Mitul evului mediu

Tragedia de la Tanacu a iscat, cum era si firesc, un val imens de comentarii, impanate insa cu o referinta istorica total falsa. Este vorba de mobilizarea mitului negativ al evului mediu intunecat. Pentru istoricii seriosi, evul mediu de fapt nici nu exista sau, pentru a fi mai precis, este un concept atat de vag si de vast, incat e lipsit de orice valoare descriptiva. Cu atat mai putin mai poate fi astazi omologata din punct de vedere stiintific sintagma ignara de "ev mediu intunecat". Cu alte cuvinte, comentatorii pripiti de la noi comit o dubla eroare: stipuleaza existenta unui ev mediu omogen si-l mai decreteaza si "intunecat" pe deasupra.
Desigur, din motive de comoditate, vom continua cu totii sa vorbim despre evul mediu, dar aceasta nu este decat o proba in plus ca limbajul curent nu inregistreaza totdeauna evolutia cercetarilor stiintifice. Simpla asociere a celor doua cuvinte, "ev" si "mediu", semnaleaza in ochii celui care gandeste ignoranta creatorilor acestui termen: pentru ei aceasta enorma perioada istorica de peste o mie de ani era un fel de gaura neagra situata la mijloc, adica intre antichitatea greco-romana si renasterea antichitatii. Trimit pe cei care mai au timp sa citeasca la cartea clara, scurta si sintetica a lui Jacques Heers, "Le Moyen Age, cette imposture", publicata la Paris in 1999. Istoricul francez arata in mod foarte convingator cum a fost inventat evul mediu pentru nevoile unei anumite filozofii a istoriei. Carenta informativa, de care vorbeam, a fost invadata de un mit polemic instrumentat ideologic in secolele XVIII si XIX. Dar cartea lui Heers nu este decat un mic esantion dintr-o enorma literatura de specialitate, care modifica reprezentarile simpliste de manual scolar din vremea comunista. Orice turist umblat cat de cat prin Europa a putut vedea marile splendori artistice si arhitecturale ale unui ev pretins intunecat, iar orice om ceva mai rasarit a auzit macar de capodoperele poeziei si gandirii medievale.
Ceea ce se numeste impropriu "ev mediu" este un ansamblu de epoci si de realitati istorice fara prea mare legatura intre ele. Ne-am mira astazi de stabilitatea financiara, de "liberalismul" politicii fiscale sau de eficienta administratiei publice din lunga vreme de glorie a Imperiului Roman de Rasarit (numit, impropriu si el, "Imperiu Bizantin"). Dar acest imperiu de peste o mie de ani nu este, la randul lui, deloc un monolit. De la o epoca la alta, el a cunoscut modificari considerabile, care fac imposibila orice generalizare. La fel si in lumea occidentala, peisajul "evului mediu" este extrem de variat. Realitatea istorica a oraselor italiene din secolul XIII este, de pilda, cu totul alta decat cea din Europa de Nord de dupa marea ciuma din secolul urmator.
In contextul unei dezbateri despre violenta exercitata in numele credintei este mereu evocata Inchizitia medievala. Atata numai ca "Inchizitia medievala" pur si simplu nu exista. Intre secolele XIII si XV nu exista decat inchizitori izolati, numiti de papa pentru combaterea punctuala a anumitor erezii. Inchizitia ca institutie nu apare decat in epoca moderna, mai intai in Spania ca instrument politic al Reconquistei si apoi in anumite zone din Italia ca instrument al Contra-Reformei. Inchizitia institutionalizata si birocratizata este, de fapt, un fenomen modern, care mobilizeaza, e drept, o eclesiologie elaborata in secolul XIII, dar intr-un context cu totul nou, marcat de aparitia statului modern. Carl Schmitt a surprins aceasta realitate intr-o formula evocatoare, atunci cand a spus ca Marele Inchizitor si Leviatanul sunt in fond frati buni.
Revenind la cazul preotului ucigas de la Tanacu, ar trebui mai degraba sa privim in fata realitatea romaneasca actuala decat sa o escamotam cu referiri fanteziste la evul mediu. Adevaratele cauze ale ingrozitorului accident sunt analfabetismul teologic post-comunist si, evident, prostia, eterna prostie omeneasca. Din pacate, confuzia mentala a unei societati descrestinate de comunism si adaptata haotic la lumea contemporana produce in mod fatal fenomene de falsa recrestinare bezmetica. Toate piesele dosarului Tanacu sunt aberante pentru un teolog serios: rolul "sponsorului" care a construit manastirea, pregatirea preotului, laxismul episcopal fata de revendicarile maselor. La astea se adauga saracia si delicvestenta generala a institutiilor romanesti, fie ca vorbim de cele medicale, educationale sau, iata, bisericesti. De ce ar fi Biserica mai breaza decat restul unei societati marcate politic de interventiile repetate ale minierilor lui Cozma? Caci ce este preotul Corogeanu daca nu un fel de Cozma in sutana? Atata numai ca, din fericire, realitatea romaneasca nu se reduce la aceste fenomene patologice. Dar un diagnostic stupid precum eticheta evului mediu n-are cum sa limpezeasca mintile.

---

Despre autor: