Traian T. CoSovei

Sub acoperisul din paie si stuf, nici un foc
nu mai aduna spaimele unei nopti de iarna.
E multa singuratate ce fierbe in oala de tuci, in gutuile de pe raft
si multa indepartare in nasurile turtite de geamul ferestrei.
Nu sunt copiii vitei de vie la cules de flori de salcam si
nici carutasii insetandu-si caii la fantana.
Batranul Aerostate isi cheltuieste tutunul pe rotocoale de amintiri
in timp ce lemnul usii scartaie in vantul lui decembrie.
Acelasi lemn din care sunt ridicate crucile de pe deal...
Trebuie sa calatoresti cu mult maruntis la tine in ziua de azi
ca sa platesti duhurile care au baut din laptele subteran - isi spuse
Aerostate, plangand.
Trebuie sa-ti aduni anii in pumni ca sa poti plati, ca sa poti
scrie pe perete:
Nici azi nu a nins.
In prag, o femeie tacuta sporeste onoarea casei.
CARPETA CU PISICI
Ai luat ce-ai avut:
trebuincioasa fosforescenta a marii
si strigatul care anunta: "Pamant!"
Ai luat si cratita rosie de la mama
dar si carpeta cu pisici!
Ma gandesc si acum cum fugi prin lume
cu o carpeta cu pisici la subsuoara
care sa-ti tina de frig.
Si sa te apere de frica
pe care soarecii albastri de camp
o rontaie noapte de noapte
in rumegusul pernei pe care tu nu ma visezi.
Cinstite si mici oscioare atarnate la uscat,
pe care pereti ori dusumele
toarce si viseaza carpeta mea cu pisici?
SALSA
Plangeai. Aveai cearcane potrivite,
cusute din perdelele sfasiate de vantul
pe care bastinasii il botezasera Geronimo.
Voiai sa-mi spui ceva, dar printre regrete
s-a strecurat in asternut si pisica.
Apoi, tobele, trompetele si maracasele de pe tarm, -
orchestrele de scoici, pulpe bronzate si bambus
lasate de reflux...
Privesc de pe terasa de vara
prin ochelarii mei
de imperialist:
doi sau poate chiar trei bastinasi
danseaza triumfatori
in apa lipsita de crocodili!
CAND VISEZI
Cand dormi, visezi ca ucizi -
cand tu visezi
se aude din spate o aglomerare de glasuri reci
pe la gurile de metrou...
Traiam din neon in neom si din somnifere in insomnii:
Stafii prea tarzii, taranoi, barbugii si avizi -
cand dansezi - trasa pe sfori
visezi ca omori si umbresti usi prea tarzii, nelumesti,
intunecate feresti prin care te priveste tot frigul,
frica -
felia aceea de geam transparent prin care te priveste
- stii tu - moartea aceea de lux
care rupe in doua lumi si viata ta
si pisica!
NU CREDEAM
Nu credeam ca mierea
poate fi mai scumpa decat aurul.
Nu credeam nici in vocea ta
care se sfarsise impietrita-n cuvinte
ca intr-o babilonie de intelesuri.
Nici in rochia ta adulmecata de ultimul reflux.
Nici in radioul de pe noptiera.
Nu credeam nici un cuvant.
Dar sarea din lacrimile tale
era mai pretioasa
decat lemnul de cedru
din care ti-am construit corabia.
DANSUL DIN PORT
Dresoarea de caini din porturile duhnind a rachiu ieftin
era sincera sau doar se intreba?
si cainii aceia cu butoias, cat de
devotati supravietuirii... pana la carne si os peste os
ca un simbol al pirateriei!
Din acest punct de vedere, multi au vazut marea,
aproape toti
au infruntat oceanul
si crestele de spuma lasate in urma de copiii piratilor.
si toti muscau
din trupurile albe ale copiilor...
Dar nici unul nu a strigat satul: Pamant!
N-aveau metafore, doar stenogramele lor intristate.
Asa ca nu veniti la mine cu povesti inventate.
Tocmai la mine, cel dezlegat de mari si oceane. Cel care
de pe tarmul pustiu a cules o piatra
ca sa inceapa, de unul singur, razboiul Troiei.
Lasati-l, nu-l priviti,
nu-l ascultati, -
el canta si danseaza doar ca sa nu-si aminteasca!
SEMNE
A plecat ingandurata cu coasa si s-a intors inseninata cu drujba
si, mai la vale, cu apa de izvor in care si-au inecat coronitele toate premiantele acelui an secetos.
Din noapte pana dimineata, pana si nehotaratul cor al bisericii
a cantat despre aceste fapte de mirare. Iar, mai apoi,
feciorii au dansat
la singura carciuma din sat
fluturand esarfele albe gasite plutind la stavilar.
Toti s-au gandit ca era cat pe ce sa li se arate o minune
mai ales ca si animalele din ograda dadusera niste semne...
Care cu potcoava, cu secera, care cu vartelnita, canciocul ori ciocanul, -
cu glasul, toba, rasnita sau trompeta detasamentului
de iscoditori de munte.
Numai ca, dupa zile de hora, in miez de noapte,
au aparut din senin la ferestre:
ghicitoarea in cositor, felcerul, cocosatul, moasa,
spanzuratul, inecatul, jandarmul, curva, cioclul,
groparul si batranul calugar de la schit
ca sa le deschida ochii cu felinarele de la carute - dar mai ales
cu niste vorbe greu de inteles :
- Apara-i, Doamne, pe marinarii pierduti pe mare
si iarta-i pe cei blocati in trafic!
DESPRE PISICI: NUMAI DE BINE!
Statistic ca un statistician
invaluit in aromele cifrelor sale
din ce in ce mai abstracte. Perfide arome
de numere adormite pe un pat de hartie.
Oare cate cifre si numere
vor putea aduna
fuga ta prin lume? - sta si se intreaba
noapte de noapte
Aerostate plangand.
Cat despre carpeta cu pisici,
reclamata de unul si altul,
s-a ajuns la concluzia
ca parerile sunt impartite
intre caini si pisici.
Totusi, carpeta cu pisici,
care dadea un sens vietii omului?
Totusi, pisicile de pe carpeta?!
E sigur ca cineva
fuge si acum de una singura
purtand la subsuoara mizerabila,
miraculoasa, incarcata de amintiri
carpeta cu pisici.
Cat despre pisici: numai de bine!
INTUNERICUL
DIN JURUL MEU
imi este frica de intuneric
pentru ca e singurul loc
in care ma simt in siguranta.
Eu si intunericul din jurul meu:
adica sigur de singuratatea mea.
Asa gandea Aerostate plangand
prin ploile rozalinde
ca un vechi pacient al primaverii.
PERSISTENTA MEMORIEI
Am luat de gat cina romantica si am mancat-o cu tine.
Am baut paharul pe care un altul il platise
cu vreo treizeci de arginti,
cu cecuri si carti de credit false.
In gradina de vara n-am dansat valsuri, ci farse.
Am privit la papusile trase pe sfori,
manuite de nimeni.
Era intuneric, eram singuri, eram liberi
pe puntea Titanicului sufletului tau.
Nu mai era nici un Prometeu sa ne vada.
Era doar ghetarul din inima ta -
nu, nu un aisberg, ci o statuie de ceata tacuta...
nici somn de cucuta, nici semnalele morse, puncte si linii de voci.
Erau doar aripi
zburatoare de foci -
o imitatie de amintire
de pe banchiza unei incaperi
prea neincapatoare de alte glasuri
venite din altadata.
Datorita tie
o rochie a trecut prin viata mea.
ZBOR INTRERUPT
Atat esti, atat ti-a ramas :
o femeie care a trait de una singura
intr-o tara inghetata, -
care a descoperit mai intai focul care nu a ars niciodata,
care a intalnit banchiza de gheata care nu se va topi niciodata, -
dragostea scrisa marunt pe carti postale
care nu vor ajunge la timp niciodata,
care a inventat un avion
care nu a zburat niciodata...
Fotografia singurei femei care a trait
intr-o tara inghetata
viseaza si acum in dialectul vanturilor potrivnice.
DIN CENUSA FOCULUI
In focul acesta izbucneste o ploaie de scantei.
Care este amintirea
care ti-a pus la maini bratarile intunericului?
Din focul care se inalta la cer
tu esti doar un cerc de fum
care vesteste calatoria pe ape.
Din cenusa focului,
suvita ta nemangaiata de par -
soparla argintie care ne-a sfasiat
catargele - ne anunta ca nu exista
nici un pamant la capatul acestui sezon inmiresmat de crime.
Uite asa am descoperit Marile Indii!
ISTORIA POEZIEI
Cel mai mare poet din lume
este Magazinul Adam
si cea mai frumoasa poeta din lume
este Magazinul Eva.
De acolo ne-am imbracat toti.
REMUSCARI
Cele mai multe remuscari de teren din acest an
si cele mai indelungi alunecari de faleze
le-am petrecut impreuna.
Am vazut mai multa fericire in ochii tai
decat in bidon-ville-uri si braiele de dinamita atarnate
la matineele coapselor tale : voiai sa rastorni lumea,
noua ordine si, mai la urma, portelanul intunecat
din care mai bausera si altii.
Cele mai lungi remuscari din anul acesta ploios -
o forma singurateca de surpare de sine.
Voiai sa rastorni lumea cu dinamita strecurata
in cestile de cafea... hotelul de viata, liftierii razbunatori
apasand pe butoane de frig si
oamenii aceia de douajde bancnote de frunze bacsis ancorati la valize...
Cele mai mari remuscari din anul acesta:
asternuturi de stanca si pamant... forme de relief
tot mai nesigure de la inaltimea ultimului catarg.

---

Despre autor: