autonomia provinciala nu impieteaza cu nimic. Mai mult, ea trebuie privita ca o "inchidere ce se deschide", fiindca admite si exportul: in general inspre Basarabia, unde folclorul, poezia, romantele (ce frumoasa cariera ar face Andrei Plesu la Chisinau, ar deveni aproape o a doua Ioana Radu!) si montarile unor regizori rasuflati isi mai gasesc inca o piata de desfacere.
Toate acestea ne indeamna sa nu ne mai crispam la ideea de autonomie provinciala, ci s-o tratam suplu, flexibil, cu disponibilitate europeana.

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.