Putini sunt prozatorii tineri ai colectiei "Ego. Proza" de la Polirom care au depasit volumul de debut. Printre ei se numara Sorin Stoica, Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu si Radu Pavel Gheo. Toti au cochetat cu proza scurta, unii nu erau chiar inoc
Putini sunt prozatorii tineri ai colectiei "Ego. Proza" de la Polirom care au depasit volumul de debut. Printre ei se numara Sorin Stoica, Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu si Radu Pavel Gheo. Toti au cochetat cu proza scurta, unii nu erau chiar inocenti intr-ale romanului (Lucian Dan Teodorovici, Dan Lungu), altii au participat la realizarea unor volume colective si au scos din sertar noi romane (Sorin Stoica) si cei mai temerari s-au inhamat la demersuri teoretice de pionierat ("Despre science fiction", a lui Radu Pavel Gheo).Printre ei, nici un poet. Pana la T.O. Bobe, care primise, inainte de "tsunami"-ul poliromist din 2004, un premiu de debut pentru poezie. Putini se asteptau, probabil, ca, dupa spectaculosul debut poetic ("Bucla", Editura Univers, 1999), tanarul cenaclist de la "Literele" lui Micea Cartarescu sa devina, asa rapid, prozator. Desi germenii primului roman ("Cum mi-am petrecut vacanta de vara", Editura Polirom, 2004) se regaseau chiar in poemul de la Editura Univers. Unul din inserturile din epopeea personajului derizoriu, Nea Gica Frizerul, se intituleaza "Compunere libera" si incepe asa: "Pe urma scolarii se duceau la scoala si scriau toti compunerea libera cum mi-am petrecut vacanta de vara din capetele lor cu vartejuri ieseau bucle ca din Pifuri si din Rahanuri". Romanul e remarcabil prin adoptarea unei perspective inedite: aceea a unui copil de 11 ani care absoarbe, ca un burete, lumea adultilor, fara a o decanta si fara a se detasa, critic, fata de ea. Exemplul nu e singular, poemul-colaj "Bucla" fiind plin de fragmente in care T.O. Bobe experimenteaza perspective neobisnuite: ale unor personaje mecanice, absurde, din universul "mare" sau din cel "mic", ale unor obiecte domestice. Poemului "Bucla" i s-a alaturat un alt grupaj, "Spirala", si ambele au aparut intr-un volum intitulat "Centrifuga" (Editura Polirom, 2005), lansat la recent incheiatul Targ de Carte de la Bucuresti.Doua sunt caracteristicile poeziei lui T.O. Bobe: jocularitatea si banalul. Lumea este descompusa si refacuta dupa capriciile unui copil, cuvintele aruncate unele spre celelalte fac carambol, se aliniaza in rime aleatorii, personajele sunt automate urmuziene, construite din sonoritati hazlii si din resturi de obiecte: "Imbracate in haine lungi de piele, sub stresini stau patru fecioare hirsute. Si-au prins barbile in cordon, peste talie, sa nu se ude prea tare. In borurile palariilor lor, Molliensia Sphenops si Hiphessobrycon Inesii se dedau la dansuri erotice". Foarte putini poeti ai avangardelor sau ai neoavangardelor au reusit sa inteleaga si sa recicleze, in literatura romana, mecanismele interne de functionare ale modelului urmuzian. T.O. Bobe e primul care construieste urmasi pe masura celebrilor Ismail si Turnavitu sau al lui Algazy si Grummer. Absurdul nu ascunde insa, ca in prozele lui Urmuz, frustrarile sexuale sau pornirile perverse ale personajelor. Jocul n-are nici o finalitate, e un caleidoscop ale carui oglinzi recombina, intr-o infinitate de variante, banalul. Cand nu se joaca de-a fecioarele hirsute sau de-a madrigalurile pentru frizeri, T.O. Bobe relateaza gesturi comune, activitati reflexe, deprinderi si trasee familiare care compun parcursul unei zile oarecare. Granita dintre poezie si proza e, practic, inexistenta. Cele doua grupaje, "Spirala" si "Bucla", pot fi, la fel de bine, privite ca doua poeme fragmentare, dedicate iubirii si banalului, sau ca doua "texte" care se contopesc si care, in substanta lor, pot cuprinde orice. Erosul se muleaza pe detaliile marunte, pe intimitatea femeii care nu e deranjata de ochiul voaiorului: "Pun de-o cafea e o arta sa-ti astepti femeia in fata aragazului ghicindu-i drumurile in zatul care inca n-a fiert cum uite ca i se lipeste dresul de pulpa recent epilata cum intinde fardul si strange fotografiile vechi de pe covor".Prin minimalism, prin transcrierea nuda a biografiei, prin reducerea erosului la intimitatea budoarului feminin si prin extinderea lui la intregul univers obiectual textele lui T.O. Bobe se revendica din poezia lui Mircea Cartarescu. Unele fragmente, in care sunt parodiate modelele prozodice ale pasoptistilor, lasa o senzatie iritanta de déjà-vu: "In bucatarie totul e OK: sfaraie gratarul printre mititei, frigiderul are cupe de fistic si capsuni cu frisca, bune la buric" - ce mai e nou, dupa "Levantul"? Tanarul poet isi depaseste modelul acolo unde se intoarce spre suprarealism, pe care il recupereaza din perspectiva minimalista, gratuit-ludica a optzecismului. Dincolo de conceptele literare, textele lui T.O. Bobe respecta un singur principiu: acela al compunerii libere - de constrangeri formale, de limitarile limbajului si de prejudecatile "oamenilor mari".

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.