Am avut, sincer, un sentiment de compasiune cand Ion Iliescu a intrat deunazi in spital. Cei 45 de ani de vitalitate disparusera dintr-un foc si omul, fara sa vrea, isi aratase varsta reala. Mi-am exprimat aceasta compasiune la un pahar de vorba cu p
Am avut, sincer, un sentiment de compasiune cand Ion Iliescu a intrat deunazi in spital. Cei 45 de ani de vitalitate disparusera dintr-un foc si omul, fara sa vrea, isi aratase varsta reala. Mi-am exprimat aceasta compasiune la un pahar de vorba cu prietenii de la ZIUA, cand, brusc, unul din ei (nu spui cine, persoana importanta!) a sarit ca ars si-a zis: "Ia mai da-l...! Pai eu acum, in 2005, imi pun apometru! Dupa cinsprezece ani! Pai daca nu era asta, aveam apometru din 1990!" Chestie la care, evident, nu ma gandisem: sa calculezi intarzierea pe care-a produs-o in evolutia noastra ca societate gestul nefast, printre atatea altele, de a chema minerii, nu in consecintele de imagine pe plan international, nu in cele tinand de politica interna, ci intr-un plan eminamente practic: instalarea unui apometru. Cu toate acestea, compasiunea mea a durat; pana alaltaieri. Atunci, afland ca ar fi posibil sa fie invinuita pentru mineriada din iunie '90, convalescenta Bunicuta a devenit vehementa, bataind din cap si din brate si infierand cu manie proletara "vandalismele" din 13 iunie care, chipurile, ar fi determinat minerii sa vina asa, de capul lor, sa faca ordine plantand bate si flori in Piata Universitatii. Acuma, vorba dlui Iorgovan, din doua una: ori Ion Iliescu sufera in mod firesc de o amnezie specifica varstei, ori e ticalos. Pentru simplul motiv ca asa cum a demonstrat, primul, printr-o inregistrare audio filmul "Piata Universitatii - Romania"(la care am avut onoarea sa fiu producator-delegat) "vandalismele" au fost puse la cale chiar de Ministerul de Interne, care, dandu-si foc la autobuze, si-a dat singur foc la valiza. (Fac o paranteza: la una din previzionarile filmului, a fost invitat sa participe si Mihai Chitac, in 13 iunie mi-nistru de interne. Nestiind ce-l asteapta si crezand ca va fi o vedeta "pozitiva" a filmului, si-a invitat si - asa mi s-a spus - fiica. Ei, cand s-a ajuns la secventa cu autoincendierea autobuzelor, Mihai Chitac a ramas masca; doar ochii lui stupefiati pareau sa-ntrebe:" De unde dracu'ati facut rost de inregistrarea asta?!" Iar ce-o fi fost in sufletul fiica-sii, nici nu vreau sa ma gandesc...).
Ce-as mai putea adauga? Ca din minciuna, ca din politica, nu se poate iesi decat cu picioarele inainte.
Despre autor:
