Probabil ca nu exista un alt muzician in viata mai influent decat Bob Dylan, comenteaza CBSNews. Timp de 43 de ani, de-a lungul carierei sale, vocea sa unica si versurile compuse de el au dat nastere la melodii care au intrat in istoria muzicii.
Probabil ca nu exista un alt muzician in viata mai influent decat Bob Dylan, comenteaza CBSNews. Timp de 43 de ani, de-a lungul carierei sale, vocea sa unica si versurile compuse de el au dat nastere la melodii care au intrat in istoria muzicii.
In anii '60, cantecele sale de protest deveneau simbolurile unei generatii. Desi viata sa a fost subiectul a nenumarate interpretari, Dylan a fost un om retras. La varsta de 63 de ani, a scris o carte de memorii "Cronici, volumul I". Dupa cateva luni de la acest eveniment editorial, corespondentul CBS, Ed Bradley, a reusit sa obtina de la artist primul sau interviu televizat din ultimii 20 de ani.
Dylan este un individ misterios si fascinant - exact ca muzica sa. In peste 40 de ani, Dylan a produs 500 de cantece si mai mult de 40 de albume. Intrebat daca se uita inapoi la creatiile sale cu mandrie, artistul a marturisit ca "acum, daca privesc in urma, nu stiu cum am ajuns sa scriu acele cantece. Primele, mai ales, mi se par aproape magice. Incearca sa te asezi acum la masa si sa mai scrii ceva asemanator. Nu poti, pentru ca este nevoie de un dram de magie. Am facut-o si eu, odata, atunci. Nu cred ca as mai putea scrie asa ceva. Nu poti crea ceva la infinit, insa acum pot face alte lucruri", a declarat Dylan, care a amintit melodia din 1964, "It's Alright, Ma".
Bob Dylan a scris muzica de cand era adolescent si locuia in Hibbing, Minnesotta. Parintii sai, Abraham si Beatty Zimmerman, aveau doi fii, pe Bob si un baiat mai mic.
Dylan considera ca anii copilariei sale "nu au fost nici fericiti, nici nefericiti. Am stiut insa intotdeauna ca e ceva la care trebuie sa ajung, ca trebuie sa obtin ceva, ceva ce nu aveam si imi lipsea".
In cartea sa, Dylan scrie ca "s-a trezit la viata" la 19 ani, cand s-a mutat la New York. In doar cateva luni, el semnase deja un contract cu firma de inregistrari Columbia Records. "Parintii mei nu au fost de acord ca eu sa devin compozitor si cantaret la New York, oras pe care eu il consideram a fi capitala lumii. Insa parintii mei nu fusesera niciodata nicaieri. Probabil ca tata credea ca orasul in care se afla este capitala lumii, iar atunci cand, impreuna cu mama, a reusit sa-si faca o casa, cu certitudine ca, pentru ei, acela era cel mai important loc de pe Pamant". Intrebat de ce totusi el a fost diferit de familia sa, Dylan crede ca datorita faptului ca "ascultam tot timpul radioul, imi petreceam ore intregi in magazinele de muzica si incercam sa cant la chitara tot timpul melodii dintr-o lume care nu exista in jurul meu". Artistul a declarat chiar ca simtea de atunci ca ii este destinata o cariera stralucita in muzica si ca "tinteam catre luminile rampei. Destinul meu fusese deja ales. Inteleg prin destin sentimentul ca stii ceva despre tine - si nimeni altcineva nu mai stie - ai o imagine in minte care stii ca va deveni realitate. E un sentiment care trebuie sa il tii numai pentru tine, pentru ca este o senzatie fragila"
Reporterul Ed Bradley l-a mai intrebat pe Dylan de ce si-a schimbat numele original, (Robert Zimmerman), iar acesta a raspuns ca "asa fost destinul. Unii oameni se nasc cu nume si parinti care parca nu le apartin. Se intampla. Te poti numi cum vrei - asta inseamna sa fii liber cu adevarat".
Un simbol "fals"
Generatii intregi l-au vazut ca pe un Mesia, ca pe un profet ale carui cantece (cum ar fi "A Hard Rain's A-Gonna Fall") ilustrau tensiunile si agitatia acelei generatii (care lupta pentru drepturile civile si se implica in miscarile pacifiste in anii '60). Atunci, Dylan a devenit un simbol cultural si politic. Canta in concerte din intreaga lume si era urmat de sute de fani oriunde mergea. A fost considerat ca fiind vocea generatiei sale, ca un profet, insa el neaga aceste titluri: "te simti ca un impostor cand cineva te considera a fi ceva ce nu esti. Eu sunt doar un muzician. Uneori ma simteam ca un personaj al lui Allan Edgar Poe. Adica nu eram ceea ce toata lumea voia sa creada ca sunt. Imi strigau ca eu as fi profetul, salvatorul. Nu am vrut niciodata sa fiu un erou. Poate Elvis a fost. Eu, nu".
Desi el nu se vede a fi vocea anilor '60, cantecele sale au fost vazute ca "imnuri" ale momentului. "Nu este nimic adevarat. Nu erau predici. Daca cineva examineaza cu atentie melodiile mele, nu cred ca va gasi ceva care sa demonstreze cu adevarat ca eu eram un purtator de cuvant pentru cineva sau ceva. Cei care au vazut aceste idei, inseamna ca nu au ascultat cu adevarat cantecele mele", mai spune Dylan.
A scris intentionat cantece proaste
Bob Dylan a facut aproape orice sa scape de imaginea mareata care i se atribuise. In cartea sa, el declara ca a scris chiar intentionat cateva cantece proaste, iar o data chiar si-a turnat whiskey in cap in public. Mai mult decat atat, cand a fost in Israel, si-a pus ambitia sa se fotografieze la Zidul Plangerii cu o scufie pe cap. Imediat, ziarele locale au scris ca Bob Dylan a trecut peste noapte la sionism, ceea ce pe el nu l-a deranjat: "daca perceptia comuna a publicului despre mine era ca sunt fie beat, dement, sionist, budhist, mormon sau catolic - tot era mai bine decat sa fiu vazut ca arhiepiscop al anarhiei", a explicat Dylan, referindu-se ca a fost considerat ca reprezentant al unei generatii care se impotrivea la orice.
In special, Dylan era impotriva media, despre care spune ca a incercat tot timpul sa-i creeze o alta imagine fata de cea reala si pe care, din aceasta cauza, a mintit-o de cateva ori: "am realizat atunci ca nu presa are dreptul sa judece. Dumnezeu judeca. Singura persoana la care ar trebui sa te gandesti de doua ori inainte sa o minti esti tu insuti sau Dumnezeu, iar presa nu este nici una dintre ele. Astfel, m-am gandit ca este irelevant daca mint sau nu".
"Am facut o intelegere cu Comandantul Suprem"
Mai mult decat atat, la un moment dat, Dylan a incercat sa scape de aceasta faima. S-a mutat cu sotia si cu cei trei copii ai sai la Woodstock, N.Y. Insa chiar si acolo, nu a putut scapa de legiunile de fani care ii inconjurau casa si care implorau sa fie primiti de legendarul cantaret. Dylan povesteste ca oamenii veneau acasa la el si voiau "sa discute diverse chestii cu mine, politica, filosofie si alte subiecte despre care, uneori, habar n-aveam. Tot din cauza fanilor nu mi-a placut sa mananc la restaurant. Eram in centrul atentiei tot timpul si niciodata nu m-am putut obisnui cu asta". La un moment dat, faima "si-a cerut tributul". Sotia sa, Sara, a divortat de el si desi in acea perioada in concerte isi machia fata cu alb, pentru a-si masca durerea, aceasta razbatea din vocea si din melodiile sale. "Sara a fost cu mine si la bine si la greu, insa viata alaturi de mine nu era ceea ce isi dorea ea".
Acum, Bob Dylan spune ca si-a recapatat creativitatea si ca "s-a intors pe scena", cu peste o suta de concerte pe an. Mai mult decat atat, in 1998, a castigat trei premii Grammy cu albumul sau "Time Out Of Mind". La 63 de ani, Dylan ramane totusi o voce unica si puternica, care pare sa nu aiba egal in muzica americana. El spune ca este inca pe scena tot din cauza destinului, si din cauza "intelegerii pe care a facut-o acum mult timp in urma". Intrebat cu cine a "batut palma", Dylan a ras si a raspuns ca "am facut o intelegere cu Comandantul Suprem al celor vazute si nevazute".
Cartea lui Bob Dylan a fost un best-seller, iar acesta planuieste sa mai publice inca doua volume de memorii. (B.M.)

Ziua

Sursa: Ziua



Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.

Vrei sa fii la curent cu cele mai importante stiri?
Urmareste-ne si pe Facebook

TI-A PLACUT ACEST ARTICOL?

Aboneaza-te la 9AM pentru a primi articole similare.

Sau
Aboneaza-te prin