Riciu, cel mai "strain" antrenor

Aducerea antrenorului ucrainean Oleg Protasov la Steaua provoaca in randul rapandulelor din fotbalul romanesc cam aceleasi reactii precum in cazurile descinderilor lui Jose Ramon Alesanco ori Walter Zenga in campionatul nostru. Desigur, nu este o reticenta generala, ci doar una a unor trogloditi, unor caraghiosi, care vad in pogorarea unui tehnician strain o insulta nevoalata la adresa competentei lor, ceea ce, de fapt, chiar si este.
Ca de obicei in asemenea cazuri, mocofanul de serviciu a fost nimeni altul decat Mircea Radulescu, seful asa-zisei scoli de antrenori, un fel de acaret al FRF, care imparte diplome unor indivizi analfabeti, care ulterior isi adauga pe cartea de vizita, inaintea numelor, si porecla "profesor", apelativ pe care il impun ulterior jucatorilor de la echipele care li se dau pe mana. In cazul de fata, suspomenitul Riciu nu numai ca a afirmat ca "n-am avea ce sa invatam de la un antrenor din Ucraina", dar a mai si profitat apoi de numirea acestuia pentru a-si justifica penibilele esecuri inregistrate in intreaga lui cariera de tehnician. Auziti ce a putut sa spuna acest mare pacalici al fotbalului, ca aducerea unui antrenor din strainatate este total contraindicata, intrucat acesta, nefiind cunoscator al limbii din tara cu pricina, ar avea nevoie de translator pentru a comunica bine cu jucatorii.
Daca s-ar fi limitat doar la aceste spuse poate n-ar fi fost la fel de penibil, insa el a continuat, afirmand ca din cauza acestui lucru a suferit si el la toate echipele nationale pe care le-a antrenat, deoarece indicatiile sale tactice n-au fost intelese de fotbalisti decat "in proportie de 50-60%", asta din cauza unor deficiente de traduceri. Va dati seama, de aceea s-a facut el de ras peste tot, pentru ca a avut interpreti nepriceputi sau jucatori grei de cap, nu ca a fost o panarama de antrenor, un agramat fandosit care comite trei dezacorduri pe minut. Din cate ne amintim el a fost, datorita unui accident nefericit, si selectionerul echipei reprezentative a Romaniei pentru o scurta perioada de timp, insa suficient pentru a rata calificarea la Euro '92. In acest caz chiar il credem ca nu s-a facut inteles de alde Hagi, Popescu, Stelea sau Lacatus pentru ca acestia, nici ei niste asi in materie, n-au priceput "indicatiile" Riciului, conducerea FRF negasind de buna cuviinta sa-i tocmeasca un traducator din romana in romana, care sa le explice si bietilor tricolori ce anume inseamna "aglomerati-va-ti in centru si contraatacati pe contre ca sa-i surpindeti pe contraatac". Apropo, va imaginati cum ar suna un dialog intre Mircea Radulescu si Cornel Dinu? Vorba cronicarului, "sa sparie gandul".
Doamne iarta-ne, dar chiar atat de putina minte poate avea un om trecut binisor de 60 de ani incat sa nu se gandeasca la faptul ca sunt zeci de exemple de antrenori straini care au facut treaba buna prin tari de care nici nu auzisera pana in momentul semnarii contractului. Sa ne referim la sarbul Bora Milutinovici? Ar fi un exemplu prea la indemana, asa ca sa-l nominalizam mai intai pe germanul Otto Rehhagel, cel care a devenit campion european cu selectionata Greciei, cea unde pana cu putin timp inainte nu se facuse inteles distinsul manuitor de limba romana Anghel Iordanescu. Si fiindca veni vorba de "europenele" de anul trecut din Portugalia, nu ne putem abtine sa nu-l intrebam pe Mircea Radulescu cum crede el ca s-or fi inteles jucatorii echipei gazda cu selectionerul brazilian Scolari. Poate ca aia de la Lisabona au avut un translator mai bun, care a reprodus fidel din braziliana in portugheza sfaturile antrenorului sud-american, nu-i asa, Riciule?

---

Despre autor: