Basescu tocat de presa

N-a trecut o jumatate de an de cand Basescu a fost ales Presedinte ca au si aparut indoielile privind posibilitatea ca el sa castige un al doilea mandat. Unii avanseaza ipoteza ca nu-l va incheia nici macar pe primul. Este un inceput dramatic de cariera prezidentiala, in conditiile in care militantii "cauzei Basescu" se comporta de parca noul presedinte ar fi infailibil. Nici un om nu este infailibil, indiferent de functie. Iar prezentarea privind filmul rapirii jurnalistilor facuta la Cotroceni de catre noul comandant suprem al serviciilor secrete (slabe sperante ca vor fi vreodata servicii de intelligence) dovedeste cat de supusi greselii sunt cei care cred ca detin puterea sau macar cunoasterea absoluta. Eroarea monumentala comisa de Basescu nu a fost atat gestionarea post-eliberare a crizei ostaticilor, ci razboiul frontal pornit impotriva unei parti a presei. Daca el nu si-a dat seama pana acum, inseamna ca nici consilierii sai nu i-au spus ca daca intri in razboi cu anumiti jurnalisti sau cu anumite posturi sau publicatii, de fapt intri in razboi cu toata presa. Si oricat l-ar crede unii de infailibil pe Basescu, nu ai cum sa iesi invingator dintr-un razboi cu toata presa sau cu acea mare parte a ei care refuza structural sa fie clientelara. Exista insa pe lume caractere atat de puternice incat nu asculta de nimeni si care cred ca pot iesi invingatori si "mediatizati" din razboiul cu presa (am cunoscut unul indeaproape chiar anul trecut).
Unii se iluzioneaza ca afacerea cu ostaticii este un nou Watergate, iar probabil ca Ion Cristoiu se crede Bob Woodward. Nu o spun cu ironie, pentru ca niciodata nu l-am vazut pe Cristoiu mai inversunat si mai detasat in acelasi timp, simultan inteligent si comic, alternand argumentele pertinente cu rationamentele defectuoase. La noi se poate produce un Watergate doar dupa ce nu mai esti presedinte (vezi in acest sens invinuirea lui Iliescu pentru mineriada a treia, din iunie 1990). Dar ce fel de Watergate este acela cu un fost presedinte? Definitoriu si reconfortant este insa faptul ca traim intr-o tara in care poti spune la televizor, in direct, lucrurile cele mai cumplite despre omul aflat in functia suprema din stat si nu ti se intampla nimic. Daca nici asta nu este libertate de opinie, nimic nu este. Resentimentele personale ale lui Cristoiu fata de Basescu sunt atat de evidente incat chiar daca acesta va demonstra orice, prea putini ii vor da importanta. In schimb, ceilalti ziaristi vor incerca sa raspunda la intrebarile ridicate de aceasta criza, vor pune noi intrebari si vor deschide noi perspective de investigatie, astfel incat nu se stie pe unde va mai putea Basescu sa scoata camasa.
O mostra de "character assassination" a dat-o postul Antena 1 cand a difuzat imaginile cu Basescu la receptia de la ambasada Marii Britanii. Nici macar nu a fost nevoie de comentarii. Inaltul personaj abia paseste in incita ambasadei ca intra intr-un fel de trepidatie: degeaba incearca ambasadorul sa-i spuna nu stiu ce, el o tine una si buna, intreband intr-o englezeasca stricata daca nu se serveste "whisky". Imediat vine un chelner, iar el cere "Chivas, 50 de grame, cu patru cuburi de gheata." Probabil ca nu se gasea Chivas pe-acolo, ca nu mai venea chelnerul, iar la un moment dat, in plina trepidatie, vazand langa el o doamna cu un pahar de whisky in mana, personajul nu se mai poate abtine si ii smulge paharul. Pare o parodie de proasta calitate, dar de fapt personajul este chiar Presedintele Romaniei. Iar Antena 1 nu ezita sa dea aceste imagini, mai ales dupa ce a fost inclusa pe lista "dezinformatorilor." Pentru masa consumatorilor de tarii din aceasta tara s-ar putea ca imaginile acestea sa-i sporeasca popularitatea, dar dupa cum ne-a invatat Caragiale "cetatenii turmentati" nu prea stiu cu cine sa voteze sau nici macar nu voteaza. Pentru alti cetateni insa este un soc: cum ar putea de pilda un parinte sa-l dea pe Basescu drept exemplu copiilor sai? Mai degraba ar putea sa le spuna "vezi sa n-ajungi ca Basescu!" De fapt, asemenea momente de "slabiciune" sunt firesti cand ocupi o functie precum aceea de sef de stat. Stressul te poate aduce in situatia in care simti nevoia de "Intaritoare." Dar daca ziua se compune din nenumarate asemenea momente, cum poti ramane "cap limpede", cum presupunem noi ca ar trebui sa fie un conducator?
Oricate firme de "public relations" si de "imagine" ar angaja Basescu pentru a-l salva din impasul cu presa, acum el nu se mai afla intr-o campanie electorala in care principalul adversar avea dezavantajul de a fi si mai antipatizat de ziaristi. Prin urmare, chiar daca asemenea firme ar deveni competente, nu ele il pot scoate din prapastia in care s-a aruncat singur cu capul inainte. Trepidatia intelectuala a lui Basescu pare a se fi transmis categoriei "scenaristilor politici." Nu mai stiu daca romanul s-a nascut poet, dar cu siguranta s-a socializat "scenarist." Scenaristii isi inchipuie deja ca tot ceea ce intreprinde Basescu este joc de imagine, in care institutiile statului, inclusiv procuratura de diferite specializari, servesc nevoilor sale de a gestiona o criza prin crearea altora. Asta seamana cu "paradoxul mincinosului" din logica reformulat de Umberto Eco: "exista o societate secreta cu ramificatii in toata lumea care comploteaza pentru a raspandi zvonul ca exista un complot universal." Nu cred in comploturi, nici macar in cele universale, nu pentru ca nu ar exista, ci pentru ca in lumea complexa in care traim ele esueaza. Basescu se poate salva doar prin actiuni radical diferite de ale predecesorilor sai, cum ar fi sa vegheze ca institutiile statului sa functioneze. Doar cand cele "trei puteri din stat" functioneaza, are sens sa vorbim de "a patra putere", presa. Deocamdata, cum presa nu poate fi a patra putere in stat, ramane o "masina de tocat" politicieni si VIP-uri, pentru care nu conteaza cine urmeaza la rand si nici tabuurile privind libertatea si demnitatea individului.

---

Despre autor: