Batalia pentru Uniunea Scriitorilor

Vineri 17 iunie are loc Conferinta nationala a Uniunii Scriitorilor din Romania (USR), in cadrul careia va fi ales un nou presedinte al organizatiei. Candidaturile se mai pot depune pana miercuri 15 iunie. Ieri s-a mai inregistrat - de altfel - un competitor, mai exact o competitoare: poeta Carolina Ilica. S-au inscris pana astazi in cursa sapte autori: Victor Frunza, Carolina Ilica, Cezar Ivanescu, Mihail Galatanu, Grisa Gherghei, George Gibescu si Nicolae Manolescu (ordinea e alfabetica). Horia Garbea, care-si anuntase public candidatura vineri 10 iunie, a renuntat.
Ziarul ZIUA ofera in aceste pagini interviuri cu cinci din cei sapte candidati. Candidatul Geirge Gibescu n-a putut fi gasit (sic!)! Vom reveni cu un interviu cu Carolina Ilica. (D.C.)
Mihail Galatanu: "Daca nu incercam sa reinventam obstea, murim!"
Mihail Galatanu, de ce navala asta de candidati pentru presedintia Uniunii Scriitorilor?
Nu cred ca e o navala. Deocamdata e vorba de 6-7 persoane, din care 2 au sansele cele mai mari: Nicolae Manolescu si Cezar Ivanescu. La o Uniune de 2000 de personalitati, cel putin prezumtive, 6-7 propuneri nu mi se par deloc mult. De altfel, eu sunt "singurul proiect" sub 60 de ani.
Mai are nevoie Uniunea Scriitorilor de o structura ca pana acum? Ce ar trebui schimbat in primul rand?
Cred ca Uniunea Scriitorilor ar trebui sa se renoveze masiv, in primul rand ca structura, adecvandu-se realitatilor anilor 2005-2010, mandatului spre care privim in viitor.
Mai concret?
Trebuie sa devina flexibila, sa-si creeze o noua identitate, o noua imagine printr-o reforma morala. Acesta este cuvantul meu de ordine: REFORMA MORALA. Uniunea Scriitorilor trebuie sa se constituie ca un pol de putere si de constiinta, trebuie sa exprime atitudinea unei elite culturale fata de toate provocarile sociale, politice, nu numai culturale (subliniez), pe care le presupune Romania contemporana.
Asadar, sa se transforme intr-o formatiune politica?
Nicidecum. Dar este obligatoriu ca ea sa aiba o pozitie, un cuvant apasat de spus, in toate problemele sociale si politice cu care se confrunta societatea romaneasca. Uniunea Scriitorilor trebuie sa devina un brand puternic pe piata opiniei publice romanesti. Impreuna cu Uniunea Artistilor Plastici si Uniunea Compozitorilor, cei ce reprezinta elita culturii romanesti, trebuie sa revendice monopolul propunerilor pentru corpul diplomatic, anume atasatii culturali. Atasatul cultural nu trebuie sa fie un functionar cu manecute, ci un om de cultura capabil sa reprezinte imaginea Romaniei in tara in care a fost numit.
Din nefericire, cu cateva exceptii, nu avem asemenea reprezentanti.
Uniunea Scriitorilor trebuie sa se asocieze cu o agentie de advertising, cu o companie de PR, impreuna cu care sa-si construiasca un nou profil, o noua imagine. Trebuie de asemenea sa-si angajeze un grup de manageri (sa zicem trei), care sa se ocupe din punct de vedere lucrativ de tot ce inseamna Uniunea Scriitorilor. Trebuie sa existe un moment zero al dosarelor de la Securitate, pentru a preintampina nedorite acuzatii, care ar putea aduce atingere imaginii staff-ului sau. Aici, cuvantul de ordine este: curatenie egal transparenta. Uniunea Scriitorilor are nevoie de un nou proiect, de o propunere tanara, dinamica, viguroasa, din partea generatiei ajunse acum la maturitate. Un alt punct fundamental este autonomia filialelor, cu doua directii: acordarea de personalitate juridica si cont separat pentru fiecare asociatie. Tot aici as mai spune ca ar trebui refacute filialele din orase mari cum ar fi: Galati, Braila, distruse de o gestionare neglijenta.
Care este rolul scriitorilor in acest viitor proiect?
Intregul proiect va fi sustinut de scriitori.
Printre atatea orgolii ridicole, se mai pot vedea astfel de proiecte?
Nu sunt ridicole, ci exacerbate si de aceea ne impiedica sa avem capacitatea, puterea de-a utiliza toate resursele. In Uniunea Scriitorilor este o suma razleata de personalitati intre care nu exista nici o coeziune, desi fiecare reprezinta o valoare, o comoara, un nume.
Multi dintre acesti scriitori-"comori", cum le spui, au girat de-a lungul ultimilor ani intrarea in Uniunea Scriitorilor a multor nechemati. Anul acesta, in fine, s-a mai pus stavila acestui amatorism.
Cazul acestor neaveniti este, intr-adevar, o nota foarte proasta pentru breasla. Ar trebui rediscutata problema.
Foarte multi scriitori traiesc la limita subzistentei. Ce se poate face?
Uniunea Scriitorilor nu a vrut sa valoreze pe piata mai mult decat zarzavagiii si pantofarii. Ar trebui ca ea sa oblige puterea sa ia act de existenta acestui comando cultural de elita, prin pozitii ferme, raspicate, in probleme sociale, politice, culturale majore, care stau in fata Romaniei contemporane.
Puterea? Stii, Mihail Galatanu, ca in organisme guvernamentale de prima importanta nu exista cosilieri pe probleme de cultura?
Foarte rau. E si vina noastra aici. Daca cineva nu ne baga in seama, culpabila e si inertia noastra. Prin atitudine, trebuie sa-i facem sa ia act de noi. Cuvantul scriitorului trebuie sa fie o forta. Pentru asta, in fruntea Uniunii Scriitorilor trebuie sa fie o persoana cu autoritate. O personalitate puternica.
E atat de prafuita acum Uniunea Scriitorilor?
Da, si trebuie sa o stergem cu maneca pana ajunge sa straluceasca asemeni unui ban vechi ingropat in pamant. Trebuie reinnodata traditia cu Societatea Scriitorilor Romani, pentru ca ea reprezinta aceasta obste scriitoriceasca. O putem numi cum vrem: "Clubul Condeierilor" sau "Suma vie a Constiintelor unei Vremi". Obstea scriitorilor trebuie reinventata. Noi nu dam cu var pe mausoleul lui Lenin, ci reinviem un arhetip care vine din traditia carturarilor si dosofteilor moldoveni.
Inteleg ca, avand, cum spuneai mai devreme, sub 60 de ani, ai si o mare dorinta de schimbare, ai mai multa mobilitate.
Un singur lucru e limpede, Iolanda: daca nu incercam sa ne reinventam obstea, murim!
Sunt de acord.
Scriitorii ar trebui sa se implice la mai multe etaje: in formarea pietei de carte, in difuzarea, crearea si formarea unui sistem de carte competitiv pe plan national, precum si in aparitia efectiva a cartii.
Nu uita ca nu exista impresariat de carte!
Aparitia impresarilor de carte ar trebui incurajata, stimulata, ajutata. Aici ar fi nevoie de asistenta consilierilor de pe piata de carte romaneasca. Macar daca una-doua revendicari ale mele vor fi preluate de noul presedinte sau de obste, atunci eu voi fi castigatorul si, in acelasi timp, obstea.
Iti doresc si eu macar acest castig!

---

Despre autor: