Pentru o schimbare de atitudine la USR

Domnule Varujan Vosganian, ati fost propus, de curand, de catre Sectia de poezie a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, ca membru in Consiliul Uniunii Scriitorilor din Romania. Cu acest prilej, ati prezentat o viziune asupra viitorului USR pe care unii nu s-au sfiit sa o socoteasca prea indrazneata si dificil de realizat.
Orice dezbatere privind viitorul USR trebuie sa porneasca de la intelegerea starii de fapt. Uniunea se afla intr-un moment de rascruce si, in functie de optiunea pe care o luam, ea se poate relansa ori se poate reduce, pentru membrii ei, doar la o apartenenta simbolica. In loc sa constituie un reper, prin personalitatile ce o alcatuiesc, USR este complet absenta din dezbaterea privind teme importante ale societatii romanesti, cum ar fi tema nationala sau tema morala. Ea si-a pierdut in mare masura credibilitatea in ochii scriitorilor si sustinerea pe care o acorda literaturii romane, de la conditia creatorului si pana la situatia revistelor literare, este aproape nula. Multi scriitori de prestigiu nu frecventeaza Uniunea, iar scriitorii tineri nu gasesc nici o motivatie pentru a deveni membri. Intre diferite grupuri de scriitori tonul disputei este, adesea, excesiv de patimas. Aceasta stare de lucruri a generat chiar o dezbatere intristatoare privind utilitatea existentei Uniunii. Pe care unii chiar o socotesc, ignorand trecutul sau - caci, iata, vom sarbatori in 2008 un secol de la aparitia primelor forme de asociere de acest tip in Romania - o mostenire stalinista.
Eu cred in utilitatea unei forme asociative puternice, care sa redea prestigiul si sa redefineasca spiritul de breasla al scriitorilor romani. Si mai cred ca acest lucru nu se poate realiza plangandu-ne de lipsa de bani, acuzand dezinteresul cititorilor pentru lectura sau indiferenta diverselor autoritati, ci asumandu-ne cu indrazneala obligatiile care ne revin, in primul rand, noua, scriitorilor.
La ce anume obligatii va referiti?
In primul rand, o anumita schimbare de atitudine. Se spune ca USR este un sindicat al scriitorilor. Daca acesta este un sindicat, atunci cine e patronul cu care negociem? Mentalitatea de a considera USR drept un sindicat nu este potrivita. Sindicatul se ocupa, prioritar, de protectia membrilor sai, de asistenta sociala, este reactiv. Uniunea Scriitorilor trebuie sa se preocupe, in mod activ, de promovarea membrilor sai. USR nu este un sindicat, ci este un patronat. Membrii sai nu sunt salariati, ci proprietari, ei au drepturi de proprietate intelectuala care trebuie respectate si rasplatite cum se cuvine.
In al doilea rand, trebuie inlaturata mentalitatea ca literatura trebuie sa se sustina exclusiv pe bugetul de stat, pe bugetele locale si pe sponsorizari. USR poate sa aiba un buget propriu suficient de mare incat sa nu depinda de vointa autoritatilor, sa poata sustine revistele literare, sa acorde burse de creatie membrilor sai si sa amelioreze conditia scriitorilor pensionari cu dificultati materiale. E nevoie, insa, sa ne cunoastem si sa ne fructificam drepturile deja dobandite si, de asemenea, sa ne implicam in dezvoltarea unei piete a culturii.
Cand vorbiti de drepturile deja dobandite, ce anume aveti in vedere? In mod traditional, cultura romaneasca se plange de lipsa de bani.
Este adevarat, cultura romaneasca este subfinantata in cadrul bugetului consolidat, in comparatie cu alte domenii; ea primeste doar 0,15% din PIB. In ce priveste, insa, Uniunea Scriitorilor, ea dispune, cel putin legal vorbind, de sume importante, care i-ar putea permite sa finanteze un program de sustinere a literaturii romane. Acum, USR se sustine exclusiv din chirii. Sediile arata deprimant, salariile personalului sunt mizere, biblioteca si arhivele sunt acoperite de praf, revistele literare traiesc din mila primariilor. Nu avem site pe Internet, nu avem tipografie si am pierdut pana si editura, pe care nu stiu din ce motiv actuala conducere a cedat-o de curand Editurii Polirom, fara sa ceara, cum era normal, acceptul Conferintei nationale.
Cand vorbesc de drepturi dobandite am in vedere, in primul rand, timbrul literar, reglementat prin Legea nr. 35/1994. Potrivit acestei legi, uniunile de creatie literara ar trebui sa perceapa 2% din vanzarea de carte beletristica autohtona sau tradusa. Am solicitat Institutului National de Statistica o evaluare privind vanzarile de carte. In anul 2005, daca nivelul de vanzari ar ramane acelasi ca in 2004 si am aplica rata inflatiei, vanzarile de carte s-ar ridica la circa 6 mii de miliarde de lei. Socotind ca vanzarile de carte purtatoare de timbru literar ar fi de circa 50% din total, atunci veniturile din timbrul literar s-ar putea ridica la 60 de miliarde de lei. In anul 2004, din timbrul literar s-au colectat mai putin de 500 de milioane de lei, adica mai putin de 1%! In cei zece ani de cand functioneaza legea, USR a pierdut, din cauza administrarii defectuoase a timbrului literar, circa 10 milioane de euro! Am purtat deja discutii cu Ministerul Finantelor Publice pentru crearea unui sistem propriu de administrare a timbrului literar, care sa implice si filialele noastre din tara. E drept ca pentru aceasta ne trebuie si acceptul ASPRO pentru crearea unui sistem unitar de administrare. De altfel, eu imi manifest speranta ca ASPRO va decide reintoarcerea in USR. ASPRO cuprinde scriitori de prestigiu care, de altfel, nu si-au pierdut nici o clipa calitatea de membri ai USR. Reunificarea USR si crearea solidaritatii intre scriitori trebuie sa fie obiective ale noii conduceri.
O alta resursa importanta o constituie veniturile rezultate din aplicarea Legii nr. 186/2003 privind promovarea culturii scrise. Spre exemplu, potrivit art. 21 al legii, 0,4% din profitul net al Companiei Nationale "Loteria Romana" trebuie sa fie utilizate pentru achizitia de carte. Acest fond, gestionat pana in prezent de Ministerul Culturii, trebuie gestionat de USR si trebuie adresat exclusiv achizitionarii de carte scrisa de scriitorii in viata. Potrivit evaluarilor pe care le-am facut, in anul 2004 acest fond s-a ridicat la circa 7 miliarde de lei. El trebuie distribuit editurilor pentru achizitionare de carte a scriitorilor membri USR, carte care sa fie trimisa la biblioteci, cu conditia ca 15-20% din bani sa fie acordati de edituri ca drepturi de autor. In acest fel, poetii, de pilda, care azi nici macar nu viseaza la drepturi de autor, ar capata o rasplata meritata si care s-ar putea ridica, in prezent, la 1,5-2 miliarde de lei pe an.
In situatia in care vom avea o proiectie bugetara stabila, am putea angaja veniturile fiscale pentru a contracta prin leasing dotari utile, cum ar fi o tipografie sau infrastructura informatica.
Acest concept de "piata a culturii" este destul de confuz si cel mai adesea oamenii de cultura percep piata ca fiindu-le ostila, dispretuind actul autentic de cultura si avantajand, mai degraba, literatura comerciala.
Sunt necesare, in aceasta privinta, anumite modificari legislative, cum ar fi cele privind dreptul de autor sau cele privind conditionarea marilor investitii de achizitionare de lucrari de arta. Dar trebuie si o schimbare de mentalitate. Piata nu e un obstacol, ci o oportunitate. Sunt cateva lucruri de facut, in aceasta privinta. Intai, trebuie democratizata societatea de gestiune colectiva, COPYRO, care trebuie sa functioneze ca o societate pe actiuni unde scriitorii sunt actionari si ei, in cadrul adunarii generale, trebuie sa ia deciziile importante. Iar colectarile pentru COPYRO trebuie diversificate si sporite. In al doilea rand, trebuie pus la punct un program care sa permita scriitorilor sa castige bani de pe urma actului de creatie, cum ar fi lecturile platite. Exista companii mari, de pe pietele financiare, dispuse sa finanteze un astfel de proiect. Actul de cultura trebuie rasplatit, ca orice alta initiativa privata. Nu e vorba numai de bani, care si ei sunt necesari, dar, creatia fiind platita, scriitorul simte ca societatea ii recunoaste munca si rolul in comunitate. In al treilea rand, trebuie sa concepem proiecte care sa fie inaintate, spre finantare, Ministerului Culturii, Uniunii Europene s.a.
Pe scurt, USR are nevoie de un mecanism intern de administrare a drepturilor sale si, apoi, de o utilizare transparenta a sumelor colectate. Faptul ca suntem scriitori si, adesea, creatorii sunt mai detasati de realitatea imediata, nu poate fi o scuza. Performanta manageriala are aceleasi reguli in orice domeniu si, pentru binele intregii bresle, ea trebuie asumata de cei care vor conduce USR. Daca vom dovedi ca stim sa ne fructificam drepturile, vom avea o alta credibilitate atunci cand vom solicita si drepturi suplimentare.

---

Despre autor: