Romania, incotro?

Respingerea de catre francezi a constitutiei europene era de asteptat, conform ultimelor estimari ale sondajelor de opinie. Dar pana in ultima clipa am sperat si noi, alaturi de ceilalti din est, ca, totusi, asa ceva nu se va intampla.
S-a intamplat.
Francezii au spus NU! precum generalul Metaxas in fata dusmanilor cotropitori ai Greciei. Faimosul OHI! - moment devenit simbolic in istoria moderna a Eladei - are totusi o alta semnificatie decat acest "nu" spus cu jumatate de gura/ voturi si implicand mai mult ezitari, nelinisti si incertitudini decat o atitudine transanta si definitiva. Francezii au fost la mana presedintelui Chirac. El putea sa mute decizia in Parlament, dar, in buna traditie a Frantei republicane, a vrut sa consulte vointa "poporului". (Isi mai aduce cineva aminte de regele Ludovic al XVI-lea, care in ziua caderii Bastiliei, dupa ce se intoarce de la o partida de vanatoare, isi permite sa noteze in propriul lui jurnal: "Rien!"). Poporul francez, ca orice popor democratic (sau nedemocratic, la urma urmelor...), este foarte atent la traiul imediat: slujba, familie, bani de cosnita. Teama in fata valului/ valurilor de imigranti este justificata pana la un punct. Invazia de straini, reali si, mai ales, potentiali, este perceputa ca o amenintare directa la "valorile traditionale", dar si la nivelul de trai in imediat: somaj, gradul salarizarii, concurenta pe piata locurilor de munca etc. Si atunci, politica externa se conjuga cu cea interna. Comunisti si trotkisti, anarhisti si dreapta lui Le Pen se regasesc pe aceeasi parte a baricadei, sub auspiciile aceluiasi vot negativ. De aici pana la restrictionarea imigratiei si la un nou moment de recrudescenta a rasismului, xenofobiei si antisemitismului nu mai e decat un pas. "Teama de viitor si nelinistile provocate de globalizare", se precizeaza intr-un material publicat de EUMC (Observatorul european al fenomenelor rasiste si xenofobe).
Ce se intampla? Asteptam rezultatul din Olanda (previzibil, altminteri: in politica sunt mai rare surprizele decat in fotbal, teoretic orice e posibil, sa nu uitam ca premierul spaniol Zapatero a devenit ce este in urma unui eveniment greu de prevazut...) ca sa putem stabili o politica externa viitoare coerenta si pragmatica. Este limpede, chiar daca ar parea putin paradoxal, ca in momentul de fata politica externa a Romaniei devine mai importanta decat cea interna! Chiar daca economia romaneasca "duduie" (apud premierul roman), in momentul actual este mai important sa vinzi/ exporti decat sa produci. Nu este nevoie sa fii mare admirator al lui Keynes sau al lui Varujan Vosganian ca sa realizezi ca fara o racordare clara, precisa si pragmatica la retelele internationale nu vom reusi sa ridicam duduiala economica la cotele atinse de tigrii asiatici cand treburile lor mergeau bine. Dar ce s-a intamplat in ultimele luni (saptamani, zile etc.) ar trebui sa ne ridice cota nivelului de alerta. Inundatii, criza ostaticilor din Irak, situatia voturilor din Parlament, disensiunile mocnite dintre PNL si PD, dar si miscarile tectonice din PSD, cu debarcari si internari intempestive, ezitarile si chiar erorile executivului si, nu in ultimul rand, retinerea peste poatele acceptabilului a lui Dinu Patriciu, conjugate cu votul francez, ne obliga la un "Achtung!" ("Atentie"...) vigilent. Accentul sa cada pe gestionarea exemplara a treburilor din afara, cum se spunea candva, de catre MAE astfel ca MAI-ul sa nu fie obligat sa fugareasca membrii de sindicat asezati pe sosele sau blocand caile ferate.
DA-ul sa functioneze exemplar, dincolo de vanitati si orgolii, sa devina un liant adevarat si eficient apropiat, intre presedintele in exercitiu, extrem de nabadaios, si premierul tehnocrat, dar fara lipici la "multimi", astfel ca doleantele/nemultumirile celor multi sa fie contabilizate si rezolvate in concordanta stricta cu cerintele legislatiei europene. Vot negativ, vot pozitiv, tot Europa ne paste. Ne place sau nu, ne convine au ba, cei sase milioane de pensioanri romani nu pot fi neglijati si considerati doar o masa de manevra. Boala, suferinta si singuratatea, la care se adauga cronica lipsa a banilor, boala veche in sudul si sudul-estul Europei, pot alimenta miscari extremiste. De stanga sau de dreapta, cu consecinte extrem de grave. Faptul ca pe zidurile bucurestene apar anunturi si slogane ale miscarii legionare, faptul ca pe aceleasi ziduri, chiar in centrul capitalei, se poate citi "Moarte tiganilor" ar trebui sa ne dea nu doar de gandit, dar si de actionat. La Sofia, chiar in aceste zile, a avut loc un mars rasist, cu participarea a sute de persoane, unde au fost scandate lozinci de genul "Bulgaria - bulgarilor" si "Atentie, tigani, pericol de moarte!". Sunt semnale ca recrudescenta rasismului si xenofobiei a depasit cota de avarie. Sa mai amintim de activitatea organizatiilor neonaziste americane de tipul "Natiunea ariana" sau "Alianta Nationala". si totusi.
Votul din Franta ne obliga la solidarizare. Nu doar a administratiei si partidelor de guvernamant, dar a intregii societati. Putina - chiar mai multa - incredere in noi insine, cum ne indemna si fostul presedinte Bill Clinton. Dincolo de bunele intentii si realele necazuri, nu putine si nici chiar lesne de rezolvat. Cum, necum, vom fi in Europa. Aia de care nu voia sa stie dl Catavencu. Dar si lui i se poate oferi un post ca sa fie multumit. Eventual la Bruxelles.

---

Despre autor: