In atat de zgomotoasa noastra democratie damboviteana mai sunt dintre cei pentru care 15 ianuarie si 15 iunie sunt zile cand evadeaza din spatiul sufocant al prezentului pentru a-si inalta mintea si sufletul, fie si doar o clipa, spre cel pe care il
In atat de zgomotoasa noastra democratie damboviteana mai sunt dintre cei pentru care 15 ianuarie si 15 iunie sunt zile cand evadeaza din spatiul sufocant al prezentului pentru a-si inalta mintea si sufletul, fie si doar o clipa, spre cel pe care il numim simplu si pentru de-a-pururi Eminescu. O fac si in alte dati, dar aceste zile au ceva de ritual, adica de intrare intr-un ritm al dainuirii intru spirit, rotind-si in spirale mereu mai ample neostoitul dor de Lumina. Mai sunt si dintre cei care, obsedati de prezent, impovarand viitorul cu scenarii dintre cele mai grotesti sau apocaliptice, ii privesc cu o anume detasare cinica. Dar, nu-i asa, e loc pentru toti in lume si de n-ar fi vorbele lor inveninate poluand ceea ce se numeste mentalul colectiv nu ar fi prea rau... si daca este adevarat ca ne este greu sa ne despartim de trecut, poate chiar imposibil, avem sansa de a ne alege anume pe acela de care sa ni-l tinem mai aproape de noi spre a ne da puterea sa trecem peste "rautatea zilei". Oare nu sunt mai tributari unui trecut foarte apropiat cei care, teoretizand viciile de constiinta ale totalitarismului, il perpetueaza nu atat in vorbe cat in spiritul lor malefic? Oare cei care vor sa-l demitizeze pe Eminescu, si nu doar pe el, ci si alte mari personalitati ale istoriei si culturii noastre, impun, cu sau fara voie, alte noi mituri sau noi idoli de-o clipa?
15 iunie 2004, 116 ani de la disparitia lui Eminescu, cel care, cum spunea Constantin Noica, tanjind spre desavarsire, "resimtea suferinta de a nu sti totul". Fidela traditiei de a cinsti inaintasii, Academia Romana a aflat, in acest an, o forma inedita de a-l omagia pe Eminescu. Deoarece, asa cum afirma acad. Eugen Simion, "intalnirea cu Eminescu nu este numai una estetica, ci intalnirea fiintei in totalitatea ei, o deschidere enorma, o intoarcere spre profunzimi". Ele, profunzimile sunt o nesecata sursa de inspiratie pentru noi idei si proiecte, intr-o perpetua regenerare. Si daca se intampla ca un proiect sa nu poata fi implinit, tot acolo aflam cum sa fie inlocuit cu altul, poate mai potrivit pentru acordul vesniciei cu clipa. Asa s-a facut ca initial, la 15 ianuarie, s-a gandit ca la 15 iunie sa fie lansate volumele doi si trei din caietele eminesciene. Nu a fost sa fie asa, nu s-au gasit finantarea necesara... Si atunci...
...Continua acad. Eugen Simion: "impreuna cu graficianul Mircia Dumitrescu, cu Gabriela Dumitrescu si cu un grup de tineri studenti de la Universitatea Nationala de Arte am primit, cum se stie, un alt proiect: publicarea in facsimil a manuscriselor lui Eminescu. La 15 ianuarie v-am prezentat primul volum. Azi ar fi fost normal sa va prezentam volumele II si III. Nu putem face acest lucru. Autoritatile romanesti ezita, nu stim de ce. Nu am renuntat, desigur, la proiectul nostru. Pana atunci s-a deschis o expozitie de carte bibliofila "Mihai Eminescu - Sonete". Nu este vorba doar de o simpla reeditare si aici este reala noutate. Sonetele eminesciene sunt ilustrate de 45 de artisti graficieni - de la cei consacrati, cum sunt Mircia Dumitrescu, Mircea Spataru, Constantin Baciu, la tinerii studenti de la Academia de Arte Plastice. Un singur izvor de inspiratie si 45 de viziuni personale, care ilustreaza ca "Eminescu este un subiect foarte valoros nu doar pentru criticii literari, pentru cei ce iubesc poezia dar si pentru artistii plastici contemporani. Exista o intreaga cultura in jurul lui Eminescu, o cultura care se reinventeaza". Este un fel de replica data celor care considera ca Eminescu este un poet depasit, ca "este un prozator de necitit si un ganditor politic nul". Pare o banalitate si asta pentru ca este un adevar mereu confirmat ca "Eminescu face parte din fiinta noastra, mai ales din fiinta creatorilor care aduc ceva nou", iscodesc noi sensuri si semnificatii. Intoarcerea spre profunzimi este deosebit de stenica, pentru ca acolo putem intalni acel "elan vital" despre care Henri Bergson scria ca ar fi filosofia, dar care poate fi orice creatie. Urmeaza ca apoi, Timpul judecator sa o aseze pe fiecare la locul cuvenit spre noi luari aminte. De aceea, "dincolo de performantele individuale, se poate vedea un simbol colectiv: Eminescu continua sa fie o prezenta stimulatoare pentru mentalul romanesc". Privindu-le, bunaoara, ne-am reamintit de ilustratiile devenite familiare ale Ligiei Macovei, marturisind un alt mod de percepere si comprehensiune a acelorasi poezii. Si aceasta ar fi o tema de reflectie si nu numai...
In alocutiunea sa, artistul si Profesorul Mircia Dumitrescu, neobosit indragostit de Eminescu, aratandu-ne cat de bine intelege prezentul atat de "incarcat negativ", ne-a amintit de poezia lui Eminescu numita "Democratia". Foarte probabil ca multi dintre cei prezenti pot spune ca si artistul ca a "crezut ca democratia este benefica, nu atat de ingrozitoare si plina de ura". Oare insa putem numi democratie obiceiul "improscarii cu noroi", asa gratuit, de dragul actului in sine, fara a incerca macar sa cercetezi daca cele spuse se suprapun realitatii. Adevaratul proces de intentie facut in legatura cu aparitia primului volum din caietele eminesciene facsimilate s-a dovedit a fi nefondat. Marcel Popa, directorul Editurii Enciclopedice nu si-a insusit nici un ban din cei alocati aparitiei volumului si cei care il cunosc stiu ca, pur si simplu, nu poate face asa ceva, mai ales cand este vorba de Eminescu. Anchetele care s-au facut au aratat ca banii au fost folositi in exclusivitate pentru editarea facsimilata Caietelor eminesciene si ca nimeni nu si-a insusit nimic pe nedrept. Doar ca ei, slujbasii efemerului, incapabili sa vada ce este inainte si ce fi-va dupa, nedorind sa asculte s-au pripit, gandind dupa o celebra arie: calomniaza, calomniaza, ca pana la urma ramane ceva...Poate doar ca o umbra vicleana vorbele lor neintemeiate...
De ramas, ramane cu adevarat, fapta. Si este incurajator sa vedem ca daca un proiect nu poate fi realizat din pricina banilor, un altul poate fi inceput si sfarsit cu sincera pasiune si cu neegalata bucurie a creatiei. Trebuie sa spunem ca pentru aceasta editie bibliofila cu sonetele eminesciene in 45 de interpretari grafice nu a fost nici o sponsorizare. Izbanda acestui prim demers a fost posibila prin talent, pasiune, daruire, buna intelegere si (incredibil, nu?) din dragoste pentru poezie, pentru cea eminesciana indeosebi. Proiectul a fost imbratisat cu entuziasm de presedintele Academiei. Doamna Eugenia Ciubancan, directorul Regiei Autonome "Monitorul Oficial" s-a alaturat proiectului cu nu mai putin entuziasm, artistii s-au pus pe treaba, iar studentii-artisti au mers in poligrafie, au invatat cum se face o carte. Pentru toti a fost truda si bucurie, o bucurie implinita in actul sincer de a o impartasi celorlalti. Si cand totul a fost gata s-a organizat aceasta expozitie ce poate fi vizitata de toti cei interesati.
Pot vedea setul de 45 de volume cu una si aceiasi tema: sonetele lui Mihai Eminescu. Uniformitate? Nici pe departe. Pentru ca fiecare volum cuprinde cate opt ilustratii cu semnatura olografa a autorilor: Mircea Spataru, Constantin Baciu, Vladimir Zamfirescu, Ioan Stendl, Teodora Stendl, Horia Flamand, Mircia Dumitrescu, Ioan Anastasiu, Ana Maria Orban, Florica Stoiciu, Constantin Tardel, Carmen Apetrei, Ovidiu Croitoru, Carla Duschka, Petru Sosa, Gabriel Isac, Cristina Manea si de viitorii plasticieni de la Sectia de Grafica a Universitatii Nationale de Arte Plastice din Bucuresti. Cum este o editie de carte bibliofila tirajul este doar de o mie de exemplare, primele fiind donate Academiei Romane, Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta, Bibliotecii Municipale Bucuresti si Muzeului Memorial de la Ipotesti. Intarziind in fata lor, am putea vedea ca trecand de cuvantul scris iau forma imaginilor mai pline de talcuri, dezvaluind cate o alta maniera de intelege. Am remarcat, bunaoara, cum multi dintre tineri se simt atrasi mai mult de sonete cum sunt "Venetia", "Trecut-au anii", "Gandind la tine" sau "Coborarea apelor", "Rasari asupra mea". Unii au preferat un stil mai aproape de cel clasic, altii au gasit ca nonfigurativul ii exprima mai bine. De ce? "Asa am simtit, asa am inteles..." Restul, esentialul adica, este talent si imaginatie. Pentru noi, sperante in viitorul artei romanesti. Si iar, timpul va cerne si discerne, pentru ca, ne-am convins, inca odata, are de unde...Mai este ceva: impreuna, ilustratiile creeaza ceva ce am putea numi "starea Eminescu", poezie si imagine iar daca, citindu-le si privindu-le, ne amintim si de creatiile muzicale, vom pleca mai bogati, mai senini, mai increzatori. Este ca si cum, invingand inertia clipei, am respira aerul nepieririi in efemer.
Aparitie editoriala de exceptie, un adevarat act de cultura, sonetele eminesciene in cele 45 interpretate in aqua forte de 45 de artisti nu inseamna, nici pe departe, renuntarea la proiectul facsimilarii celor 14.000 de pagini de manuscris ale "poetului nepereche". Dimpotriva. Sunt promisiuni si sperante ca finantarea necesara va veni in timp util si, mai ales hotararea de a duce acest proiect la capat. Este inutila investitia intr-un asemenea proiect? Daca apreciem numai in aria ingusta a intereselor imediate, asa pare. Doar, ca un asemenea proiect fundamental de cultura nu trebuia judecat dintr-o asemenea perspectiva. Sau, daca o facem, suntem nevoiti sa ne sumam raspunderea in fata judecatii viitoarelor generatii de eminescologi si iubitori de poezie, pentru ca, aprecia Nicolae Iorga, "aceste manuscrise trebuie sa cada sub ochii tuturor", a celor de atunci, a celor de azi ca si a celor de maine. Ce pot spune ele? Raspunde acad. Eugen Simion: "Caietele ne pot spune atat cat suntem in stare sa citim in aceste foi ingalbenite ca niste frunze uscate. Dar, atentie! Pe ele se afla imprimata caligrafia unui geniu poetic"...Foi pe care trecerea timpului le face din ce in e mai greu lizibile si din aceasta cauza trebuie conservate fara a priva generatiile ce vin sa le consulte. E dreptul lor, si cine stie ce vor fi "in stare sa citeasca", sa descopere, sa creeze...

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.