Romania metafizica

Putin dupa Paste, un post de televiziune este amendat de CNA (unde vegheaza cam de multisor un ins cu alura de catana proaspat demobilizata) fiindca "stiristii" sai vorbisera de nasterea Domnului in loc de invierea sa, confundand vasazica Pastele cu Craciunul. Pentru nivelul unor "vedete" al caror efort intelectual consta in a citi ceva pe un prompter, adesea cu o frazare ce denota completa neintelegere a textului, nu e de mirare; mai uimitoare sunt articolele de lege invocate de CNA si carora le contravenisera "stiristii": era vorba de obiectivitatea informatiei, precum si de adevarul continut de ea, ambele trebuind a fi respectate cu sfintenie de catre mass-media. Nu vreau sa intru in polemici teologice, dar parca invierea din morti a cuiva, fie el si Isus, nu s-ar prea potrivi cu obiectivitatea si adevarul, in intelesul curent al acestor cuvinte, sau cel putin nu reprezinta un fapt unanim recunoscut ca atare (si nu ma gandesc neaparat la cutare roman de Dan Brown), daca nu cumva exista alte criterii, eventual mai subtile, de a descrie fenomenul in speta. Dar poate ca ma insel eu si articolele scoase la iveala de CNA se refera strict la confuzia Paste-Craciun, care incalca, din punct de vedere calendaristic, obiectivitatea si adevarul, adica privind strict data exacta a sarbatorilor crestine in cauza; altminteri, ar trebui sa suspectez CNA de metafizica - mai bine nu.
Scandalul de la Lancram insa imi pune o problema similara: stim, din nenumaratele proteste, ca acolo s-a construit o sala de sport, un fel de hala, intr-o proximitate inacceptabila cu mormantul lui Lucian Blaga, ceea ce ar obstacula privelistea inspre Rapele Rosii care, potrivit dispozitiilor testamentare ale poetului-filozof, trebuiau sa ramana vizibile de la locul sau de veci. Vizibile cui? Fireste, sunt gata sa admit ca, oricum ar fi, un cimitir nu e cel mai nimerit amplasament pentru o sala de sport, cu atat mai mult cu cat sala afecteaza un loc de veci clasat monument istoric, dar, in ce ma priveste, as fi fost mai prudent in a pomeni aici dorinta testamentara a lui Blaga, ca de la mormantul sau intr-o anumita directie privirea nu trebuie sa se impiedice de nimic - sugera oare ilustrul defunct ca, din cand in cand, privelistea cu Rapele Rosii i-ar face bine privirii sale de dincolo, ori se gandea la cei veniti in pelerinaj si care trebuie sa-i perceapa mormantul intr-un orizont precis delimitat? Dar, indiferent cum ar sta lucrurile, in cazul lui Blaga nu mai sunt permise indoielile cu privire la metafizica, asa ca in cazul CNA: el chiar era metafizician.
Un eveniment atroce mai recent, abundent mediatizat, ma readuce totusi la banuiala ca metafizica incepe sa se cam intinda la noi: la o manastire de pe langa Vaslui, o calugarita e ferecata in lanturi pe o cruce si cu un calus in gura pana ce moare, pentru ca ar fi fost posedata de "duhuri rele"; un preot cu infatisare de Rasputin in mizerie explica pe majoritatea posturilor de televiziune ca aceasta este procedura corecta, duhovniceasca, de exorcizare, el nefacand altceva decat s-o aplice intocmai. Nu e prima data cand televiziunea se ocupa de "posedati" (sau, la fel de bine, de "vrajitoare"), dar, de obicei, exorcismele televizate erau incununate de succes - pesemne ca, in realitate, nu totdeauna se intampla asa. Iar daca, ce-i drept, in ultimul timp am fost scutiti de asemenea scene medievale nu inseamna ca ele ar fi incetat sa se mai petreaca aievea, in lumea reala - in fond, supavegheate sau nu, mediile de comunicare tot selective raman.
Credinta in forte si fenomene supranaturale este intrucatva obisnuita la oamenii simpli; e mai complicat cand ea este alimentata de speculatii intelectuale, indeosebi de cele care dau o acoperire conceptuala eresurilor populare, justificandu-le intr-un plan "superior". Si aceasta se poate intelege, in epocile si locurile in care, din diverse motive, bantuie o moda "gotica" (in acest sens, sensibilitatea unui Blaga prelungeste epistema interbelica). Numai ca goticul inseamna si o transfigurare a mortii, iscata de o prezenta obsesiva a ei, la scara colectiva. Sa fie oare aceasta situatia noastra astazi in Romania? Faptul ca unul dintre intelectualii nostri cotati foarte sus converseaza cu ingerii, ba chiar se crede el insusi, intr-o oarecare masura, investit cu o misiune angelica, iar alintaturile sale metafizice sunt bine prizate de snobi si de prosti, intra intr-o rezonanta obscura cu ororile gotice de felul celei intamplate la manastirea de langa Vaslui.
Ma tem ca, revers al unei lumi ahtiate dupa capitalismul materialist, o Romanie metafizica se iteste alaturi, infricosatoare si intru nimic mai buna.

---

Despre autor: