In ziua in care prestigiosul ziar al evreimii mondiale "Judische Allgemeine" titra pe prima pagina: "Teatrul Evreiesc de Stat din Bucuresti, o minune care trebuie sa supravietuiasca", inimosul sau director, Harry Eliad, a luat cuvantul in sedinta Consiliului Director al Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania si a lansat un dramatic "S.O.S. Salvati Teatrul Evreiesc!". Eliad are senzatia ca urechile evreiesti si romanesti sunt surde, nimeni nu aude semnalul si, in acest timp, cladirea teatrului se deterioreaza mereu mai mult. Si ce bucurie a fost pe conducerea organizatiei "Caritatea" (care gireaza averile evreiesti comunitare retrocedate) cand guvernul Romaniei a retrocedat cladirea Teatrului Evreiesc din Bucuresti, si cata satisfactie pe sefii de la Comunitate! Satisfactie si bucurie care s-au stins treptat cand au dat piept cu realitatile pecuniare ale preluarii cladirii. Teatrul Evreiesc e un monument istoric, cladit in urma cu 130 de ani. Aici s-a desfasurat o intensa viata culturala legata mai intai de acel urias al vietii spirituale evreiesti care a fost Iuliu Barash. Chiar mai tarziu, in anii grei ai celui de-al doilea razboi mondial, cladirea a adapostit singurul teatru evreiesc care a functionat in Europa ocupata de nazisti sau aflata sub influenta lor: Teatrul Baraseum. In 1948 a luat fiinta Teatrul Evreiesc de Stat, permanentizand traditia seculara a folclorului si teatrului idis. De fapt, TES-ul a mostenit mesajul nobil si arhiva primului teatru idis din lume, creat la Iasi, in urma cu 140 de ani, de trubadurul evreu Avram Goldfaden.
- Teatrul a fost si continua sa fie un bun ambasador al Romaniei in lume, ne spune directorul teatrului TES. Avem spectatori, vin turisti din toata lumea sa ne vada, colaboram cu nume mari ale teatrului romanesc si mondial. Pe scena noastra au jucat in ultimii ani Radu Beligan, Ion Lucian, Ileana Stana Ionescu, Mihai Fotino, Constantin Dinulescu, Victor Stanculescu etc. in spectacole realizate de Catalina Buzoianu, Grigore Gonta, Alexandru Hausvater, Horea Popescu, Mose Yassur etc. TES-ul scoate anual o noua premiera cu marea noastra actrita Maia Morgenstern. Oricat ar fi de ocupata pe platourile mondiale de filmare sau la Teatrul National sau la Bulandra, Maia isi respecta juramantul ca nu va parasi niciodata scena TES, unde a debutat. Dar am ajuns intr-o situatie grava. Am fost nevoiti sa ingradim circulatia pe o laterala a cladirii, cade tencuia, viata spectatorilor si trecatorilor este amenintata. Nu sunt bani nici pentru o minima reparatie. Si eu m-am bucurat atunci cand guvernul Romaniei a retrocedat cladirea. Dar pentru Teatrul Evreiesc retrocedarea ne-a ingreunat existenta. "Caritatea" si Comunitatea Evreiasca care au primit cladirea nu au bani pentru intretinere. Am cautat alte surse. Din pacate, nu am gasit nici un filantrop. Teatrul nu a beneficiat de vreo investitie majora in ultimii 60 de ani. S-a construit, e adevarat, o noua aripa a teatrului, care a costat enorm, dar nu TES-ul beneficiaza de aceasta aripa, care a fost cedata, pe gratis, pentru 49 de ani, gradinitei evreiesti care poarta numele miliardarului evreu american Ron Lauder. E adevarat ca americanul asigura logistica financiara a administratiei si a intregii vieti educative a gradinitei si scolii "Lauder".
- Ati cerut "retrocedarea catre statul roman" a cladirii retrocedate?
- Nu vad o alta solutie. Ministerul Culturii si Cultelor, pe vremea lui Razvan Theodorescu, ar fi vrut sa preia TES-ul sub administratia sa, dar Traian Basescu, pe vremea aceea primar general al Bucurestiului, nu a agreat ideea. In fond, Primaria Capitalei ne-a sustinut in toti anii. Acum, continuam sa traim din generozitatea politicii culturale a Primariei Capitalei, dar nu avem suficient oxigen financiar.
- Si ce spun doamna ministru Mona Musca si noul primar Adriean Videanu?
- Teatrul Evreiesc de Stat e subventionat din bugetul Primariei, asa ca Ministerul Culturii nu poate interveni. Primarul e un entuziast, dar nicidata nu va avea atatia bani cati cer institutiile culturale pe care le gireaza. In orice caz, sefii evrei ai Comunitatii din Romania, in consens cu Tova Ben Nun, directoarea Fundatiei "Caritatea", au discutat retrocedarea Teatrului Evreiesc statului roman.
O asemenea "retrocedare a unei retrocedari" ar fi destul de comica - si nici operanta nu pare sa fie. Cladirea a fost un bun evreiesc si asa trebuie sa ramana. Guvernul Romaniei a retrocedat cladirea, nu si Teatrul Evreiesc de Stat, care functioneaza in aceasta cladire. Teatrul este o institutie culturala de stat, asa cum se vede si din titulatura sa, si toate problemele sale artistice si financiare apartin politicii culturale si economice ale institutiei tutelare. Deci, mingea este in curtea primariei gospodarite de Adriean Videanu sau a ministerului doamnei Mona Musca, daca TES ar fi preluat la Cultura. Stie Harry Eliad, directorul TES, ca in Israel aproape toate institutiile culturale poarta numele unui filantrop, de obicei un milionar evreu american sau din alte colturi de lume, care a oferit numele parintilor sau al sau personal pe efigia cladirii o data cu un cec generos? Stie! L-am intrebat daca s-a adresat de pilda lui Dan David, un fost foto-reporter evreu din presa comunista romaneasca, devenit miliardar in Franta. Una din cladirile Universitatii din Tel Aviv poarta numele "Dan David". El acorda anual premii de 4 milioane de dolari celor mai buni oameni de stiinta din lume.
- Da, spune Harry Eliad. I-am scris si lui Dan David, mult ar mai putea face pentru noi un asemenea evreu.
- Poate cateva imobile evreiesti din cele retrocedate ar putea fi vandute si banii ar intra in pusculita TES pentru reconstructie? - ii sugerez lui Eliad.
- Oh, asta ar fi un vis prea frumos ca sa fie si adevarat...
In glasul lui Harry Eliad percep o anumita tristete. I-o inteleg. E o situatie paradoxala cu acest teatru cu care se mandresc si evreii, si romanii, deopotriva, si care traieste de azi pe maine, intr-o penibila criza financiara. "Se darama Teatrul Evreiesc"! - trage Harry Eliad alarma. Chiar nimeni nu aude?