O potlogarie grava

Miron Cozma a fost inventat. Stim acest lucru. Miron Cozma a intruchipat recipientul in care toata uratenia, ura, cinismele, lasitatile, minciunile celor patruzeci de ani de totalitarism si lasitatile celor sase-sapte ani de libertate sa se poata varsa.
Poate ca Miron nu a fost decat o victima. Poate ca el a fost doar bratul care loveste, nu si vointa care ordona. Sau, poate ca pana la Costesti, a fost doar bratul... Iar, atunci, in timpul halucinantei incercari de lovitura de Stat, Miron devenise, deja, vointa... Nu stiu.
Oricum ar fi, insa, eroul sau ticalosul, haiducul sau teroristul, liderul de sindicat sau afaceristul veros, tatucul oamenilor din adancuri sau groparul lor, bratul sau vointa - indiferent pe ce parte a baricadei ne plasam - Cozma poate sa isi depaseasca, acum, propria legenda! Caci, posibila eliberare a sa poate pune actuala putere politica intr-o situatie extrem de grava. Nu pentru ca fostul lider al minerilor ar mai putea constitui vreun pericol pentru democratia autohtona - dupa parerea mea, Cozma si-a exersat si si-a incheiat abracadabranta pretentie istorica dupa "Pacea de la Cozia" - ci, pentru ca eliberarea sa ar pune vocatia justitiara a actualei puteri politice intr-o postura minora, aceea de a accepta un compromis moral-juridic exact in plina campanie de asanare a sistemului judiciar romanesc, exact in momentul in care Uniunea Europeana ne monitorizeaza cu severitate progresele legate de reforma Justitiei. Grava, pentru ca un atare deznodamant poate rasturna, din nou, scara valorilor tocmai atunci cand incepeam sa sper si sa cred ca ceva, fundamental, se intampla. Grav, pentru ca o manevra politicianista a creatorului lui Cozma - actualul senator Ion Iliescu - poate, iata, infrange bunul simt, logica juridica, morala naturala. O potlogarie a fostului sef al Statului, savarsita in ultima zi de mandat, pune actuala Jusititie, aflata in plina reforma, in fata unei decizii cu talc.
Daca il elibereaza pe Miron Cozma, Justitia isi poate terfeli numele si renumele obosite prin hatisul acuzelor si atacurilor celor care, pe buna dreptate, il vor pe Cozma dupa gratii, ispasind ce are de ispasit sub autoritatea unei sentinte definitive si irevocabile, sub autoritatea morala a pedepsei primite pentru faptele sale.
Daca nu il elibereaza pe Miron Cozma, Justitia isi poate, de asemenea, vedea terfelita imaginea sub tirul celor care, pe buna dreptate, considera ca legea precedentului este invocabila in cazul lui Cozma. Asta, in conditiile in care alte persoane, gratiate prin potlogaria de Decret prezidential emis si revocat, ulterior, de Ion Iliescu, au fost... puse in libertate!
Talcul povestii devine si mai interesant daca ne gandim ca intreaga clasa politica autohtona a fost si este tentata sa ignore atat Justitia, cat si morala. Pana la urma, asigurarea puterii sau subminarea ei devanseaza orice alt criteriu de performanta pe malurile Dambovitei. Vinovatia nu se mai judeca, ci, se poate, astfel, negocia! Iar Miron Cozma stie multe. Poate, prea multe. Cred ca o atare negociere poate avea loc. De aceea afirm ca situatia este grava.
Mai pe intelesul tuturor, Ion Iliescu poate reusi, prin eliberarea lui Miron Cozma, sa demonstreze ca Decretul de gratiere si eliberarea au mers in logica istoriei si a vremurilor, din moment ce, iata, pana si actuala putere, atat de plina de instransigente morale, a fost nevoita sa il puna in libertate pe "luceafarul huilei". Asadar, Ion Iliescu a stiut, nu-i asa, ce face atunci cand semna Decretul cu pricina...! Si, uite asa, ajungem in plin univers kafkian! Plecand de la o premisa falsa, imorala, viciata legal, putem ajunge la o concluzie la fel de falsa, dar vadit valabila si acceptata prin forta imprejurarilor! Un personaj inventat face, asadar, cariera si poate impune Justitiei - prin vointa ricosata a unui personaj trist -, o decizie rusinoasa. Miron Cozma si-ar depasi, astfel, propria legenda. Din infractor ar deveni beneficiar de precedent juridic si pus in libertate.
Sper din toata inima ca Justitia Romana, atat cat a mai ramas viabil din ea dupa macularea PSD, sa isi asume responsabilitatea unei decizii morale si, evident, legale care sa dea sansa victimelor mineriadelor sa isi gaseasca linistea iar Romaniei sa paseasca, finalmente, cu fruntea sus in Europa.

---

Despre autor: