Culisele atentatului de la "Europa Libera"

Cercetarea raporturilor dintre "Carlos" si autoritatile comuniste ale timpului din Romania impun si alte documente, probe si martori la dosarul cauzei decat cele existente: raportul colonelului Sergiu Nica, o plangere penala a scriitorului Paul Goma.
Astfel, exista la Budapesta- in arhiva AVO - Dosarul C-79 (Carlos-1979), din care am citat in articolul anterior- dosar care include toate notele informative, stenogramele si inregistrarile privind relatiile Ungariei cu "Carlos", unde exista referiri si la Romania. La randul lor, arhivele STASI si STB din RDG si Cehoslovacia trebuie cercetate de procurorii romani, fiindca acestea se refera de multe ori la raporturile lui "Carlos" cu Bucurestiul. In acelasi sens, putem cita scrisoarea adresata de Virgil Magureanu (fost director al SRI) responsabilului cu securitatea al postului de radio "Europa Libera". Scrisoarea dovedeste ca Virgil Magureanu era la curent cu relatiile secrete ale lui "Carlos" cu Nicolae Ceausescu si CIE (Centrul de Informatii Externe).
Un alt document important este interviul pe care directorul "Europei Libere" - domnul Nestor Rates - l-a acordat privind ancheta vest-germana a atentatului. In acelasi timp, credem ca ar fi oportuna o interogare a lui "Carlos" si a unora dintre principalii sai locotenenti din grupul SEPARAT ai organizatiei OLAA-BRA (Organizatia Luptei Arabe Armate- Bratul Revolutiei Arabe), care numara in total 40 de membri. "Carlos" este condamnat pe viata in Franta, astfel ca interogarea lui de catre procurorii romani depinde doar de colaborarea cu guvernul francez.
La fel stau lucrurile cu Johannes Weinrich ("Steve"), condamnat in Germania. Alti martori importanti ar fi Magdalena Kopp (amanta, apoi sotia lui "Carlos"), careia la Bucuresti i s-a deschis un cont secret la BCRE, inca din 1981, unde CIE a virat milioane de dolari pentru atentatele lui "Carlos". Si elvetianul Bruno Breguet, specialistul in explozibili ai grupului SEPARAT.a
Despre atentatele de la "Europa Libera", Magdalena Kopp a declarat in primavara lui 1999, la Berlin, sub ancheta: "Comanda a venit de la Securitatea din Romania. Scopul era lichidarea unui disident roman, care lucra ca sef al sectiei romane a acestui post de radio." Toate aceste probe ar trebui sa se adauge Raportului colonelului Sergiu Nica si plangerii lui Paul Goma la dosar. Sa urmarim insa mai indeaproape - conform documentelor - culisele atentatului din 21 februarie 1981, de la "Europa Libera".
"Carlos" a pregatit operatiunea "Tangoul Münchenez" de la "Europa Libera" la Budapesta, avand documentarea oferita de Bucuresti.
La 14 octombrie 1980, "Carlos" a discutat atentatul de la "Europa Libera" - comanda a CIE - cu membrii importanti ai grupului SEPARAT, in casa conspirativa din strada Vend. Ei au avut la dispozitie mai multe rapoarte ale structurii cladirii "Europei Libere", cinci filme alb-negru si color, precum si vreo 60 de fotografii ale cladirii pe care urmau s-o detoneze, primite de la Bucuresti.
Virgil Magureanu, in scrisoarea mentionata, precizeaza: "Securitatea a avut interes sa cunoasca, prin sectiile Serviciului ei Extern, serviciul de paza si securitate al "Europei Libere", in special vulnerabilitatile facilitatiilor ei la penetrare."
Din fotocopiile aflate la STASI in dosar si din notele luate la aceasta intalnire de adjunctul lui "Carlos", Johannes Weinrich ("Steve"), rezulta ca actiunea terorista a purtat numele de "Tangoul Münchenez", si ca grupul astepta explozibil - 24 de kilograme de nitropenta - de la Securitatea romana, prin ofiterul numit conspirativ "Andre" (in realitate, Andrei Vicescu).
Grupul lui "Carlos" a mai solicitat de la Bucuresti, in vederea atentatului de la "Europa Libera", opt aparate de comunicatii radio (walkie-talkie), noua pistoale, (dintre care doua cu amortizor), precum si cinci grenade (descoperite de politia müncheneza in automobilul abandonat). Apoi, "Carlos" s-a ocupat cu fixarea "rutelor de fuga". "Carlos" a stabilit ca, in noiembrie 1980, intreg grupul sa se deplaseze la München, unde urma sa primeasca armamentul din Romania, sa se antreneze si sa fileze "Europa Libera". La sfarsitul lui ianuarie 1981, "Carlos" a venit la Bucuresti, unde a ramas pana pe 3 februarie. Initial, "Carlos" fixase ziua atentatului asupra" Europei Libere" pe 14 februarie 1981, dar - din motive necunoscute - atentatul (descris de noi in articolul anterior) a fost fixat pe 21 februarie 1981. Comandantul grupului care a aruncat in aer "Europa Libera" a fost Johannes Weinrich, fapt care confirma obiceiul lui "Carlos", de la o vreme, de a sta departe de atentatele planificate de el.
"Carlos" felicitat la Bucuresti
Cele 24 de kilograme de nitropenta, primita de la CIE, au fost plasate in zidul cladirii "Europei Libere" de teroristi spanioli, membrii ETA.
Detonarea bombei i-a revenit elvetianului Bruno Breguet - zis Luca- specialistul in explozibil al organizatiei teroriste "Prima Linea". O adevarata Internationala terorista, asadar. "Carlos" si Magdalena Kopp asteptau la Budapesta rezultatul actiunii. "Sacalul" (dupa cum l-a denumit pe "Carlos" colonelul Gaddafi) adora Insula Margareta si restaurantul "Vadrozsa". Cel mai sic, si, totodata, cel mai scump restaurant din Ungaria. Aici, "Carlos" se trata cu vin negru "Egri Bikaver"("Sange de taur") si "barack-palinka."
Curand, au primit un telefon de la "Steve": explozia avusese loc in dreptul sectiei cehoslovace a "Europei Libere". Din stenograma inregistrarii - aflata in dosarul C-79 -"Steve" s-a plans lui Carlos. "Ce tampiti romanii astia! Sunt incapabili sa faca un plan corect al cladirii. Explozibilul a fost plasat conform schitei lor. Dar au confundat sectia romana cu cea cehoslovaca. Si inca pretindeau ca au un informator la "Europa Libera." Oare cine sa fi fost "informatorul" CIE, pentru ca, iata, se asociase la un act de terorism international.
Din documentele STASI rezulta ca, dupa explozie, "Carlos" a plecat la Bucuresti, unde a primit felicitari. Un ziar romanesc - fara a cita vreo sursa - sustinea ca Ceausescu era totusi, nemultumit.
Ungurii, in schimb, au fost foarte ingrijorati de atentatul de la "Europa Libera". Ungaria se pregatea sa adere la "Interpol", iar faptul ca "Sacalul" si grupul sau isi aveau baza pe teritoriul Ungariei le aducea opozitia SUA (Administratia Reagan) si a altor state occidentale. Ungurii se pregateau, inca din 1981, sa-i "dea papucii" lui "Carlos" si grupului sau.
Asa ca, la 28 aprilie 1981, ofiteri superiori ai STASI german si AVO ungar s-au intalnit si au discutat in Berlinul de Est problema "Carlos". In raportul intalnirii, aflat in arhiva STASI, se vorbeste de teroristul elvetian Georgip Bellini (nume conspirativ "Roberto"), arestat de politia müncheneza, care la interogatoriu a declarat: "Stiu, pentru ca am fost informat din vreme, despre pregatirea si executarea atentatului de la "Europa Libera". Daca as dezvalui tot ce stiu, as pune insa in pericol unele tari socialiste."
In mai 1981, a avut loc o "consfatuire multilaterala", la cererea Ungariei (Romania nu a participat) a serviciilor secrete a tarilor din "Pactul de la Varsovia", unde s-a discutat "problema Carlos" si s-a ridicat intrebarea "ce facem cu el?".
S-a decis sa se analizeze cu "tovarasii cubanezi" o eventuala mutare a lui "Carlos" si a grupului SEPARAT in Cuba lui Castro. "Carlos" a declinat imediat propunerea, ramanand mai departe pe Insula Margareta, unde se simtea fericit.
Explozia incarcaturii de 24 de kilograme de nitropenta s-a auzit in tot Münchenul la ora 21,47 minute. S-au spart toate geamurile, pe o raza de un kilometru. Doua persoane dintre vecinii "Europei Libere" au fost ranite, precum si opt salariati ai "Europei Libere". Dintre cei opt, o redactora a sectiei cehoslovace a fost ranita foarte grav. Pagubele provocate postului "Europa Libera" s-au ridicat la doua milioane de dolari.
Raport STASI asupra legaturilor lui "Carlos" cu Romania
Un raport STASI din februarie 1981 mentioneaza: "Conform constatarilor operative, in august 1979, s-a stabilit contactul cu Carlos, Lilly (Magadalena Kopp) si Abul hakim, de catre doi angajati ai organelor de securitate romane, in timpul sederii lor la Praga." In scrisoarea sa, Magureanu preciza ca emisarii care l-au contactat pe "Carlos" la Praga aveau asupra lor 10.000 de dolari. Dar, datorita opulentei pe care o afisa "Carlos", au considerat ca suma era mult prea mica pentru a-l tenta pe "Sacal". In ianuarie 1980, Magdalena Kopp (amanta si apoi sotia lui "Carlos") a fost invitata de CIE la Bucuresti. Cu acest prilej, in cursul discutiilor cu Kopp, CIE s-a interesat de ce "Carlos" nu a acceptat pana atunci oferta Securitatii romane. S-a confirmat din nou ca Romania nu era gata sa ii acorde lui "Carlos" asistenta logistica pentru atentate si contracte atragatoare, adapost si sprijin in "executarea activitatiilor impotriva statelor imperialiste".
Documentul STASI enumera armamentul pus la dispozitia lui "Carlos" si grupului SEPARAT de catre CIE, cu specificarea ca acesta fusese verificat. La 29 august 1983, Weinrich i-a scris lui "Carlos" o scrisoare, in care relateaza despre o vizita in Romania si ca - inainte de a pleca - "m-am intalnit cu Batranul. Am avut o discutie draguta si am obtinut 24 de kilograme de plastic (explozibil plastic)."
Potrivit STASI, "Batranul" era porecla data de "Carlos" lui Ceausescu. Instrumentarea dosarului legaturilor lui "Carlos" cu Romania comunista este deosebit de dificila. O buna parte din dificultate vine din contractele semnate de o serie de state (printre care si Romania) cu "Carlos Sacalul" si grupul SEPARAT. Contracte pentru a comite atentate teroriste, la scara internationala. Vom reveni.

---

Despre autor: