Se implineste un deceniu de cand a fost facut public proiectul unei noi catedrale patriarhale. Tot in urma cu aproximativ un deceniu, la Moscova, incepea discutia referitoare la oportunitatea reconstruirii catedralei Hristos Mantuitorul ridicata la s
Se implineste un deceniu de cand a fost facut public proiectul unei noi catedrale patriarhale. Tot in urma cu aproximativ un deceniu, la Moscova, incepea discutia referitoare la oportunitatea reconstruirii catedralei Hristos Mantuitorul ridicata la sfarsitul razboiului rusilor cu Napoleon si demolata de Stalin in 1931. Catedrala Hristos Mantuitorul a fost recladita de cativa ani si se slujeste in ea - virtuala catedrala bucuresteana se plimba inca pe plansetele arhitectilor si pe birourile primarilor. In acest rastimp s-au construit multe catedrale in Romania, pana si oropsita Slobozie are o noua catedrala ortodoxa foarte reusita, iar intr-un oras cu doar 35.000 de locuitori, precum Caransebesul, se afla in curs de edificare o catedrala... Si e bine de reamintit ce inseamna catedrala: biserica in care slujeste episcopul locului, care, la Bucuresti, este totodata mitropolit si patriarh. Asadar, nu dimensiunile desemneaza o catedrala, ci rostul si destinatia ei. De multa vreme, datorita capacitatii sale, biserica Sf. Spiridon Nou este preferata catedralei patriarhale Sf. Imparati Constantin si Elena, unor slujbe cu patriarhi sau inalti ierarhi straini.
S-au construit nenumarate biserici si manastiri pretutindeni in Romania postcomunista - chiar si biserici romanesti in strainatate - insa de zece ani un proiect de catedrala patriarhala nu reuseste sa treaca din virtual in real. De ce?
Pentru ca el a fost mai intai vestit cu chimvale si trambite ca o megabiserica. Estimarea initiala vorbea de o capacitate in stare sa absoarba intre 11.000 si 14.000 de oameni. Au aparut imediat reactiile ostile, analogiile cu Casa Poporului, amintirea ei fiind proaspata. S-a mai redus - pe hartie si verbal - din capacitate, aceasta coborand treptat pana la 3 - 4000 de suflete, asadar nu cu mult peste dimensiunile catedralelor din Sibiu si Cluj. La primele consultari, Prea Sfintitul Episcop Vincentiu Ploiesteanul a reprezentat Patriarhia si s-a ratoit la oameni care nu accepta sa fie calcati pe picior, precum Andrei Plesu. Nici regretatul Horia Bernea, crestin imbisericit, n-a agreat proiectul, necum Alexandru Paleologu ori Sorin Dumitrescu, oameni care numai straini de ortodoxie nu sunt. In loc sa fie castigati arhitectii, cum era firesc, au fost si ei luati la rost. Primul amplasament, cel din Parcul Carol, pe cand nimeni nu era impotriva, a fost considerat nepotrivit (pentru ca ulterior sa fie amarnic regretat). Patriarhia voia catedrala in Piata Unirii - amplasament imposibil din pricina infrastructurii subterane. Dar s-a sfintit locul, s-a dat cu aghiazma, au participat seful statului si premierul (Emil Constantinescu, Radu Vasile), ba ulterior a fost dus acolo si papa Ioan Paul al II-lea, in mai 1999, cand ne-a vizitat tara...
La prima vedere, situatia pare scoasa din "Bietul Ioanide", romanul lui G. Calinescu in care un arhitect de prestigiu, intr-o Romanie interbelica normala, cu regim democratic, este impiedicat sa construiasca o biserica. In realitate, Patriarhul a fost dus cu vorba de propriul sau anturaj, intrucat amplasamentul din Piata Unirii era imposibil. Apoi, proiectul virtualei catedrale patriarhale a inceput sa fie plimbat prin Bucuresti si s-a ajuns la concluzia ca locul din Parcul Carol, pentru care se facusera mofturi, era admirabil. Prea tarziu. Au inceput proteste, maraieli, s-au desfasurat cateva pancarte si... iar s-a schimbat locul. Cand cineva te miroase ca esti dispus sa cedezi, reactioneaza in consecinta. La sfarsitul anilor '50, cand s-au construit blocurile pe Magistrala Nord-Sud, guvernantii comunisti au considerat ca vechea biserica Sf. Leon le strica perspectiva "realizarilor" si au planuit s-o demoleze. I-au comunicat hotararea lor Patriarhului Justinian Marina, care l-a poftit la palatul patriarhal pe ministrul de atunci al Cultelor (mai exista un asemenea minister) si i-a spus "Daca va atingeti de biserica mea, merg cu voi de gat pana la Haga!" (Pe atunci isi avea sediul la Haga o curte internationala cu competentele pe care le are azi instanta de la Strasbourg). Si biserica Sf. Leon a ramas intacta, asa cum poate constata oricine. Patriarhul Justinian avea vointa pe masura investiturii sale. Si sfetnici care nu l-ar fi pacalit ori imbrobodit.
Vointa invocata valoreaza mai mult - daca ar fi sa fie - decat toate articolele lungi, erudite, bine documentate care s-au scris in favoarea catedralei patriarhale si decat tanguielile si vaitaturile din emisiuni de radio si televiziune. De altfel, rolul de victima si suplicant - avem exemplul greco-catolicilor - e neproductiv. O catedrala ortodoxa imensa s-a construit in decurs de cativa ani la Moscova, iar o alta se discuta, de un deceniu, la Bucuresti...

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.