Internautii si generationistii

Revista Caiete Critice a publicat de curand un numar dublu (2-3, 2005, 156 pagini) dedicat poeziei tinere. Este vorba, mai intai, de o ancheta la care raspund 51 de poeti si critici din toate generatiile (de la Mircea Martin si Alex. Stefanescu la Claudiu Komartin, Andrei Terian si Gelu Vlasin) si de o mica antologie lirica alcatuita de Daniel Cristea-Enache si Mihail Iovanel, coordonatorii, in fapt, ai acestui volum, document despre care imi permit sa spun ca va fi de aici inainte un punct de referinta pentru cei care vor sa inteleaga fenomenul liric actual. Mai este de semnalat faptul ca revista publica si cateva dintre manifestele, programele acestor tineri care au azi intre 18 si 25 de ani si care, dupa cate inteleg, nu mai accepta modelele culturale ale generatiilor anterioare. Programele se cheama fracturism, deprimism, performatism, utilitarism si, in buna traditie a avangardei, anunta un nou model liric, o noua viziune asupra realului si, cum spune unul dintre ele, o noua tehnica de codare a mesajului.
Le-am citit pe toate cu atentie si am citit, inca o data, si raspunsul acestor tineri poeti si critici la intrebarile puse de redactie: daca este sau nu o criza a poeziei, daca exista sau nu o generatie douamiista, daca postmodernismul mai inseamna pentru ei ceva, dupa ce generatia anterioara (generatia '80) a facut din el un model literar si un instrument de lupta literara... Reactiile sunt diferite. Unii cred, de pilda, ca nu exista o noua promotie de poeti, ci doar "o suma de inexistente vocale, o iluzie de care unii critici au nevoie in virtutea inertiei, pentru intretinerea stimei de sine" (Paul Cernat). Nicolae Barna, optzecist, este insa de parere ca poezia tanara trece printr-un moment fast si ceea ce o caracterizeaza ar fi puternica angajare existentiala, autentismul si biografismul. Gelu Vlasin, poet si teoretician (este autorul programului numit "deprimismul") are convingerea ca postmodernismul nu mai reprezinta, azi, nimic si ca tinerii se debaraseaza de modelele literare pre-existente, cu precadere de modelele culturale romanesti... Nu-i place nici ideea de generatie (ascunde, zice el, interese de grup) si, pentru a transa lucrurile, spune ca tinerii internauti (poetii douamiisti) se deosebesc radical de generationisti, adica de poetii optzecisti incremeniti intr-un concept gol...
Frazele lui sunt mai aspre decat le rezum eu. Ceea ce vreau sa remarc, la el si la alti tineri poeti, este modul serios si competent intelectual de a judeca fenomenul literar actual. Multe lucruri ii despart, cateva ii unesc. Incercarea, de exemplu, de a apropia discursul poetic de receptorul de poezie si de a deplasa, in poem, accentul de la obiectul de contemplatie spre subiectul care isi asuma acest obiect. "Miza este acum - scrie Claudiu Komartin - refacerea puntilor, comunicarea nemijlocita, iubirea". O alianta noua se profileaza, alianta dintre scriitor, text si cititor, numita de alt poet, Razvan tupa, "transportul in comun"... Performatismul, sustinut de Claudiu Komartin, este alaturi de Fracturismul lui Marius Ianus si Dumitru Crudu, manifestul liric cel mai bine articulat dupa opinia mea. Exista, probabil, si altele, si vor aparea in continuare manifeste noi pana ce noua serie lirica isi va gasi modelele si se va fixa intr-o paradigma. Performismul pleaca de la o viziune holistica asupra lumii si vrea sa reabiliteze metafizica in poezie (sentimentul mortii, rugaciunea, sentimentul comunitatii universale, un crestinism cosmic, in sensul dat acestei notiuni de Mircea Eliade). Toate acestea nu fac abstractie de utopia ciberspatiului si de alte utopii postindustriale si postistorice... Gelu Vlasin este convins ca literatura virtuala (literatura pe Internet) simplifica enorm comunicarea si vindeca pe poetul internaut de singuratate. Un enunt rapid, direct si o receptare prompta, sincera, creatoare. Poetul tanar nu mai trebuie sa astepte debutul dificil pe hartie, el comunica nemijlocit, lanseaza in spatiul cibernetic poemul sau lepadat de modele impovaratoare si de conventiile sociale... Internautii, asadar, se pregatesc sa ia puterea in literatura. Ei nu mai au complexele si complicitatile generationiste, se despart de postmodernism (si, implicit, de misionarii lui in literatura romana, optzecistii!) fara regrete si fara ironie...
Ce-as putea spune vazand aceste programe lirice radicale, pline de fervoare si dornice sa schimbe modelele, stilurile literare existente? Spun ca imi plac, chiar daca nu sunt totdeauna de acord cu ele. Nu cred, de exemplu, ca pentru a innoi lirismul romanesc trebuie sa eviti toate modelele culturale romanesti. Cata vreme tanarul de 20 de ani isi scrie poemul in limba romana, modelele pe care vrea sa le ocoleasca patrund, inevitabil, in scriitura lui. Nu cred, apoi, ca modelele romanesti sunt epuizate, ca un debutant trebuie sa porneasca, azi, de la zero. Experienta avangardei din anii '20 si '30 ne arata ca negatia poeticelor existente s-a transformat, la poetii autentici, intr-o exuberanta poetica a negatiei...
Dar sa revin la ceea ce ma apropie, nu la ceea ce ma desparte de acesti tineri care au un sentiment atroce de singuratate si nu mai cred intr-un model cultural mesianic. Imi place, ca sa reiau formula lui Nicolae Barna, angajamentul lor existential. Si, as completa, un nou mod de a-si asuma realul. Ei nu exclud biografismul, dar, am observat, nu mai fac din biografism un spectacol ludic, ca optzecistii. Isi asuma realul, il traiesc, il patimesc - cum am zis vorbind de fracturisti - cu un sentiment de fervoare si disperare existentiala. Citindu-le poemele, am remarcat faptul ca, dupa ce au epuizat fantasmele sexiste si au abolit tabu-urile, se intorc, spasiti, spre partea serioasa a existentei. Este un semn ca acest tanar si talentat cor Madrigal isi pregateste solistii.
Ca sa reiau o vorba a lui Tudor Vianu (pe care o luase si el de la altcineva), tinerii au dreptate chiar si atunci cand nu au dreptate.

---

Despre autor: