Ba ploua peste poate, ba soarele e naucitor si privighetoarea, in loc sa cante in liliacul inflorit, se uita la televizor sa urmareasca suratele din media mioritica. in rest, e bine, poporul e fericit, ostatecii rapiti sunt printre noi, abonamentul l
Ba ploua peste poate, ba soarele e naucitor si privighetoarea, in loc sa cante in liliacul inflorit, se uita la televizor sa urmareasca suratele din media mioritica. in rest, e bine, poporul e fericit, ostatecii rapiti sunt printre noi, abonamentul la gaze amanat, loboda, stevia, spanacul si mazarea intretes atentia pentru piramida lui Atkins (cea cu alimentatia stiintific elaborata) si pentru uriasul numar de gratare ce potopesc, pe orizontala si verticala deopotriva, urbea lui Bucur ce gazduieste Targul de Carte. Fost "Bookarest", ramas doar "international" - pacat ca s-a renuntat la o buna gaselnita, chestia cu "brand"-ul urmand sa fie clarificata de copiii urmasilor nostri -, Targul de Carte aduna toata suflarea culturaliceasca autohtona. Nume mari si mai putin cunoscute ("mici", doar pe terasa...), o buna ocazie de a iesi in lume, edituri de renume expun, prezinta, lanseaza, vand, semneaza (regretatul Ion Caraion numara cu nesat verbele in poezia lui Bacovia...), poate si contracte. Atmosfera e destinsa si "calduros" amicala in "complexul Mihai Oroveanu" - Sa ne traiasca!, chiar avem nevoie de "functionari culturali" macar de talia, daca nu si de gabaritul boss-ului de la Artexpo. Expertii in cele carturaresti vor lua la puricat noile aparitii editoriale. Oricum, vanzoleala in jurul cartilor e un semnal pozitiv pentru o buna "igiena mentala", de care, poate, ne ingrijim prea putin. Mult-e-dulce-si-frumoasa nu este apanajul doar al lingvistilor si cercetatorilor cu norma intreaga (mica, e adevarat, dar sigura...), ci si al "intregului popor". Bun sau rau, Uniunea Scriitorilor sau Valea Jiului, Ferentari sau Academie, Universitate sau Ghencea, metrou-troleibuz sau CFR, limba cea romaneasca ne uneste si ne reprezinta, oricat de Breban-Vosganian-Agopian am fi. Chiar daca "dulceata" si bijuteriile lingvistice ne pot amuza, bine-dispune, intrista, supara, ba si revolta, dupa cum urmeaza. Inutil, desigur, viata merge inainte, dincolo de tribulatiile noastre. Poate am fi scris si noi despre o carte, doua, noua, "Memorii"-le lui Aznavour sau "Jurnal"-ul 2 al lui Cartarescu ("Wieviel..." era suficient pe plaja la Mamaia pe vremea cand "Beruf" si "Kehre" nu faceau ravagii), daca un intempestiv "t'ai dracu' da bosorogi", lansat de un june imberb, de varsta si culoarea Lolitei, nu ar fi agresat o pereche de "senior citizens", ramasi uluiti de violenta atacului. La observatia noastra duioasa si in cei mai diplomatici termeni - "De ce vorbesti asa urat?" -, ni s-a replicat rapid: "Poate vrei sa mi-o sugi si tu!". Trecand peste aspectele teoretice legate de limbajul sexualo-erotic care au fost reglate in ultimii ani, din cate am inteles, am vrut sa apelam la trecutul nostru sportiv prin aplicarea unui "placaj" cu corectiile fizice de rigoare. Dar am renuntat, mai mult cu gandul la imaginea fioros-ancruntata a dlui Botos, procurorul cel mai sef, care ar fi deplans gestul in termeni severi. Apelam abia acum la meta-fizica limbii romane pentru a deplange excesul de virtuti lexicale ale contemporanilor mei. Nostri. Poate ca dl. Botos ar avea motive suplimentare sa fie iritat. Dar Domnia Sa nu merge cu troleibuzul. Este doar o presupunere. Poate n-ar strica, macar cateva zile pe an, demnitarii nostri sa calatoreasca cu mijloacele de transport in comun. Ca sa simta macar "pulsul", daca nu si respiratia natiunii aflate in prag de "penetrare" in UE. "Ce..." - in fine, sa nu spunem chiar totul.
Despre autor:
