Fructele soarelui

Cea mai mare diversitate de soiuri de caise se afla in Asia, pe pamanturile ce se invecineaza cu Rusia. De aici, s-a raspandit in toata Asia, iar chinezii cultiva caisul de mai bine de 3000 de ani.
Din Asia a ajuns in Armenia, iar drumul catre Europa a fost mult mai simplu. Romanii au fost cei care au recunoscut calitatile nutritive ale caiselor si foarte mult timp livezile lor au fost pline de acesti pomi. Preotii franciscani au dus caisele din Europa peste ocean, in America de Nord. LEGENDE. Cum spatiul mediteranean este cel mai potrivit pentru cresterea caisilor in conditii de maxima productivitate, pe aceste meleaguri au aparut si legende legate de acest fruct. Una dintre cele mai elogioase la adresa caiselor spune ca zeii din Olimp se infruptau cu nectarul pe care il obtineau din pulpa de caise. Impresionati de forma si culoarea lor, persanii spuneau ca sunt ""fructele soarelui"". Caisele sunt o importanta sursa de vitamina A, mai ales atunci cand sunt uscate. Trei caise pe zi asigura 45% din necesarul zilnic de vitamina A. Chiar daca in cantitati mai mici, caisele contin si vitamina C si potasiu. Pentru cei care tin cura de slabire, caisele sunt cel mai potrivit desert. Nu contin colesterol, iar o caisa are mai putin de 20 de calorii. Mai mult de atat, caisele uscate sunt laxative puternice, de aceea trebuie consumate cu moderatie. Uleiul de caise, produs din samburii acestor fructe, este folosit in industria cosmetica la fabricarea de sapunuri si produse pentru ingrijirea pielii. Pentru ca are o aroma foarte proaspata, uleiul de caise este folosit adesea si in industria producerii de parfumuri.

---

Despre autor: