Zile de festival sibian

La Sibiu, totul pare a fi in constructie, renovare, restaurare. Piata Mare, Piata Mica, scuarul din fata Teatrului Gong si aerul conditionat dinauntrul lui, case. Orasul a avut de asteptat mult pana sa-si permita atare reconditionare - cam pana la anuntul ca in 2007 va fi Capitala Culturala Europeana, o data cu occidentalul, linistitul Luxemburg. Intre timp, printre echipe de constructii si alte adunari de oameni bine intentionati, incercand sa faca fata brusc navalitei calduri, a-nceput de patru zile a XII-a editie a Festivalului International de Teatru. Care festival, in mijlocul atator turbulatii, e la fel de constant cu sine insusi ca si-n anii trecuti.
Logistica e din ce in ce mai buna, exista un sistem si functioneaza, dar weltanschauung-ul FITS-ului e acelasi: exotism, spectacole de scoala, underground-ul pornit anul trecut, montari ale regizorilor romani de marca (Dabija, Maniutiu, Tompa; lipsesc Purcarete si Victor Ioan Frunza).
De altminteri, o astfel de productie - "Medeea-Cercuri", dupa Euripide, pusa in scena de Tompa Gabor la un teatru de limba maghiara din Novi Sad, a fost si cea mai pasionanta "oferta" a sfarsitului de saptamana sibian (plasata intre un "De ce fierbe copilul in mamaliga" nemtesc, cu inserturi de Maria Tanase cu accent teuton, si spectacole sarbesti de text contemporan, cu iz de casa de cultura).
"Medeea" e o alegere cu totul atipica pentru regizorul romano-maghiar - Tompa are o inclinare speciala pentru teatrul absurd, pentru Ionesco, Beckett (e probabil cel mai interesant "exeget" al acestuia), Jarry. Spectacolul de la Novi Sad e, la randu-i, atipic pentru felul in care se monteaza tragicii greci, cel putin in Romania: practic fara text, redus, cu exceptia naratorului (identificat, in final, cu Hekate), la o serie de cuvinte grecesti (ochi, razbunare, copii...) si secvente sonore exprimand in acelasi timp durerea si bucuria, spaima si extazul. Medeea e Buza Timea, actrita, de o incredibila expresivitate si forta de transpunere, care-a jucat si in "Play", text beckettian pus de Tompa acum trei ani. Scena e o arena, cu publicul in jur si un desen de sotron circular in mijloc, in care eroii coexista de-a lungul intregului spectacol, fiecare cu drama lui personala: Medeea cea parasita de barbatul iubit, Iason care-si abandoneaza familia pentru stabilitatea casatoriei cu o printesa, Aegeus care nu poate avea copii, Creon, Glauke. Si corul femeilor corintiene, un cor de barbati, de fantome-trimisi ai mortii-Hekate, in haine de femeie si peruci sangerande, schimbandu-si mereu pielea, la fel de mut. Caci vocea e a urletului si a muzicii, ritmuri traditionale in melanj cu altele frapant contemporane, purtand o grea incarcatura emotionala.
Intors mai apoi la fascinatia sa pentru absurd, dupa "Medeea" Tompa a montat, la Sibiu, "Casa de pe granita" de Mrozek. Premiera spectacolului va avea loc tot la festivalul de la Sibiu, miercuri, pe 3 iunie. (I. Popovici)

---

Despre autor: