Transfagarasanul, eroi si legende

Inginerul Alexandru Teodorescu ne-a aratat Transfagarasanul caruia el i-a dedicat peste 25 de ani de viata. Ne-a aratat fata nevazuta a Transfagarasanului, ne-a deschis cartea povestilor santierului de sud, cu bune si cu rele, ne-a impartasit o parte din viata lui.

Proaspat posesor al diplomei de inginer, Alexandru Teodorescu a fost repartizat la Intreprinderea de Constructii Forestiere Ramnicu Valcea, dar, doar dupa cateva luni, a fost trimis in Arges, pe santierele de drumuri forestiere care se deschisesera in jurul barajului Vidraru. I s-a spus ca aici are sansa sa invete sa-si foloseasca diploma. ""Am intrat pe valea asta in a€™67 si am iesit in a€™92. In august a€™67 a fost prima mea zi de lucru la drumul forestier de la Valea Capra."" Aproape 25 de ani, inginerul avea sa munceasca in Muntii Fagaras: pentru constructia Transfagarasanului, modernizarea lui si apoi pentru deschiderea sau amenajarea altor drumuri pe versanti. In 1992, Alexandru Teodorescu si-a luat ""La revedere!"" de la Fagaras si a plecat in Capitala, in cadrul Administratiei nationale a drumurilor. Insa o buna parte din sufletul lui a ramas pe drumul pe care l-a facut de mii de ori cu piciorul si s-a intors din cand in cand sa-si revada copilul profesional. In ultimii doi ani, inginerul nu a reusit sa-i revada serpentinele care i-au marcat viata. A facut-o insa alaturi de caravana ""Descoperirea Romaniei"", conducandu-ne catre cota 2.042, si cu ocazia asta si pe dumneavoastra.
PLECAREA. La ora cafelei de dimineata, in cabana Valea cu Pesti, inginerul Alexandru Teodorescu s-a alaturat echipei noastre. Ne adusese de la Bucuresti harta Transfagarasanului si trei carti dedicate ""ctitoriei"". Era nerabdator sa ne poarte spre creste. Dar nu inainte de a ne avertiza ca nu poate sta mai mult de ora 12:00; probleme de familie il chemau urgent la Curtea de Arges. Desi aveam ochii carpiti de somn, entuziasmul barbatului ne-a molipsit si pe noi. Cu mic cu mare, ne-am imbarcat in masini si am purces la drum. ""Aveti noroc! E o zi frumoasa!"", ne-a spus inainte de a se instala la volanul masinii. Nici nu a pornit bine masina, si ghidul nostru si-a inceput firul povestilor. Aleea din fata cabanei tot el a facut-o, la rugamintile mai-marilor din partid.
DEZAMAGIRE. Rotile masinii musca din asfaltul turnat acum 25 de ani. ""E bun, a rezistat bine"", isi lauda el lucrarea. ""Insa nu e intretinut. Un drum are tot timpul nevoie de ceva. In primul rand, trebuie sa-i iei apa, si aici sunt infundate santurile"", critica inginerul intretinerea drumului, uitand pentru cateva minute ca acum este sef in cadrul Administratiei. Apoi observa gropile din astfalt. Unele, sparturi in marginea soselei, semnalizate cu crengi de copaci si benzi reflectorizante. ""Nu se face asa!"", spune el cu amaraciune vazandu-si copilul mutilat. Peisajul se deruleaza ametitor, dupa fiecare serpuire. ""Prin absurd, Transfagarasanul nu si-a gasit utilitatea."" Si in vocea constructorului se simte amaraciunea. Ne spune in treacat ca la Balea trebuia sa se faca un hotel cu sapte niveluri, asemenea celui de la Cioplea, la demisolul caruia era proiectata baza de deszapezire pentru Transfagarasan. Dar Ceausescu a vrut sa reduca cheltuielile, asa ca din hotel s-a facut doar fundatia.

AJUTOR. Construirea Transfagarasanului a fost facuta cu aportul soldatilor

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe